Jurnal de campanie (6): se ascut săbiile pentru intrarea în turul 2

Situându-se în sondaje la mare distanță față de contracandidații săi de pe locul 2, 3 și 4 (cam cum și Ponta se raporta la Iohannis în 2014 exact pe vremea asta fără să prevadă tăvălugul cu votul diasporei), Klaus Iohannis șade relaxat pe un scaun la Palatul Cotroceni și ne spune că e #timpulsăcitim, demarând o leapșă publică în acest sens. Totodată, ne citește o pagină din Om bun la centru, de Andrei Mihăilescu. Care începe cu “închisoarea îi arătase că nu era singura victimă. Nu se mai simțea ca înainte de proces, un ajutor speriat al sistemului, care își permisese să fie puțin neascultător”. Oare se referea la Orban sau la Barna? Orban a avut un proces, fiind achitat, iar probabil la Barna urmează. :)

Și de ce spunem că probabil urmează la Dan Barna un proces? Păi deja e cercetat de DLAF (Departamentul de luptă antifraudă) pentru proiectele din fonduri europene pe care firma sa le-a desfășurat și despre care jurnaliștii de la Rise Project au scris într-un articol în care suntem invitați să aflăm adevărul despre Dan Barna. O adevărată nucleară în toiul campaniei electorale, pusă în paranteze de exact aceeași tabără care până acum iubirea Rise Project pe motiv de valiza lui Dragnea. În același timp, Barna și USR trebuie să se decidă dacă intră sau nu la guvernare, o sabie cu două tăișuri la capătul căreia începem vedem un partid orientat spre succesul electoral și mai puțin pe salvarea României.

La Viorica Dăncilă e inadecvare maximă, chiar dacă joacă ping-pong și încearcă să fie simpatică în prime time la TVR. Astfel de faze o duc tot în derizoriul din care încearcă să iasă. Și chiar dacă gestionează un guvern interimar, ar trebui să folosească tribuna de la Palatul Victoria pentru a face apel la responsabilitate. Vine iarna, trebuie buget pentru plata salariilor și pensiilor mărite, cum închidem anul, ce facem cu proiectele de investiții pentru care nu sunt bani de cofinanțare și așa mai departe. Când alții se ceartă, ea ar putea să fie vocea rațiunii care se gândește la români. Face fix invers, iese la atac și nu îi stă deloc bine. Ar putea să rămână premier încă vreo câteva luni, pare că PSD asta pregătește prin neprezentare în Parlament la votul pentru noul guvern, iar starea asta de fapt trebuie îmbrăcată cumva dacă vrea să arunce instabilitatea în cârca artizanilor moțiunii de cenzură.

Mircea Diaconu pare că șochează când spune că nu vrea să fie președinte, ci să se facă înțeles, iar tocmai asta cred că e linia câștigătoare la el. O candidatură de tip statement, el fiind cel care să aducă în față temele din societate despre care nu se vorbește așa mult. Unde sunt tinerii în discursul și în proiectele de țară ale candidaților? Care trebuie să fie relația președintelui cu serviciile secrete ca șef al CSAT?

Theodor Paleologu continuă să îl atace pe Dan Barna, ridicând tot mai multe dintre sprâncenele de deasupra ochilor care se uită în același timp la Klaus Iohannis. Fostul și actualul președinte parcă par înțeleși să îi netezească un tur doi cât mai lejer lui Klaus Iohannis. Am vorbit cu mulți amici care ar fi votat cu Dan Barna, dar care, din cauza mesajelor din campanie, s-au reorintat către Paleologu.

Alexandru Cumpănașu a cedat nervos și a plâns în direct pentru țară și popor, având interzis la televiziunile care până acum l-au ridicat ca prieten al ambasadorilor, guru al societății civile și coalizator național.

Kelemen Hunor joacă tare cu intrarea la guvernare, săpând parcă la sicriul dedicat cabinetului Orban, parcă predestinat să moară încă din fașă.

Restul candidaților nu contează, dar dacă sunt lucruri interesante care se petrec în campaniile lor, nu ezitați să ne anunțați! Ah, era să uit de gâlceava artificială dintre Ramona Ioana Bruynseels (yes, am învățat după câteva zile de campanie să-i scriu numele fără să caut pe Google) și Dan Voiculescu. Nice try, dar nu mă convinge.