Unde-i lege nu-i tocmeala, nu? Se pare ca marea buba a societatii romanesti post-comuniste este ca am uitat aceasta zicala sau ca ne facem ca nu ne-o mai amintim. Sau ca este legea e buna pentru altii, dar nu si pentru noi si “amicii” nostri!
Multe lucuri se-ntampla in sistemul de invatamant si cercetare din Romania in ultimul timp – si bune si rele. Mai pe larg despre asta in apropiere de alegeri cand voi face un bilant detaliat al ministrului Funeriu. Dar pana atunci iata doua chestiuni strigatoare la cer care dezvaluie o anumita continuitate cu mizeria morala a ministeriatelor precendente si arata o predispozitie spre compromis si ilegalitate care nu poate fi decat dezamagitoare.
First: La competitia de finantare de anul acesta se cere ca proponentul sa aiba norma intreaga in Romania. Sa fie clar ca asa ceva este retrograd si pagubos – acest lucru este rezultatul unei anumite frici a unor cercetatori din tara fata de diaspora spre paguba cercetarii din Romania in general. O continuare perversa a sindromului salamului cu soia. O legare de glie adica ceva de-a dreptul indecent in secolul 21. Ori vrem sa iesim din cloaca ori ne tragem inapoi in cazanul cu smoala ca in bancul cu oltenii (sau moldovenii – puneti aici ce preferati !) cand ajung in iad…
Asta fiind spuse legea trebuie sa fie lege – printre castigatorii de anul acest sunt o gramada de oameni din diaspora care nu au de gand sa renunte la posturile din EU sau US, ci doar sa puna pe cineva sa le ponteze timpul in Romania. Acestia fie nu inteleg ce inseamna norma intreaga, fie vor sa joace alba-neagra cu legea.
Iata cum CNCS prin nationalism de balta si ambiguitate in cerintele pentru granturi au resuscitat obiceiurile milenare de necinste si printre cei care traiesc de ani de zile in alte conditii mai putin bazate pe nepotism, bacshish, si pupinc..sm.
Second: Finantarea umanistilor si a altor categorii precum matematicienii sau unele din stiintele sociale care nu fac cercetare experimentala (cu necesitati de laborator sau teren) cu sume de domeniul fantasticului din bugetul destinat cercetarii este o palma data stiintei din Romania. Este timpul ca acelora carora le pasa sa spuna NU devalizarii bugetului de cercetare in acest mod.
Sunt aceste probleme doar “scapari” sau fac parte dintr-o noua strategie de “divide et impera in mizerie morala” ori “compromisuri cat incape”?
Anybody out there???
Se pare totusi ca “somebody listens”! Sunt anuntat ca CNCS a ascultat si de alte voci in una din problemele ridicate in postul meu pe blog: “Principiul integrarii: in cazul special al proiectelor al caror propunator nu face inca parte din structurile de cercetare din Romania, considerati integrarea dumneavoastra completa in aceste structuri drept una dintre obligatiile care decurg in urma contractarii: prezenta dumneavoastra cu norma intreaga in centrele de cercetare care va gazduiesc aplicatia inseamna, in spiritul unei dezvoltari durabile, integrarea dumneavoastra in aceste centre si crearea unor medii de cercetare care merita sa se bucure de aceasta prezenta efectiva; respectarea acestei obligatii contractuale va fi riguros verificata
iar eventualele abateri vor fi sanctionate prin sistarea finantarii.”
Asteptam ca la competitia viitoare sa se renunte de tot la legarea de glie; “dezvoltare durabila” si “crearea unor medii de cercetare” se poate face, si chiar cu mai mult succes, prin pendularea grupului de cercetare intre laboratoare si grupuri de cercetare din tara si din strainatate.
Pana atunci felicitari pentru incurajarea spre respectarea legii!
