Cel mai prestigios cotidian global de afaceri a publicat saptamana trecuta o ancheta-serial privind utilizarea fondurilor structurale. Gasiti textele aici (http://www.ft.com/eu-funds); le puteti citi, cu minimul efort de a va inregistra gratuit pe pagin FT.
Descarcati aici fisierul cu proiectele romanesti analizate.
Tonul general este critic, atat in ce priveste eficienta, cat si corectitudinea cheltuirii banilor UE, in mai toate statele membre. Grupajul e plin de exemple colorate de cheltuire aiurea – fara sa fie furt pe fata – al fondurilor structurale. Nu toate cazurile citate justifica pe deplin titlurile si subtitlurile inflamatoare, insa unele da.
Concluzia cea mai robusta a anchetei este lipsa unui mecanism operativ de prindere a smecherilor pe bani UE si aducere a acestora in fata justitiei. OLAF, in care noi astia mai naivi ne puneam speranta ca va stavili fenomenul fraudei, se dovedeste a fi in practica lipsit de putere si resurse, lucrand doar prin sondaj si fiind complet dependent de mecanismele judiciare nationale pentru a duce o ancheta la capat. Pentru o tara ca Romania, asta este o veste extrem de proasta. Si, din pacate, probabil ca cine trebuie a inteles de mult acest lucru.
Tot in pagina FT gasiti si baza de date cu proiectele analizate de FT in fiecare stat membru, pe baza carora s-au formulat concluziile. Ca sa va scutim bataia de cap, atasam alaturat pe cele romanesti, amintind ca acesta este un esantion – in realitate ele sunt mult mai multe. E suficient sa va uitati prin ele pentru ca intrebarile sa rasara, in special privind unele din proiectele milionare in euro.
Dupa cum subliniaza si FT, nu e vorba de a acuza pe cineva de furt, ci de a judeca: ce e de asteptat de la unele dintre aceste interventii, ca impact in realitate; cum se ajunge ca institutiile de stat sa consume ele insele o buna parte din resursele pe care le filtreaza; si de ce nu exista mai multa transparenta din partea AM romanesti, in special privind stadiul derularii proiectelor, sau pe intregi componente de finantare ce n-au putut fi incluse in analiza pentru ca identitatea beneficiarilor este secretizata.
“…nu e vorba de a acuza pe cineva de furt, ci de a judeca: ce e de asteptat de la unele dintre aceste interventii, ca impact in realitate;…”
Eu sunt perfect de acord cu acest articol.
Dar,cred ca in acelasi spirit s-ar putea discuta si despre eficienta organizatiilor neguvernamentale care isi fac un scop in reducerea coruptiei pe bani obtinuti din granturi europene.(de ex. SAR,IPP, APADOR,etc).
Faptul ca,in pofida activitatii acestor ONG-uri perceptia cetatenilor romani si a organismelor internationale despre coruptia din Romania este ca aceasta nu scade ( ci dimpotriva) ne arata ca eficienta acestora este minima.
Si aceasta pentru ca aceste organizatii se limiteaza la infinit la prezentarea cazurilor de coruptie sperand ca politicienii,magistratii,inaltii functionari se vor rusina si nu vor mai face fapte de coruptie.In loc sa recurga la metode proactive de lupta cu coruptia.
Eu am scris la cateva din aceste ONG-uri propunand metode proactive de abordare a activitatii acest