Ministrul Câmpeanu a anunțat ieri într-o conferință de presă că începând cu anul școlar viitor colegiile naționale își vor putea organiza propriile examene de admitere.
Iată declarația ministrului: „Mă adresez acelor elevi care vor începe în septembrie clasa a VII-a. Ei vor avea o șansă în plus, aceea de susținere a examenului de admitere într-un liceu. Este vorba despre dreptul care se acordă prin această lege colegiilor naționale – urmează să redefinim condițiile necesare dobândirii titulaturii de colegiu național – vor avea ocazia să susțină un examen de admitere în liceu: Liceele care au demonstrat și vor demonstra calitatea educației vor avea dreptul să-și organizeze propriile examene de admitere în liceu pentru ocuparea 90% din numărul de locuri, 10% vor rămâne pentru a fi ocupate prin procesul normal de distribuire”.
Să analizăm declarația. În primul rând nu este absolut nicio șansă pentru elevii care vor începe acum clasa a VII-a de a susține un examen de admitere în liceu. Este neșansa de a fii obligat să intri încă din clasa a VII-a în industria meditațiilor și de a face pregătire cu profesori din colegiile respective. Liceele care au demonstrat și vor demonstra calitatea educației se bazează pe elevi motivați atent selectați și pe eforturile părinților.
Acum mulți ani am întâlnit un profesor excepțional, Arie Matache Grunberg. Îmi povestea odată cum, bucuros că a luat notă maximă la examenul de titularizare, s-a dus să-i împărtășească vestea uneia dintre profesoarele pe care le respecta în mod deosebit. Firește, ea s-a bucurat de succesul discipolului ei preferat, însă i-a spus foarte clar: Arie, înțeleg că ai ales să predai la Liceul Lazăr. Dar eu te trimit în clipa asta să iei niște ore fix în Ferentari. Cu elevii de la Lazăr face oricine performanță. Tu te vei forma ca profesor și-ți vei da măsura cu elevii din Ferentari. Îmi povestea că a rămas puțin șocat, dar chiar așa a făcut. Și că și-a dat apoi seama câtă dreptate avea profesoara lui. Acolo și-a dat seama cât de greu e să faci educație când nu ai susținerea familiei și când ești lăsat singur în fața unor situații pe care nu le poți gestiona. Și pe care școala nu le poate gestiona.
Nu mă credeți? Faceți următorul experiment mental: mutăm mâine toți profesorii de la liceul Sava undeva în Ferentari. Credeți că vor mai avea aceleași rezultate la olimpiade și concursuri școlare?
Ce face diferența în educație? Cu siguranță un factor determinant sunt familiile elevilor.
Aceste familii vor fi acum puse într-o competiție nebunească pentru a-și plasa copiii la licee de top. Aș înțelege examenul de admitere dacă subiectele ar fi exact aceleași peste tot. Dacă însă subiectele vor fi realizate de profesorii din școală, poarta către abuz e deschisă foarte larg. Oamenii nu sunt buni sau răi de la natură. N-a scris „șpăgar” pe capul niciunul bebeluș când a fost adus de la maternitate. Dar un sistem care va permite profesorilor din liceele de prestigiu să își selecteze clientela va genera condițiile optime pentru ca profesorii care redactează subiectele să se transforme în niște monștri. Uite, ar putea chiar să facă pregătire cu 100 de euro ședința cu câte șapte copii odată, să dea fix tipul de subiecte pe care le-au lucrat la pregătire ca să se asigure că doar cine a avut suficiente parale să plătească meditațiile are vreo șansă. De ce nu, în fond? Ar putea să facă un sistem de licitație cu strigare: cine oferă mai mult pentru meditații.
Mai mult, e clar că trebuie să alegi liceul din clasa a VII-a, dacă nu chiar mai devreme. Apoi trebuie să te umilești la ușa profesorilor care predau în liceul „care a dovedit” calitatea educației și să cotizezi sume halucinante pentru a te asigura că măcar cunoști tipul de subiecte de la examenul de admitere. Dacă ai însă neșansa ca fix în ziua respectivă copilul să aibă un moment prost, adio. Bani, efort, stres și maxima umilință de a depinde de o mână de profesori care au dreptul de a decide destinul copilului tău – totul dus pe apa sâmbetei. Ce se va întâmpla cu elevii care nu vor promova aceste examene? Pentru că totul se va juca pe o singură carte.
