Luni și marți a avut loc, la București, Întâlnirea Informală a Consiliului de Mediu. Acesta este alcătuit din miniștrii mediului din statele membre UE. În încheiere, domnul comisar Karmenu Vella a făcut o serie de declarații, pe care le găsim în comunicatul de presă postat pe site-ul Comisiei Europene.
Comunicatul de presă conține niște semnale îmbucurătoare, pentru cine citește printre rânduri.
sursa: Dejan Sedej
Orice iubitor de natură știe că cea mai periculoasă minciună a secolului 21 este afirmația că hidroenergia ar reprezenta ”energie verde”. Ne-am lovit în ultimii ani, brutal, de acest conflict al obiectivelor de mediu, conflictul între reducerea emisiilor de carbon și stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice. Sub pretextul reducerii emisiilor, a fost promovată construirea de hidrocentrale. Pentru un aport jalnic de energie, văi întregi, emblematice, au fost distruse. Până și ministrul Deneș, altfel un promotor al distrugerii râurilor, a recunoscut că hidrocentralele au distrus fauna și flora.
Deci, cu pretextul reducerii emisiilor, s-a amplificat grav pierderea biodiversității și au fost distruse râuri care furnizau servicii ecosistemice, servicii cu un potențial enorm de creștere. În interviul din emisiunea ”E vremea ta”, de pe TVR 2, Rok Rozman ne spunea că râul Soča (din Slovenia) e jumătate sălbatic, jumătate cu baraje, iar partea sălbatică a râului aduce țării mai mulți bani decât cea cu baraje.
Și la noi, din râuri precum Capra, Buda, Uz, Drăgan, Anieș sau Săpânța, se putea câștiga mult mai mult dacă nu erau distruse. Lucru valabil și pentru râurile încă amenințate, dar care nu au fost distruse încă, precum Jiul, Bâsca Mare, Râul Alb, Răstolița, Ilva și Bistra.
Cel mai grav este că au fost afectate ecosistemele care erau oricum, la scară globală, cele mai deteriorate, ecosistemele de apă dulce.
Platforma Interguvernamentală Știință – Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice (IPBES) s-a reunit la Paris în 4 mai, iar președintele acesteia, domnul Robert Watson, a declarat că distrugerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice a atins un nivel care ne amenință bunăstarea cel puțin la fel de mult ca schimbările climatice.
Iar comisarul Vella a făcut referire la evaluarea realizată de IPBES și a punctat că: ”dacă nu reușim să schimbăm soarta biodiversității și pierderea ecosistemelor, atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă nu este altceva decât o iluzie”.
Distrugerea ecosistemelor pentru a reduce amprenta de carbon se poate sintetiza și astfel: distrugem natura ca să protejăm mediul. Se poate o absurditate mai mare?
Domnul comisar pentru mediu a mai făcut o referire esențială. A lăudat campania coaliției Living Rivers Europe, campanie pentru păstrarea neștirbită a Directivei Cadru privind Apa, directivă atacată de lobby-ul industriilor nesustenabile, despre care aflați mai multe din comunicatul WWF.
Living Rivers Europe a întocmit un scurt dar cuprinzător raport care ilustrează perfect efectele catastrofale pe care le-ar avea slăbirea Directivei Cadru privind Apa.
Faptul că domnul comisar laudă campania pentru menținerea Directivei Cadru privind Apa în forma actuală, campanie care a convins 375 de mii de cetățeni să răspundă în cadrul consultării publice, sugerează că vocea cetățenilor încă primează, că Europa a rămas unul dintre puținele locuri din lume unde vocea cetățenilor mai contează.
Ce relevanță au aceste modificări pozitive ale politicii de mediu, la nivel european și global, într-o țară ca Romania, unde decretele lui Ceaușescu încă dictează politica de mediu?
Da, știm cu toții că în România, din cauza conflictului de interese de la Apele Române, Directiva Cadru privind Apa nu este cu adevărat implementată, că starea ecologică a râurilor este în cădere liberă din cauza regularizărilor, hidrocentralelor, balastierelor, exploatărilor forestiere scăpate de sub control, poluării, etc. Dar una este să ai o lege care nu se respectă, și să poți cere respectarea ei, și cu totul alta ar fi situația dacă am fi nevoiți să luptăm cu distrugătorii de mediu fără să mai avem legea de partea noastră.
Uitați îndeplinirea obiectivelor de la Paris și de la Aichi și ale convențiilor nu-știu-care: nu se va îndeplini nimic, așa cum nu s-a îdeplinit nimic nici la Rio10 sau Rio20. Iar pe ce spun comisarii la ieșirea din mandat, eu n-aș da prea multe parale.
Pun pariu că pentru 99% dintre români lucrări de regularizare ca cea din ultima fotografie sunt dovezi de civilizație și de destoinicie a primarului și partidului la putere. De la izvoare la vărsare, dacă se poate. Mai e o speranță (mică) în alegerile de duminică, dar dacă ies ai lui Salvini, care n-are treabă cu mafia atâta timp cât aduce bani în țară, ai lui Le Pen, care ne consideră babuini mâncători de cartofi, olandezi care ne vor în Schengen în 2150 și alții ca ei, cam greu… Salvarea mediilor naturale și a ruralului românesc poate veni din demararea unor mega-programe de turism promovat agresiv, care să aducă bani concreți, deci proiecte de infrastructură direcționate spre anumite zone, nu spre construirea de terenuri de sport în pantă, în sate cu două babe în cârje. Ecologism știu puțini, bani cunosc și vor toți. O punte pe care Dorel poate traversa prăpastia dintre Evul mediu și secolul XXI, înainte ca să-l pierdem și pe el în Italia.