Lucrurile incep sa se limpezeasca. Nu c-ar fi fost un mare mister. Dar lipseau faptele si datele. Incet, incet ies la lumina.
Primul pas a fost facut de Procurorul General Laura Codruta Kovesi, care a decis infirmarea deciziilor de neincepere a urmaririi penale fata de Sorin Ovidiu VINTU si fata de o serie de alte persoane in dosarele FNI, Banca Agricola, BID si Banca Romana de Scont. Ordonanta Parchetului General de infirmare are nu mai putin de 130 de pagini si cuprinde date si fapte ascunse cu grija, multi ani, prin sertarele procuraturii.
Nu sunt jurnalist de investigatii, de aceea voi incerca sa privesc fenomenul SOV sub aspectul responsabilitatii politice si juridice pentru persoanele importante implicate.
Mecanismul pus la punct de SOV era extrem de simplu: ii mituiesc pe toti mai marii zilei si devin invulnerabil. Stapanul secretelor finantarii campaniilor electorale si oamenilor politici implicati devine stapanul acelor oameni. Ii „leaga” de persoana sa. Asa era de sigur SOV de functionarea unsa a mecanismului imaginat incat isi permitea sa-si ironizeze supusii: „Intariti-va statul!”. Stiind ca, de fapt, statul era la degetul sau mic.
• Nici acum nu e clar daca Mircea Geoana s-a dus in noaptea de pomina la SOV din proprie initiativa sau la chemarea stapanului. Inclin sa cred a doua varianta. Asa erau amandoi siguri de victorie, incat SOV a vrut sa se stie explicit cine este „jupanul”, cui ii datoreaza Geoana victoria in alegeri, iar „de luni incolo toata lumea rade, canta si danseaza!”. Putin a lipsit sa-i iasa. SOV ar fi fost acum stapanul de facto al Romaniei.
• Alt fapt clar. CEC a garantat pentru activitatile FNI. Prin semnatura lui Camenco Petrovici, presedintele de atunci al CEC. Numai ca o astfel de semnatura trebuia acoperita de membrii Consiliului de Administratie, oameni trimisi acolo de politicieni, din Ministerul Finantelor si alte institutii publice. Poate aflam odata si care sunt dedesubturile acestui episod. Cert este ca CEC, apoi AVAS, sunt buni de plata escrocheriilor lui SOV, fiind obligati de instanta sa despagubeasca, cat de cat, pagubitii FNI. Din banii nostri, ai tuturor. („Intariti-va statul”, daca nu va convine!). Si Bancorex-ul si Banca Agricola au simtit din plin ce inseamna mariajul nefast dintre SOV si clasa politica.
• SOV l-a sponsorizat pe Ion Iliescu cu 300 milioane lei vechi, pentru campania electorala din 2000. Banii au fost virati Fundatiei Romane pentru Republica si Democratie, unde presedinte era chiar Ion Iliescu.
• Relaţia Adrian Năstase – Sorin Ovidiu Vîntu a fost sintetizată într-un raport Armagedon, rămas necercetat de autorităţi: “Începând cu anul 1996, SOV l-a finanţat pe Adrian Năstase cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari lunar…. În realitate, relaţii pecuniare cu Sorin Ovidiu Vîntu au avut alături de Adrian Nastase şi persoane din anturajul acestuia, printre ei figurând: Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, Ovidiu Muşetescu, Dan Matei Agathon, Sorin Teşu. Vîntu a hotărât să-l atace pe Năstase, anunţând dezvăluiri extraordinare pentru începutul anului 2002, dezvăluiri menite să ducă la căderea Guvernului. În ultimele zile din 2001 şi în primele zile din 2002 s-au purtat negocieri intense între reprezentanţi ai lui Năstase şi SOV. În substanţă, Năstase i-a promis lui Vîntu că va fi protejat în continuare şi că, în plus, studiază câteva planuri de a-l scoate de sub presiunea opiniei publice, cerând în schimb asigurări ferme ca numele sau şi ale persoanelor din anturajul său nu vor fi făcute publice”.
• Varujan Vosganian, fost ministru de Finanţe în guvernul Tăriceanu, a pierdut postul de comisar european, printre altele, şi din cauza unor legături considerate nepermise la Bruxelles cu magnatul Sorin Ovidiu Vîntu. Nu este un secret faptul că Uniunea Forţelor de Dreapta (UFD), partidul pus pe picioare de Varujan Vosaganian şi Adrian Iorgulescu, a fost sponsorizat la alegerile din 2000 cu 1,3 miliarde lei vechi de Sorin Ovidiu Vîntu.
