Ce aduce nou clasificarea universitatilor

In sfarsit, dupa asteptari infrigurate pentru unii, a aparut si clasificarea universitatilor, realizata impreuna cu EUA, European University Association.

De ce e importanta si ce aduce nou clasificarea?

In primul rand formalizeaza cele cateva insule de excelenta, aflate intr-o mare de impostura si mediocritate, formalizare de care aveam mare nevoie pentru a apsi intr-o etapa a adevarului si credibilitatii.

Sa vedem acum procentele. Pentru simplitatea calculelor acceptam ca sunt clasificate aproximativ 90 de universitati, 54 de stat si diferenta, 36 universitati private. 12 universitati, adica 13%, sunt clasificate in categoria A, universitati de cercetare avansata si educatie:

(Universitatea Bucuresti, Universitatea Babes – Bolyai Cluj, Universitatea A.I. Cuza, Politehnica Bucuresti, Ghe. Asachi Iasi, Universitatea Tehnica Cluj, Academia de Studii Economice Bucuresti (ASE), Universitatea Agronomie Cluj, Universitatea Medicina Bucuresti, Universitatea Medicina Iasi Universitatea Medicina Cluj, Politehnica Timisoara). Este de presupus ca ordinea in aceasta enumerare este data de punctajul individual obtinut de fiecare universitate.

In categoria B, educatie si cercetare stiintifica intra 15 universitati, 16%, plus circa 12 universitati de arte si militare, adica un total de 30%. ( Universitatea de Vest din Timisoara, Universitatea din Craiova, Universitatea “Transilvania” din Brasov, Universitatea “Ovidius” din Constanta, Universitatea “Dunarea de Jos” din Galati, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea din Oradea, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti, Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara “Ion Ionescu de la Brad” din Iasi, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti, Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timisoara, Universitatea de Medicina si Farmacie “Victor Babes” din Timisoara, Universitatea de Medicina si Farmacie din Craiova, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, Universitatea de Medicina si Farmacie din Targu Mures).

Diferenta de 51 universitati, adica aproximativ 57%, intra in categoria C, universitati centrate pe educatie. Procentele sunt rezonabile, pentru nivelul actual al invatamantului superior romanesc.

Important este ca se separa graul de neghina. Procesul de clasificare a fost unul transparent. Datele colectate si verificate au fost tot timpul la dispozitia celor interesati (aici) iar metodologia de evaluare a fost publicata, e adevarat dupa colectarea datelor, aici. In felul acesta, ce universitate doreste si are rabdare sa parcurga toate etapele, isi poate calcula singura punctajul in urma caruia a intrat intr-o categorie sau alta.

Care sunt consecintele?

In primul rand ca finantarea de la bugetul de stat, pentru masteratele si doctoratele organizate de universitatile din clasa A este obligatorie, iar pentru celelalte universitati doar in masura in care finantatorul, Ministerul Educatiei, constata ca sunt de „excelenta”. Acoperirea legala rezulta din art. 193 din Legea Educatiei Nationale, aliniatele (4), (8) si (10).

O alta consecinta importanta sta in faptul ca viitorii studenti au acum un reper obiectiv la care sa se raporteze, vor avea mai multe informatii cand decid sa mearga la una sau alta dintre universitati.

Universitatile sunt acum motivate sa treaca la fuziuni si/sau asocieri in consortii, pentru ca ponderea lor in economia punctajului din clasificare sa creasca si astfel sa treaca intr-o clasa superioara celei in care se afla acum.

Ne asteptam la o competitie acerba intre universitati, generatoare de calitate, acum ca numarul candidatilor la studentie a fost drastic diminuat si prin aparitia unui bacalaureat sever si corect.

Suntem in fata unui proces ireversibil. Intr-un timp relativ scurt s-au schimbat multe, in special in invatamatul universitar. Si fara prea multe proteste, altele decat cele din clasa politica, ceeace inseamna ca actorii importanti ai sistemului le-au inteles si acceptat.

Concluzii

Daca trecem de interese personale si conjuncturale putem sa acceptam ca 21 de ani in care a guvernat arbitrariul si interesele de gasca, de clan, impostura si nepotismul, plagiatul si lipsa de vizibilitate in ierarhii internationale, sunt prea multi. Trebuia odata sa ne scuturam de scamele comuniste si sa pasim catre o lume a adevarului si credibilitatii. Daca nu folosim acest moment si incercam sa distrugem si sa demolam ce este pozitiv in demersurile ministrului Funeriu, ne meritam soarta.

Dar urmasii nostri nu merita sa le lasam un sistem anacronic, nereformat, bazat pe minciuna, frauda si furturi intelectuale.