Una dintre cele mai ironice caricaturi ale epocii Internetului înfățișează un bărbat ce bate furios la tastatură. De undeva de deasupra sa, dintr-o bulă, plutește vocea nerăbdătoare a soției sale:
”Vii la culcare?”
”Nu pot”, răspunde el, ”e ceva important”.
”Ce?”
”Cineva n-are dreptate pe Internet!”.
”Dacă nu recunoașteți acest impuls, probabil că n-ați avut niciodată un blog, n-ați frecventat o platformă de discuții sau nu v-ați angajat într-o petiție online. Internetul multiplică disputele la fel de repede precum multiplică imaginile pornografice, cu un efect care dă dependență în mod similar”.
În cei 7 ani de când Ross Douthat scria rândurile de mai sus pentru ”The New York Times Book Review”, efectul timorant și adictiv al comentariilor de pe net s-a accentuat.
Comentariile nu îi mai privesc doar pe ziariști sau pe bloggeri.
Guvernele, candidații în alegeri și marile companii sunt atacate și, în același timp, au devenit dependente de lectura comentariilor de pe forumuri. Toți le considerăm a fi un eșantion reprezentativ al realității.
După o expresie a profesoarei și jurnalistei Emily Bell, dintr-un discurs ținut la Cambridge acum o lună, ”social media ne înfulecă totul: campaniile politice, sistemul bancar, istoriile personale, felul în care ne distrăm și cumpărăm. Ne înfulecă și felul în care guvernăm sau ne înțelegem propria siguranță”.
Nu știm câți oameni comentează pe Internet, dar sentimentul e că sunt foarte mulți. Și foarte duri. Oricine citește comentariile de sub articole are sentimentul hărțuielii.
Dacă veți întreba jurnaliștii dintr-o redacție, sentimentul este, probabil, de 50% cititori comentatori – 50% cititori necomentatori. Dacă vei vorbi cu politicieni sau cu responsabilii de marketing ai firmelor, aceștia sunt înclinați să ofere chiar o pondere și mai mare comentatorilor.
Un recent studiu derulat pe un an de zile, aprilie 2015 – martie 2016, de către think-tank-ul Median Research Centre, dezvăluie o cifră neașteptată. Mult mai mică!
Statisticile medii lunare arată că doar 1 din 1.000 de oameni comentează și, din aceștia, numai o treime au fost moderați pentru că au folosit un limbaj abuziv.
Moderarea semnifică faptul că userii au folosit expresii discriminatorii sau incitatoare la ură. Nu toți cei moderați sunt în mod constat purtători ai ”discursului urii”. Unii, nervoși fiind, au înjurat o singură dată.
Concluzia surprinzătoare? Chiar dacă i-am considera pe toți cei care au suferit o moderare drept radicali, ceea ce ar fi evident o exagerare, numărul comentatorilor violenți verbal este mult mai mic decât suntem înclinați să percepem.
Gsp.ro are 3 milioane de vizitatori unici pe lună și până în 3.000 de comentatori lunar, dintre care doar 1.000 sunt moderați pentru limbaj extremist injurios sau abuziv.
1.000 de oameni din 3 milioane!
Și țineți cont: în cei 1.000 moderați intră și moderările minore și nervii de moment ai comentatorilor și scăpările lor umane de limbaj.
Studiul este realizat pe comentariile din forumurile siteurilor gsp.ro și tolo.ro, la care s-a adăugat recent și paginademedia.ro. Cercetarea este finanțată în programul Fondurile norvegiene și este realizată în colaborare cu Universitatea Bergen din Norvegia și Central European University din Budapesta.
Cifrele au fost prezentate pe 7 aprilie 2016 de către Median Research Centre la cea de-a zecea ediție a Festivalului Internațional de Jurnalism de la Perugia, una dintre cele mai importante manifestări globale care expune tendințele din jurnalism. Proiectul se intitulează ”Less hate, more speech”.
Cercetarea de pe axa București – Budapesta – Bergen este foarte amplă. Ea s-a realizat pe 18.557 de articole de presă, moderate oră de oră, zi de zi, pe parcursul unui întreg an.
În 12 luni, 14.796 de comentatori înregistrați au postat 451.774 de comentarii. Dintre ei, 5.096 de comentatori au fost moderați cel puțin o dată, în total 96.456 de comentarii fiind moderate.
Într-un an întreg, doar 20% dintre comentarii au necesitat moderare.
Dar efectul psihologic al acestor 20% din totalul comentariilor, postate de oameni care reprezintă 1/3.000 din public, este mult mai mare.
De cine ne temem atunci?
De cine se tem politicienii sau guvernanții? Desfășurarea alegerilor locale din România arată obsesia partidelor de a alege oameni despre care ele consideră că au imagine pozitivă.
Partidele merg către soluții simbolice, utopic providențiale, tocmai ca să pareze o rumoare digitală sau televizată despre care nu știu, de fapt, cât e de mare. Când aleg candidatul, PNL cu legendarul Marian Munteanu e exemplul cel mai recent, ei pun un mit să se lupte cu un alt mit, cel al lumii digitale.
E vizibil complexul politicienilor în fața societății civile, în fața mulțimii de pe facebook și de pe forumuri.
Jurnaliștii se tem de comentarii când scriu.
Firmele se tem de comentarii când lansează un produs.
Partidele se tem de comentarii când își lansează candidații.
Dacă cineva bate în ușa partidelor, ele tresar. Cioc, cioc! Poate fi DNA, poate fi societatea civilă, poate fi facebook sau pot fi, ca revelator al tuturor fricilor, ”comentariile de pe net”.
Politicienii sunt legitimi prin votul nostru, dar se comportă ca și cum legitimitatea e în altă parte, pe Internet de exemplu.
Busola fricii are acul extrem de subțire, asta spune acest studiu, cu 1 din 3.000 de comentatori intolerant. Nu mai luăm în calcul existența postacilor, a celor care își pun singuri comentarii, a firmelor specializate în a ataca imaginea rivalilor. Presupunem că toată lumea care comentează e bine intenționată. Și ajungem din nou la 1 din 3.000!
Nu înseamnă că acești comentatori nu contează. Deși ei au enervat pe multă lume.
” The Guardian” a studiat hărțuielile digitale la care au fost supuși autorii săi. Concluziile au fost ilustrate cu grafica realizată de românca Monica Ulmanu.
Citește continuarea articolului pe tolo.ro