Inainte se a pretinde de la toti respectarea legii cum e normal intr-un stat de drept, cei care o fac trebuie sa-i dovedeasca normalitatea si eficienta.( LEGII). Nu stiu citi absolventi de drept din Romanika au cunostinta de termenul Lex sccelerata sau de textul biblic Isaia cap 10 pct 1, 2 si3.Nu sunt absolvent de drept dar stiu ca de multe ori ni s-a atras atentia asupra calitatii legislatiei dar toti cei vizati s-au facut ca ploua. Partea trista e ca nu numai ei.Nu sustin ca un edificiu legislativ clar si coerent e suficient sa devenim un stat de drept dar absolut necesar este. Pentru ca intr-un stat de drept orice decizie trebuie sa aiba temeiul unei legi de calitate( elementar draga Watson!). Altfel lalaim mult si prost ca pina acum.
Daca ar fi sa raspund in bascalie la intrebarea din titlu as scrie : – Dar ce, coada are urs?
Stimate Dle. Grosan,
Va scriu doar pentru a va ruga sa nu mai folositi cuvinte in engleza intr-un text scris in limba romana, lasati o impresie proasta (in primul rand impresia de amatorism). E un obicei raspandit tot mai mult, din pacate, insa baremi cercetatorii ar trebui sa faca ceva pentru a-l descuraja. Limba dvs. materna ofera ample posibilitati de exprimare.
Altminteri, nu e nimic rau in a concentra cercetarea spre institutii romanesti, planul national de cercetare asta urmareste. Si fundatiile germane cer norma intreaga si prezenta fizica la institutul respectiv.
Cu cele mai bune ganduri,
Bogdan Iancu
Nemernicii “catarati” in virful piramidei,stiu foarte bine ca un popor prost,bolnav si infometat este mai facil de (con)dus de de nas.In consecinta iau toate masurile pentru a-l mentine in aceasta stare.
Domnule Iancu – eu fac parte din acea minoritate(?) care nu crede ca a introduce expresii din alta limba intr-un text op-ed (sic) este un pacat impotriva romanitatii! Ceilalti au dreptul sa nu-l citeasca sau chiar sa ramana cu o impresie proasta :) – e greu sa multumesti pe toata lumea.
La partea cu prezenta fizica TOTALA exemplul Germaniei nu este potrivit pentru simplul motiv ca Germania are deja cercetare performanta! Alte exemple ar fi potrivite: Tarile Baltice, China… unde flexibilitatea in strategie le-a permis un salt inainte tocmai prin renuntarea la legarea de glie.
Stimate Coleg,
Nu vad de ce aveti nevoie de first si second, limba romana ofera: in primul rand, in al doilea rand. Nu e un termen intraductibil, de tip Doppelgänger, Weltanschauung, Zeitgeist sau, de ce nu, osteuropäische Gestalt. Nu exista nicio ratiune imaginabila/justificabila pentru folosirea unui termen intr-o limba straina cu echivalent perfect in limba in care scrieti. Sunteti insa de buna seama liber sa va puneti in postura in care doriti.
Eu nu cunosc niciun sistem educational (intamplarea face sa cunosc destule; cum e in Tarile Baltice nu stiu) in care oamenii primesc salarii lunare nefiind prezenti la institutul de cercetare de unde primesc bursa respectiva. Regula UEFISCDI descurajeaza parazitarea banilor publici. Daca asta inseamna sa fii retrograd, salut practicile retrograde. Nu e legare de glie, e o regula excelenta, care in cazul romanesc preintampina coruptia si amatorismul.
Va multumesc pentru comentarii si raspuns.
Cu cele mai bune ganduri,
B. Iancu
Domnule Iancu – nu revin asupra chestiuni de limbaj – e o alegere individuala – take it or leave it :) In ce priveste celelalt subiect – dupa ce va educati asupra sistemelor care nu aplica legarea de glie atunci discutam. Ditto! :)
Clarificare pentru domnul Iancu – imi dau seama acum ca ma intelegeti gresit. Nu cred ca cineva se gandeste la cercetatorii care “penduleaza” ca sa fie platiti pentru perioada cat nu sunt in Romania. Este neechitabil. Legarea de glie spune insa ca un astfel de cercetator nu este agreat pentru ca obtinerea unui grant obliga la norma intreaga in Romania. Si daca tot va laudati ca stiti alte sisteme probabil ca stiti si de dubla afiliere.
