Nu e interesant cum, atunci când apare vreun scandal ce implică inacțiunea sau greșelile Guvernului, o parte din presă și destui politicieni aflați la butoane sar fix pe societatea civilă, pe ONG-uri, pe liderii de opinie și activiștii care monitorizau cât de cât acele subiecte?
Urșii? ONG-urile sunt de vină, nu ne lasă să îi împușcăm! (că fix asta e soluția)
Drumurile? ONG-urile sunt de vină, nu ne lasă să distrugem rezervațiile naturale! (că fix asta o fi problema)
Energia? ONG-urile sunt de vină, nu ne lasă să secăm râurile și lacurile!
De parcă decizia ar fi la ONG-uri în țara asta, nu la guvernanții care nu știu să facă politici publice, să ia măsuri bazate pe date, să le implementeze și să le măsoare impactul.
Asociativitatea e oricum la pământ, o brumă de societate civilă mai există în România și chiar și pe asta vor să o omoare. Ca să nu mai aibă cine să le cenzureze prostiile sau, ca să fiu totuși drăguț, deciziile proaste.
În toamnă am de gând să votez un președinte care își va asuma încurajarea și dezvoltarea societății civile. Să vedem dacă va exista unul.
Avand in vedere stadiul avansat al decaderii Romaniei, CA VARIANTA SALVATOARE UNICA, ESTE NECESITATEA VALORIFICARII INTENSIVE A EXPERIENTEI SI POTENTIALULUI UMAN INVENTIV PRECUM SI A STIINTEI POPORULUI ROMAN, in exercitarea actului politic, al administratiei publice si in vederea reducerii riscurilor economice si ai instabilitatii sociale. Aceste implementari (asimilari) in managementul public al societatilor moderne si statelor civilizate ale lumii care au dovedit practic ritmuri intense de progres in conditii democratice se realizeaza pe doua cai si anume:
a) – Una in care stiinta si potentialul cultural inventiv sunt asimilate direct sectorial prin intermediul colectivelor permanente de specialisti independenti consacrati – ceea ce in Romania ar corespunde actualmente cu clientela diversa formata din asa-zisi consilieri, chibitari pe post de experti tunari si aranjori de ponturi, pentru “ fraudarea legala” a banului public prin, achizitii publice si ocuparea de functii sau posturi vacante din ministere si structurile Guvernamentale si este foarte dificil, daca nu imposibil, de reformat.
b) – A doua cale, consta in valorificarea factorilor potentiali, in cadrul actului politic si de administratie publica sau pentru reducerea riscurilor economie si ai instabilitatii sociale, printr-un organism central, total apolitic format din colective permanente de specialisti independenti consacrati. Aceasta este varianta optima, oportuna si pretabila tarii noastre avand in vedere conditiile obiective in care aceasta se regaseste.
Managementul public neperformant, “exercitat pe bijbite” trebuie inlocuit cu cel eficient si progresist. Este vremea când trebuie să ieşim urgent pe cale pasnica din această rutină politica santajista, mocirloasa si paguboasa pentru destinul Romaniei.
A venit timpul să punem capăt atat monopolurilor politice care functioneaza de 34 de ani în stil bolosevic mimand democratia cat si “dictaturii pluraliste”.
Drept urmare pentru “PREVENIREA DISOLUTIEI STATULUI”, reducerea saraciei, combaterea anarhiei si oligarhiei, normalizarea ierarhiei valorilor umane in societatea romaneasca precum si in vederea responsabilizarii formatiunilor politice si redarii demnitatii si increderii romanilor intr-un viitor optimist, este necesar ca:
– In plan institutional sa se infiinteze: “COMITETUL (INTELEPTILOR) PENTRU ELABORAREA STRATEGIEI GLOBALE ANTICRIZA SI CONSOLIDAREA DEMOCRATIEI IN ROMANIA”, organism national care sa indeplineasca functiile “TROLIULUI” SALVARII si RIDICARII Romaniei DECAZUTE sau al GRUPULUI ELITELOR PENTRU ROMANIA (Daca situatia o va impune validitatea acestui organism national poate fi ceruta si de la Bruxelles).
Acest FOR NATIONAL trebuie sa constituie O INSTANTA care sa legitimeze viitorul neamului romanesc si sa detina atributii de reflectie, studiu, analiza, sinteza si conceptie referitoare la configurarea traiectoriilor necesare evolutiei strategiilor pe termen scurt, mediu si lung, precum si la implementarea lor in vederea asigurarii unei dezvoltari economico-sociale certe si consolidarii democratiei in Romania. In acelasi timp poate proteja evolutia Romaniei de diferiti factori perturbatori, de natura subiectiva, externi sau interni generati inclusiv din cauza unor dereglari comise de catre aventurierii sau exacerbatii din politica romaneasca. Poate consilia si acorda avize privind propunerile legislative (reglementari) atat de nivel inferior cat si superior din punct de vedere al ierarhiei juridice, emise de institutiile abilitate ale statului pentru, imbunatatiri organizatorice, prioritizarea alocari de resurse, simplificarea si eficientizarea unor proceduri ori metotologii, etc. Poate elabora proiecte de reglementari din proprie iniţiativă privind diferite domenii care trebuie supuse adoptarii Parlamentului pentru asigurarea progresului national sigur, in ritmul cel mai intens posibil.
Rolul principal al “TROLIULUI” sau al GRUPULUI ELITELOR PENTRU ROMANAIA este acela de a asigura „o punte” de legatura între instituţiile statului ce trebuie continuu modernizat, in conformitate cu dezvoltarea “societatii cunoaşterii” pe plan mondial şi ceea ce se numeste “societatea civilă organizată” care prin mijloace si proceduri moderne europene trebuie activata la maximum posibil pentru eficientizarea managementului public.
In vederea maximizarii interesului general acest organism (cuagulant, al inteligentei din toate domeniile stiintei, al energiilor pozitive curajoase, bunei credinte si moralitatii), va promova rolul suprem al organizaţiilor societăţii civile prin instituirea unui dialog stiintific, rational si permanent cu structurile statului care au atributii sau competente in domeniile reglementarii si cel executiv. Membrii acestui FOR (mai ales fondatorii) trebuie sa provina din randul cetatenilor romani care pot dovedi sau certifica concret performanta in pregatirea stiintifica (teoretica), experienta profesionala si de viata precum si o inalta probitate morala. Acestia trebuie sa reprezinte si sa sustina, pentru perezent si viitor, pe baza unor Strategii Sectoriale fundamentate stiintific, realizarea unei largi varietati de interes general in domenii precum, invatamant, sanatate, economie, social, cultural, administratie, ordine publica, aparare, justitie, etc. specifice ţării noastre, concretizate in proiecte performante aplicabile, viabile si nu de natura utopica ori fantasmagonica asa cum au fost prezentate, dupa 1989, pe baza fanteziilor emanate de politica romaneasca infantila pentru a masca incompetenta si furtul national (a se vedea cazul (ne)construirii autostrazilor).