"DNA, DNA!!"

Suporterii români care au mers cu naționala de fotbal la Tirana au scandat în tribună ”DNA, DNA!!”. De când cu anchetele din fotbal, DNA a devenit și o vedetă a emisiunilor sportive. Un fost sergent de miliție, acum pensionat, vecin cu mine la țară, era atât de convins de puterea presei încât cum mă vedea îmi zicea: ”hai, mă, dă-mi și mie pe cineva de acolo de la ziar de la tine, că am de zis ce face p-aci primaru cu terenurile alea neretrocedate”. Acum, când m-a prins ultima oară la un pahar de țuică zice: ”auzi, la ziar nu vrei să dai, da` măcar la DNA știi pe cineva, că ăia se mișcă am văzut?!”.

Omu a găsit în sfârșit pe cineva în afară de presă unde e convins că nu ar sesiza degeaba. Acum câteva luni așteptam să intru într-o ambasadă și aud frânturi din discuția între cei doi polițiști de la poartă: ”Bă, cică nu poate să mai facă nimic, le e frică de DNA”. Am început să adun snoavele astea cu DNA și sunt tot mai multe. ”DNA” devine un construct social. Sunt ăia de care trebuie să-ți fie frică.

A nu se înțelege că sunt ca ăia cu ”Ilicitu”. Când eram eu mic, pe vremea lui Ceaușescu, ăia cu ”Ilicitu” erau oamenii răi de care le era frică celor mici, din motive absurde. O rudă din Transilvania care lucra în armată făcea grătar într-o curte din ăia săsească, cu gard înalt. Era pe vremea foametei din anii 80, când oameni nici să-și taie proprii viței nu aveau voie. Cineva l-a reclamat pe omul că grătarul că fură carne de la unitatea militară, dovada era mirosul care ieșea din curte. A stat săracu ceva vreme cu ”Ilicitu” pe cap.

Lui bunică-miu, mecanic de locomotivă, i-au spart hoții trenul și au furat niște televizoare. A stat săracu câteva luni cu frica ilicitului, era bănuit că a oprit trenul special, în înțelegere cu hoții. În același timp, milițienii și șeful de la CAP furau cu tractoarele și pentru ei nu părea să existe ”Ilicitu”. Din asta am înțeles eu că la ”Ilicit” sunt unii care îi terorizează pe cei mici, în timp ce sunt prea lași să se atingă de cei mari.

Cu DNA e cam pe invers: citim prin ziare de primari, parlamentari, judecători, șefi din fotbal pe care îi ridică DNA-ul, iar ăștia mici strigă pe stadioane că bine le face. Ar veni cu turnătorii, că mai sunt și alții. Una peste alta ”DNA-ul” devine brand social, așa cum nici o altă procuratură din România nu a fost. Nevoia lui nea Lică, sergentul meu de la țară, de DNA este una profundă: CINEVA pare în sfârșit că face ceva. Să auzi un acronim de instituție scandat pe stadion nu e puțin lucru. Iar Mitică Dragomir a fost iar simpatic în felul său mafiot. Luat la întrebări de DNA a ieșit de acolo, s-a enervat pe ziariști (cu subtextul: voi, presa, sunteți de vină, voi i-ați inventat pe ăștia). Apoi, când s-a mai calmat a dat-o la întors: hai, tată, care e problema, s-a sesizat DNA pentru că am dezafiliat ilegal Universitatea Craiova? Gata, nici o problemă, o afiliem la loc, care e supărarea!?

Superb, nu? Am fost prins, ups! Nici o problemă, dăm portofelul la loc omului pe care l-am făcut la buzunare, acum știm de frica cuiva.