Daca cercetatorul din diaspora care a castigat grantul nu ar fi obligat sa fie in tara, el ar opta in mod sigur pentru ramanerea in strainatate si incasarea si a salariului din tara si a celui din strainatate. In tara ar veni in vizite de 1 saptamana in vacantele de Paste si Craciun (pentru ca de la laboratorul din strainatate nu poate lipsi!) iar aici ar urma sa se ocupe de proiect (achizitii, angajari, derulare etc) o persoana din echipa (de regula un prieten din universitate sau cel care i-a facilitat depunerea de la acea universitate) si care nici nu are habar de proiect si nici nu indeplineste conditiile de director de proiect. De regula acest tip de “cercetatori” se ocupa de “intermedierea aplicatiilor altora” si “management”… O asemenea persoana ar conduce proiectul loco, ar da dispozitii (aiuritoare) membrilor echipei, ar face pe seful, el fiind in fond plopist etc. Au fost nenumarate asemenea cazuri aici in Romania cu deznodamant de toata jena.
Alina – ai inteles gresit. Vezi comentariul meu anterior. Sunt multi cercetatori care si acum penduleaza fara sa le fie platite salarii duble si pe banii altora, asa ca speculatiile de necinste nu au o baza reala fara exemple concrete. Ba chiar miros a salam cu soia.
Draga Liviu, nu e deloc asa pentru ca si eu am facut parte din diaspora si n-as putea gandi in sistemul “salam cu soia”. Cunosc doua cazuri concrete, e adevarat ca nu de romani din diaspora, ci (si mai grav!) de cetateni straini care conduc proiecte in RO. Ei vin in vizita de cateva ori pe an, iar la nivel local proiectele sunt conduse de niste nulitati (publicatii zero, de SRI sau Hirsch nici n-au auzit) care fac pe marii sefi, distrug proiectele si chinuie membrii echipelor. Exact asta s-ar intampla si cu proiectele de Idei si/sau TE daca cei din diaspora care le-au castigat n-ar fi obligati sa stea in laboratorul din tara. Din laboratoarele occidentale nu se poate lipsi cand ai chef (doar stii) si acolo nu poti invoca faptul ca ai proiect in RO, ca nu intereseaza pe nimeni! In concluzie daca gandim practic vom realiza ca ei ar sta 90% din timp acolo si nici vorba de pendulare! Ar veni din cand in cand (rar) pe aici dar proiectul trebuie condus zi de zi si prin urmare ar fi condus de altcineva nu de cel ce l-a scris si l-a castigat pe baza expertizei lui! Sigur ca pe ce publica cu laboratorul din occident el ar putea eventual sa puna si afiliatia romaneasca si in final ar scoate-o cumva la capat cu raportarile si publicatiile care se pretind in proiect. Insa cand proiectul se incheie, universitatea aceea ramane cu niste articole publicate si niste aparate la care nu stie nimeni sa lucreze si atat. Nu transfer de “know-how”, nu doctoranzi instruiti, nu echipa formata, nu nimic. Ceea ce nu e normal deloc!
Bate vant de paranoia….
Este o crasa nesimtzire sa ceri sa primesti salariu in Romania fara sa-tzi misti fundul de peste balta, par egzamplu. Daca “gramada de diasporeni care a castigat proiecte” (haida-de, o fi gramada ca la rugby, 3-4 de samantza) vrea sa-si “plateasca” macar intr-un mic procent scoala facuta pe banii mei, CONTRIBUABILUL de aici, pot foarte bine sa vina 2-3 luni in tzara si sa lucreze la proiect primind salariul, in restul timpului vazandu-si de jobul de baza. Cred ca un astfel de sistem ar rezolva rapid problema si ar tria smecherii de cei ramasi macar partzial romani.