• Si Nicolae Vacaroiu a luat bani de la Vantu. Şirul declaraţiilor contradictorii făcute de Văcăroiu a început în noiembrie 2001, când a fost publicat contractul de înfiinţare a BID, pentru care mai-marele pesedist primea, în 1999, 700.000 de dolari. Văcăroiu a susţinut că, deşi a semnat contractul, nu a luat banii de la Vîntu din motive de moralitate, căci se declanşase deja scandalul FNI. Potrivit unui extras de cont din ianuarie 2001, Văcăroiu primise de la BID un salariu de 265 de milioane de lei vechi, adică aproximativ 10.600 de dolari. Alte extrase arătau că şi după ce nu a mai fost preşedintele BID, ex-preşedintele Senatului a continuat să primească regulat cam 3.000 euro lunar din partea noului preşedinte BID.
• Defunctul şef al SRI, Radu Timofte, a avut, la rându-i, o relaţie apropiată cu Sorin Ovidiu Vîntu, la fel ca şi Gheorghe Fulga, fost şef al SIE, şi mulţi alţi ofiţeri din serviciile de informaţii. Gheorghe Fulga a contribuit şi el, cu 25 de milioane de lei vechi, la majorarea capitalului social al Băncii Române de Scont, în luna aprilie a anului 2000, alături de acţionarul majoritar Gelsor SA, de fapt “firma-mamă” a tuturor entităţilor financiar- bancare controlate de Sorin Ovidiu Vîntu direct sau prin interpuşi. (amanunte aici).
Nu-mi propun sa clarific aceasta coniventa evidenta intre SOV si politicieni. Pana la nivelul serviciilor secrete esentiale. E rolul procuraturii sa faca acest lucru. Asa cum stau lucrurile acum, o tara intreaga era la picioarele, chiar bolnave, ale acestui personaj malefic.
Doua sunt imprejurarile notabile care ma fac sa fiu optimist in privinta acestei necesare clarificari. Revenirea in tara a lui Nicolae Popa, din surghiunul autoimpus in Indonezia si confiscarea unor calculatoare din locuinta lui SOV, cu prilejul perchezitiilor domicilare. Este posibil ca aceste doua surse de informatii esentiale sa fi stat la baza deciziei procurorului general de infirmare a deciziilor de neinceperea urmaririi penale impotriva lui SOV. Este posibil ca, intr-un final, chiar SOV sa spuna tot ce stie, atunci cand va realiza ca totul este pierdut, ca nu mai are niciun fel de protectie politica la nivel inalt.
Ar fi un necesar proces de curatire morala a clasei noastre politice. Un cutremur politic, care sa duca in puscarie oameni care acum deplang pe la televizor cruzimea DNA si a DIICOT.
Si in Italia magistratii au salvat tara de cruzimea caracatitei mafiei politico-economice. Uneori cu sacrificiul suprem. Caracatita ajunsa pana la nivelul premierului Bettino Craxi.
Este chiar asa de greu sa se intample si la noi la fel?
Prefectii, consilieri locali, primari, deputaţi, senatori, şefi de deconcentrate, politruci, piţipoance, miniştri, cumnaţi şi veri ai băieţilor deştepţi, cu toţii alcătuiesc clasa penală a politicii româneşti. Se ascund în spatele vreunui partid şi ameninţă printre dinţi pe toţi cei care ar dori să le ia la puricat averile.
Politicienii penali intră în politică din două motive: protejarea si promovarea propriilor afaceri. Conştienţi că pârghiile instituţionale şi economice sunt în mâna clasei politice, aceştia aleg un partid politic în speranţa că afacerile le vor fi protejate de imixtiuni nedorite din partea organelor de control împotriva atacurilor altor competitori, dar şi că vor avea, la rândul lor, posibilitatea să atace pe alţi competitori. Garda Financiară, D.N.A., corpuri de control, poliţia, toate astea sunt doar mici buzunăraşe la portofelul lor veşnic plin cu sute de mii de euro.
Legitimaţi de vreun proces electoral obscur, uninominal sau pe listă, în care au mobilizat camioane întregi de pachete pentru magraonii de la periferie, politicienii penali se privesc, întotdeauna, pe ei înşişi, ca pe nişte lideri providenţiali. Ei sunt cei care vor veni să ne rezolve problemele, ei sunt nişte veritabili Mesia politici şi administrativi. Ei se consideră frate cu Hercule. Nişte semizei.
