Timişoara, 16 ianuarie 2012, a patra zi în care sute, apoi, duminică seara, 2.000 de oameni, din toate categoriile sociale, de vârstă sau de dinamism al vieţii participă, în Piaţa Operei, la manifestaţiile împotriva Regimului Băsescu – Boc. Realitatea face că, la Timişoara, începând cu data de 20 noiembrie, la iniţiativa grupului de revoluţionari (autentici) din Timişoara, cei cărora li s-au tăiat indemnizaţiile şi sporurile pentru participarea la Revoluţia de la Timişoara, din decembrie 89, zilnic, între orele 14 – 17, are loc întâlnirea protestatarilor, dar acestora li s-au adăugat şi alţi timişoreni.
Mitingurile sunt autorizate de Primăria Timişoara, deci cadrul legal este indubitabil, în favoarea mulţimii! Numărul participanţilor creşte, iar duminică a avut loc un marş paşnic, la care au participat şi studenţi, şi suporteri ai echipei de fotbal Poli Timişoara. Decenţa timişorenilor, dar şi experienţa anterioară, a revoluţiei din 89, generează, la rândul lor, o atitudine circumspectă: toată lumea este atentă la orice semnal din afara grupului, care ar putea crea diversiuni. Jandarmii sunt un fel de martori muţi ai adunărilor, lumea îi îndeamnă chiar să li se alăture.
Desigur, vineri, 13 ianuarie, adunarea ar fi putut fi etichetată a fi pro-Arafat, dar proiectul Legii sănătăţii, urmat de demisia lui Arafat, nu au fost decât picăturile (oare, două?) care au declanşat revolta publică. Timişorenii au multă ingeniozitate în crearea mesajelor, unele hilare: „Ghici, ghicitoare, cine pică? Băsescu pică!” sau „Piticul, Blonda şi Chiorul au distrus poporul!”. Se cere necontenit demisia lui Băsescu, a guvernului, se cer alegeri anticipate şi se face referire la o Revoluţie a Constituţiei, în care rolul societăţii civile să fie bine relevat. Se scandează „Jos, Mafia!” şi se cere oficial Consiliului Local Timişoara să ia poziţie publică antiBăsescu. I se cere CL Timişoara să-i transmită oficial, din partea Timişoarei, presedintelui, cererile protestanţilor.
Există câteva detalii de o frumuseţe irepetabilă: reîntâlniri ale unor oameni, care nu s-au mai întâlnit din vremea romantică a mitingurilor din 89, apoi, din anii 90. Bucuria redescoperirii unor feţe senine, neatinse de pata sau bacteriile mizeriilor „vieţii comerciale”, încrederea oamenilor în reuşita demersurilor lor, toate acestea nu pot avea, pentru nici un politician parvenit, vreo semnificaţie cu valoare morală. Timişoara este bastionul demersurilor pentru libertate autentică. Timişoara, dar mai ales Timişul pierd din portocaliul artificial dobândit acum aproape patru ani.
Lia Lucia Epure este jurnalist, directorul publicatiilor Ziua de Vest si Focus Vest.