Bref, interventzie penibila a unui individ si mai penibil.
a. – Probabil ca nu am inteles exact ce spuneti prin:
“printre castigatorii de anul acest sunt o gramada de oameni din diaspora care nu au de gand sa renunte la posturile din EU sau US, ci doar sa puna pe cineva sa le ponteze timpul in Romania”
A pune pe cineva sa ponteze in numele altcuiva, daca am inteles corect, este o practica mizerabila, balcanica si bizantina, pe care totusi la Universitatea unde sunt profesor nu am intalnit-o in cei 42 de ani de cand activez.
b. – cati cercetatori romani, cu rezultate remarcabile in institutii de prestigiu din America si Europa de Vest trec din post-doc in post-doc fara sa obtina “tenure” si ar face orice sa se reintoarca in tara, desi dupa opiniile unora, “universitatile din Romania sunt asa de corupte si de slabe calitativ incat ar trebui sa fie administrate de Universitati Vest Europene”?
Alina – nu stiu unde ai fost tu dar afiliere dubla exista cam peste tot: si in Germania, si in US, si in Japonia asa ca habar nu am despre ce vorbesti. La nivel de incepator – asistent – poate ca e mai greu, dar de la o anumit nivel devine altceva. De programele de repatriere si finanatare a cercetatorilor de elita straini din China? Nici una nu are legare de glie. De programele similare din Estonia sau Rusia ai auzit? Ai auzit despre rezultatele lor? Ca sunt oameni care profita de sistem – well, oriunde sunt uscaturi. Poate daca se ajunge si la noi la asa ceva mai scapam de nespalatii pe gura precum lucid care comenteaza mai jos. Dar nu imi fac iluzii – asa cred ca trebuie sa se sperie nimeni ca o sa vina cineva sa-i ia locul.
Stiu eu daca raspunsul e de principiu si de dat odata, sau poate varia de la call la call? In ce il priveste pe cel de anul trecut, eu am considerat ca se adresa celor care sint inca pe pozitii potdoc, ca sa aiba o alternativa sa vina acasa, si nu mie, care sint profesor cu contract permament in strainatate si nu am cum sa-l dublez. Cred ca se poate concepe un sistem de mentoriat pentru cei care nu vor sa vina, dar accepta sa lucreze cu colective mai tinere, care sa nu implice un contract de munca.
Altfel, cine simte nevoia sa reflecteze mai pe larg decit in spatiul unui comentariu il invit sa trimita editoriale, acest spatiu E INTEGRAL DESCHIS.
Dle. Giosan, totusi nu poti sa conduci un proiect de cercetare in Romania, dar sa stai permanent in strainatate! Cred ca propunerea dumneavoastra se potriveste mai bine la proiectele Parteneriate, unde poate ca ar trebui acceptate ca partener si institutii din strainatate in care activeaza spre exemplu cercetatori romani.
Ati punctat foarte bine cu cercetarea umanistilor. As fi foarte curioasa sa aflu cum au justificat bugete cu valori max admise, sunt foarte multe astfel de proiecte! Iar la suplimentarea bugetului de finantare si amestecare proiectelor din lista de rezerva, este o nebunie totala!!! Umanisti sunt tari la CNCS, de fapt conduc CNCS. Nu ati comentat nimic privind sistemul de evaluare, credeti ca a fost corect? Au existat foarte multe comentarii pe aceasta tema, diferente crase intre evaluatori, s-a facut o medie si asta este, iar contestatiile nu au fost admise.