Eu aș avea câteva propuneri. Cred că profesorii care se dau de ceasul morții că vor să-și selecteze clientela să facă bine să se ducă la licee cu elevi proveniți din familii mai puțin privilegiate. Da, vreau să văd că profesorii de la Sava sau Lazăr din capitală fac performanță în Rahova! Și atunci îi cred pe cuvânt că e meritul lor și că performanța li se datorează în exclusivitate.
Dacă profesorii care vor să-și selecteze elevii țin morțiș să dea ei examene de admitere, de ce nu propun un sistem de evaluare onest și transparent pentru toată lumea. Dacă îi nemulțumește actualul sistem, de ce nu sunt cooptați pentru a-l schimba în așa fel încât să avem o evaluare îmbunătățită pentru toată lumea? Sau, dacă ținem morțiș la examenul de admitere, măcar să existe aceleași subiecte peste tot, nu? Păi cum altfel o să aibă șansa un elev care nu s-a pregătit cu profesori din respectivul liceu să obțină un loc la un liceu de top?
O altă propunere ar fi să-i întrebăm franc. Dragi profesori care doriți să vă selectați personal clientela de parcă ar fi liceul dumneavoastră personal, nu o instituție publică de învățământ: ce testați? Performanțele elevului sau grosimea portofelului părintelui? Și, mă rog, ați avut curiozitatea să faceți o statistică pentru a vedea câți elevi din medii mai puțin privilegiate ați avut? Câți elevi care nu au familionul cu portofelul gros în spate v-au trecut pragul și au performat? Și, de fapt, ce doriți: șpagă sau calitate? Nu sunteți capabili să faceți performanță cu niște elevi care oricum intră cu medii astronomice la liceele unde predați? Păi poate ar trebui să vă uitați în oglindă mai lung, nu?
E drept proiectul de lege prevede că „Desfășurarea concursului de admitere se va finaliza cu cel puțin 3 săptămâni înainte de prima probă a evaluării naționale. Probele scrise trebuie să respecte programa școlară. În elaborarea subiectelor sau organizarea concursului de admitere nu pot fi implicate persoane care au rude până la gradul al III-lea sau afini sau cadre didactice care desfășoară meditații cu elevii, care finalizează clasa a VIII-a la momentul derulării concursului.”
Cum și cine verifică aceste situații? Ce se întâmplă dacă ele sunt descoperite? Unde se fac reclamațiile? Care sunt consecințele? Dar, cel mai important: de ce deschidem ușa către abuz când știm că nu avem un stat puternic și funcțional? În fond, e infinit mai simplu sa previi decât să combați.
„Este neșansa de a fii”… educat.
Segregarea societății incepe cu accesul la educație. Prin „reforma” asta statul recunoaște că după învățământul rural a mai pierdut o halca mare din școlile țării. Modelul se duce spre 2-3 % dintre locuri in scoli care are avea și o finalitate profesionala. Restul rămâne turmei în fața căreia îmbuibații de ieri și de azi vor ridica garduri din ce in ce mai înalte și vor organiza represiunea din ce in ce mai violent.
Transformarea resursei umane în cireada umană probează nivelul maxim de competenta a managementului educațional.
P.s: Câmpeanu nu ar fi avut nici o șansă să bazaie în vârful maldărului pestilential numit sistem de învățământ dacă nu avea securiștii familiei in dosar..
„Da, vreau să văd că profesorii de la Sava sau Lazăr din capitală fac performanță în Rahova! „. Dacă ar fi chiar un eveniment , câți bani sunteți dispusă să investiți în acel eveniment ?
Pentru Costin2: posibil
Trageți atât de tare în profesori… Dar cât au avut ei de spus la elaborarea acestei legi, fie cei de la colegii naționale, fie de la cele modeste?!?
Eu cred ca articolul asta pornește de la două minciuni. Prima este ca un profesor titularizat la un liceu bun va alege sa facă ore în Rahova. Nici măcar în ultra-socialistul sistem de învățământ francez nu se întâmplă asta, darămite în RO. A doua minciună este ca în RO se poate scapa de meditații pentru ca elevii „motivați, dar saraci” sa aibă o șansă. Singura metoda pentru a permite acestor elevi sa treacă în ciuda handicapului lor (real) este admisia pe dosar. Insa dacă faci asta distrugi toată filiera de selecție pur meritocratica bazata pe concurs. Exact asa își distruge învățământul public Franța acum. Și pana la urma profita învățământul privat, singurul care își permite sa facă selecție. Din păcate, într-o țară ca România (cu o populație majoritar extrem de liberala economic) trebuie revenit la un sistem de burse private selective. N-ai cum altfel sa promovezi interesele extrem de puținilor elevi „săraci, dar deștepți și motivați” fara a distruge întregul învățământ.