Primarul din Cluj, Sorin Apostu, a fost reținut de DNA. Cazul implică licitații publice, este vorba aici despre două contracte de salubrizare a orașului. DNA a reținut-o și pe soția primarului și niște oameni de afaceri, aceștia din urmă acuzați că au dat mita, soția acuzată că a intermediat mita (firma sa de avocatură era angajată pe post de consultant de firmele șpăguitoare). Acum o săptămână, un alt oficial clujean, Radu Bica, a fost arestat într-un caz care implică licitația de mentenanță a noului stadion de acolo. Presa spune că Apostu a picat pe firul investigației contra lui Bica. Dacă sunteți atenți veți vedea că tot mai multe cazuri de anchete de corupție implică licitațiile. Ce înseamnă asta? Că acolo s-a mutat presiunea pe resurse publice.
Evoluăm spre forme de corupție mai sofisticate, după ce am închis alte robinete. Asta nu înseamnă că sistemul de licitații este prost în sine, dimpotrivă. L-am creat la presiunea și cu ajutorul UE, l-am întărit la presiunea și cu ajutorul UE, acum trebuie supravegheat. Era normal ca rețelele clientelare din instituții să-l trucheze și faptul că vedem cazuri care implică licitații arată că instrumentele astea de control pot funcționa dacă are cine să le folosească.
Autoritățile române au fost nemulțumite când în penultimul raport făcut de Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), experții Comisiei s-au întins dincolo de criteriile de referință stabilite în 2006 și au scris câteva fraze și despre licitațiile publice. Anume că e bine că avem sistemul, dar că trebuie să-l folosim și să ne asigurăm că cine îl fraudează este prins. Adică, cam ceea ce se întâmplă acum. Și-a depășit Comisia Europeană mandatul? Nu cred. România și UE au convenit supravegherea post-aderare în 2006. Atunci existau niște priorități, niște robinete de închis, niște restanțe din trecut, niște instituții de protejat (ANI, DNA). În 2010 – 2011 licitațiile au ajuns printre aceste priorități anti-corupție, deci e natural ca cei de la Comisie să se uite și spre ele. Corupții se mișcă, sunt mobili și imaginativi. ”Anticorupții” trebuie să facă același lucru.
Arestarea unor figuri politice importante, tot mai multe, nu ar trebui să creeze un efect pervers de percepție: nu înseamnă că avem mai multă corupție, înseamnă că prindem pe unii dintre ei. La nivel regional, este foarte important să facem această precizare. Tocmai am lansat la Bruxelles o carte despre reformele în justiție și anticorupție pe care UE le-a promovat în șapte țări sud-est europene (o puteți citi aici , detalii despre audierea publică de la Parlamentul European aici ).
Se observă peste tot o efervescență în crearea de instituții. Dar doar unele funcționează. Unii au avut ideea proastă să le plaseze sub control parlamentar (Moldova, Croația), ceea ce înseamnă un grup mare de patroni care pot omorî orice anchetă. Alții le-au creat mai degrabă de formă, fără să dea procurorilor și poliție proprie. DNA este un caz fericit în care o instituție are mandat legal clar, resurse și autonomie. Cred că nu ar trebui să fim timizi în a promova acest exemplu. Cazul Apostu pune iar DNA în fața unor decizii foarte grele: să-l arestezi pe omul de încredere al premierului, primar popular într-un oraș foarte mare nu e puțin lucru. Dar cazul ăsta nu ne arată mai corupți decât alții sau mai corupți decât eram acum 10 ani. Dimpotrivă.
Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene, membru al Alianței pentru o Românie Curată.