As propune un raspuns sub forma de intrebare la “problemele” ridicate de d-l Giosan, mai ales la problema “First”. Cate firme cunoaste d-l Giosan, private “of course”, din SUA, care ar admite sa plateasca salariu si alte cheltuieli unei persoane care lucreaza in alta parte decat in cadrul firmei respective, pentru succesul unui proiect castigat pe alte meridiane si dezvoltat, in principiu cel putzin, in folosul altora decat al firmei ? Eu nu cunoasc niciuna (si am lucrat si eu in USA). Intrebarea nu este lipsita de noima, daca avem in vedere ca multe descoperiri de procese inedite se fac chiar in firme cu activitate economica, in USA. Tot in legatura cu “first” as extinde intrebarea cu: “unde a intalnit domnia sa, in USA, vreo universitate sau laborator
national care sa accepte un angajat cu norme simultane in doua (sau mai multe, de ce nu ?) locuri de munca ? Eu
nu cunosc nici-un caz. Afilierea multipla inseamna altceva ! Asadar, CNCSIS nu greseste deloc atunci cand cere norma si prezenta integrala in Romania. Banii contribuabilului roman, deci si ai mei, trebuie cheltuiti pentru a construi in RO, nu in alta parte, conditii de excelenta in cercetare. Singura problema in legatura cu aceasta cerinta este salariul mic, pentru care nimeni nu vine “acasa”, in RO, daca e bine plasat in (de exmplu) USA. Salariul ar fi singura cale de rezolvare a acestei probleme. In plus, d-l Giosan ar trebui sa stie ca sistemul afilierii duble a fost exploatat cu mult folos pentru unii indivizi din institute de cercetare din RO, care, lucrand in strainatate, dar pastrandu-si pozitia permanenta in RO (cu contracte de munca “suspendate” in cel mai rau caz), au “generat” o falsa excelenta institutiilor din RO, bazata pe rezultate obtinute (de altzii, de regula) in strainatate, dar “imprumutate” – fara un statut de colaborare reala, institutzionalizata – si raportate acasa, in RO. Nu vad de ce eu, contribuabilul roman , calitate pe care
d-l Giosan a pierdut-o, cred, as plati cheltuielile de cercetare si salariul cuiva care lucreaza efectiv in alta parte si in favoarea altcuiva, dar contribuie, prin FALS, la construirea unei iluzorii excelente a cine stie carei institutii romanesti. Spre deosebire de d-l Giosan, eu stiu bine despre ce vorbesc, iar asta ma indreptateste sa contrez criticile, obraznice in fond, de genul “o anumita continuitate cu mizeria morala a ministeriatelor precendente si arata o predispozitie spre compromis si ilegalitate care nu poate fi decat dezamagitoare”… si alte asemenea. Conditia impusa de CNCSIS la “Idei” are ,un efect benefic si trebuie continuata, contrar descrierii facute cu atata patriotism si sfanta manie proletara de d-l Giosan, in termeni total nepotriviti.
Domnul Sarbu reuseste sa scrie cel mai lung comentariu fara sa spuna mai nimic de substanta. Ne spune ca el stie cum e pe acolo pe afara si ca stie cum e pe acasa. Apropo eu imi platesc taxele in Romania si deci sunt contribuabil si parte din programul meu de cercetare se desfasoara in Romania, deci nu prea inteleg de unde vin presupunerile mirosind a usturoi cu soia ale domnului Sarbu.
In primul rand dumnealui face dovada ca nu stie ce inseamna afilierea multipla. Afilierea multipla chiar inseamna ca finantarea vine din mai mult institutii si ca parte din timp este petrecut in fiecare din acele institutii.
Apoi printre castigatorii de anul acesta la Idei sunt multi care deja sunt afiliati si acasa si in exterior si au programe de cercetare de succes in ambele locatii – trebuie numai deschis ochii ca sa se vada asta si iesit din mentalitatea salamului cu soia pe care domnul Sarbu o impartaseste subtil.
Si in sfarsit atragerea cercetatorilor de marca din diaspora nu este o chestiune de salariu, ci una de liberatate in viata de cercetare si educatie. Cine cu mintea la locul ei vrea sa se intoarca intr-o tara unde i se va pune bete in roate de catre cei care s-au obisnuit sa li se pupe mana, dar si de cei marunti care se cred atoatestiutori dupa 6 luni de stagiu in US?
Salarii mai mari? Ar fi o nerusinare atata timp cat salariile primite acum prin cumul cu proiecte de cercetare sunt oricum nejustificat de mari comparativ cu media populatiei.
interesant, d-le giosan, cum de ati reusit performanta sa scrieti un raspuns plin de amanunte – si chiar lung – la mesajul meu care nu spune nimic. las deoparte mitocaniile de limbaj ale dvs. pe care le cunosc mai demult. si inca ceva: daca cele 6 luni – cum zici matale, dovedind ca nu stii sa numeri corect, fiindca nu vrei – petrecute de subsemnatul in SUA, unde n-am reusit, vai mie !, nici sa invata si nici sa vad nimica, crezi ca cele n-shpe luni (ani ? secole ?) petrrecute de matale pe doua fronturi, acolo, chiar te-au luminat in problemele finantarii cercetarii romanesti ? mie nu mi se pare.