Din nefericire, aceşti Hercule puşcăriabili îşi arogă însuşiri supraomeneşti. Şi, chiar dacă nu ar fi ele supraomeneşti, sunt dincolo de posibilităţile omului de rând. Dincolo de orice suspiciune sau atingere a legii. Pe ei Fiscul nu-i atinge, Poliţia se ruşinează în prezenţa lor, Justiţia e un obiect de sex televizat, iar opinia publică e doar un prilej de veşnică miştocăreală. În schimb, fără ei, primăria nu va mai funcţiona, consiliul local (sau judeţean) nu va mai avea buget, fără ei partidul va pierde alegerile. Ei sunt obiectul de adulaţie al babelor din cartier cărora le trimit lunar pachete alimentar-electorale şi al suburbiei noroioase pe care-o încântă de două ori pe an cu vreun concert de manele cu sâni dezgoliţi, bere şi mici. Din fonduri publice, evident.
Fără scrupule
Fără niciun scrupul în protejarea propriilor interese, politicienii penali învaţă încă de la început cum să zâmbească în timp ce se înjunghie unul pe altul într-o veselie.
Proveniţi din mediul talciocurilor şi al bişniţarilor de blugi arăbeşti, politicienii penali ar fi rămas pe veci nişte „valutişti” de cartier sau nişte fufe uscate înainte de vreme, pe la vreun coafor de duzină, dacă n-ar fi mirosit, magistral, direcţia politicii post-decembriste.
Spirit gregar şi, adeseori, aventurier, ei caută în mod frecvent o recunoaştere publică pe care altfel nu ar putea-o obţine. Sunt, în acelaşi timp, şi detestaţi şi simpatizaţi. Ei nu sunt oile negre ale politicii, ei sunt însăşi chintesenţa politicii dâmboviţene.
Da, foarte bun articolul si sunt in totalitate de acord cu el, mai putin cu nota optimista in care se termina. Mi-e imposibil sa cred ca judecatorii nostri decrepiti, comozi, burtosi si cefosi, impreuna cu procurorii spagari si transpirati mâna in mâna cu infractorii, vor intentiona sa schimbe mersul lucrurilor. Mers care le convine de minune. Cine e nebun sa plece de lânga butoiul cu miere, sa-si puna pielea in joc pentru ce? Sa se lege la cap fara sa-i doara? Sa rastoarne adica un sistem care le aduce atâtea beneficii? In Italia a fost altceva. Câtiva procurori cu constiinta si câtiva politisti imposibil de curajosi au luat taurul de coarne si au zis “asa nu se mai poate”. Nu stiu care au fost motivele initiale (cu exceptia celor de inalta moralitate), dar e cert ca evenimentele care au urmat au fost rezultatul direct al actiunii lor. Ei au avut curajul, tupeul si inconstienta de a aduce Italia in pragul insurectiei, astfel incât nu mai era loc de intors. In cazul nostru insa, procurorii de genul lui Panait sunt de serie extrem de mica. Daca nu chiar unicat. Si atunci … cu cine?
Si de legaturile dintre SOV si Basescu nu ziceti nimic? De Realitatea care era singurul post care il sustinea cat de cat pe Basescu in campanie in 2004 nu ziceti nimic?
Dragos, dece a mers in Italia si la noi nu? Suntem blestemati, sau cum? Vreau sa cred ca avem si noi oameni cu constiinta. Nu pot crede ca suntem cu totii inconstienti.
@Sorin, in toate materialele aparute in pressa n-am cititi ca Basescu a luat bani de la Vantu.
Daca l-a sustinut RTV, si-or fi facut niste calcule. Care e clar ca nu s-au concretizat, dupa relatia lor ulterioara. Chiar Vantu ar fi scos la iveala legaturile “primejdioase” cu Basescu. Dv. stiti ceva?
@Sorin- verifica in ce an a preluat SOV trustul realitatea – catavencu…e posibil sa fie dupa 2004!
Domnilor, daca demersul Kovesi va fi din nou anesteziat sau se amina, tara ramine in continuare sub ocupatie, si condusa de colaborationisti. Iar CSAT este sechestrat.
Ca spneti domnule VLASTON de ce am spus mai sus?!?
Binomul PSD-Vantu a facut ce a vrut,timp de cativa ani,SRI a tacut chitic,desi se punea problema securitatii statului,iar perioada de guvernare a PNL nu a indreptat lucrurile.Romania Curata trebuie sa candideze,prin reprezentanti curati,in alegeri,pentru a iesi din aceasta mlastina perprtua.