In 1996 dezbaterile politice aveau loc mai putin la TV sau pe internetm, ci mai mult acasa cu familia sau cu prietenii, cu colegii, unu la unu.
Afland ca voi participa ca observator la alegeri din partea unui ONG, un coleg de facultate PSD-ist, mi-a spus cam asa: “La ce te agiti? Spre deosebire de PSD, CDR-ul nu are oameni, nu o sa fie in stare sa faca nimic. PSD-ul este partidul natural de guvernamant”.
Azi, in 2012, avem doua instrumente care ne lipseau in 1996: avem acum mai multa transparenta, iar internetul face ca dezbaterea publica sa fie mai democratica iar informatia sa circule in timp real. In 1996 un domn ca Mang de la invatamant ar fi putut poza drept un mare om de stiinta, profesor universitar, cu carti publicate, etc., azi nu: CV-urile notabilitatilor apar pe internet, la fel si declaratiile lor de interese precum si declaratiile publice si activitatea lor publica. Avem toate motivele sa fim mai optimisti.
1. Ar fi bine dacă şi lucrările de doctorat ale domniilor lor ar fi disponibile pe net.
2. Poate nu ar fi lipsit de interes să se ia în calcul o „epurare morala”, un echivalent in plan intelectual al Legii Lustratiei. Sa exemplific: cine au fost cei care, de exemplu, i-au acordat doctoratul Elenei Ceausescu. Toti membrii comisiei respective sa nu mai fi avut pururi dreptul sa profeseze in educatie. Cei care asu votat cu manuta lor primirea aceleiasi Coane Leana in academia Romana sa fi zburat din Academie. Si toate astea nu din considerente de cine stie ce anticomunism de ziua a 7-a, ci din considerente de analfabetismul „doamnei”.