Treceam azi pe o stradă din centrul Bucureştiului cufundată
în beznă. Vacanţa de iarnă şi multiplele ei beneficii de desfătare în masă
probabil nu se încheiase aici, iar locuitorii îşi făceau o prelungită siestă
după extra-ghiftuitele sărbători. De la distanţă se vedea însă uşor, o clădire
– probabil instituţie publică – îmbrăcată de sus până jos în straiele de
sărbătoare: perdele de luminiţe, steluţe, brăduleţi – pâlpâiau într-o veselie
contrabalansând temporar bezna de pe strada respectivă prin sclipirea lor…
Exact ca într-o universitate când vine vorba despre
asigurarea calităţii sau bună guvernare: lumină se face o singură dată pe an –
când instituţia se îmbracă în straie de sărbătoare de dragul
inspecţiei/evaluării. Rămăşită adânc înrădăcinată în conştiinţa unora încă de
pe vremea comunismului, înţelegem greu ideea de progres prin muncă constantă,
coerentă într-o direcţie şi acceptăm mai uşor superficialitatea ascunsului de
praf sub covor sau şlefuirii papucilor în preajma Sărbătorilor de Iarnă, când
ştim că urmează să fie inspectaţi şi în funcţie de asta notaţi… Cum, de pildă,
universităţile fac evaluări, auto-evaluări şi reflectează asupra
posibilităţilor de îmbunătăţire a proceselor doar când se ştiu vizate de o
evaluare instituţională sau de program din partea ARACIS… sau cum mai nou
(într-un viitor nu aşa de îndepărtat) poate să devină atitudinea faţă de
Student ARC – singurul proiect care monitorizează până acum buna guvernanţă în universităţi.
Am început anul acesta cu un crez în mai bine, în schimbare,
dar acesta nu e tot – căci nu cred în minuni şi nici în lucruri măreţe apărute
din neant peste noapte, ci mai degrabă îmi doresc ca fiecare dintre noi
să îşi conştientizeze importanţa în sistem – dacă nici unul dintre noi nu schimbă la timp becul de
pe strada din poveste, riscă toată strada să devină ameninţată de beznă,
căci crează un model de lene, delăsare şi iresponsabilizare a altora de
genul: dacă nici ăia nu fac, de
ce să fac eu? Şi
până la urmă ne aşteptăm ca salvarea să vină de undeva, de sus: să facă şi Primăria ceva că doar… nu degeaba îi
plătim?
Cred mai degrabă că avem o salvare la capătul acestui tunel
întunecat dacă ridicăm privirea din
pământ şi acceptăm să ne privim sincer în oglindă la finalul
fiecărei zile şi să ne întrebăm astăzi
ce am făcut să schimb în bine situaţia din jur? (poate fi: universitatea în care învăţ, strada pe
care locuiesc sau ţara în care trăiesc) şi vă provoc şi pe voi,
dragi apropiaţi ai bunei guvernări, dragi cititori ai Student ARC la un
exerciţiu de introspecţie: ce aţi făcut
astăzi pentru universitatea în care vă doriţi să doborâm împreună corupţia? Şi ce veţi face mâine?
Căci ar fi cazul să începeţi anul 2013 propunându-vă să nu mai lăsaţi strada în
beznă, ci
să cautati un bec şi să-l schimbati pe cel lipsă – verificând atât că voi, ca
membri ai comunităţii academice, cât şi ceilalţi actori interesaţi şi implicaţi
de procesul educaţional, vă asumaţi rolul de părţi ale mecanismului numit
EDUCAŢIE, responsabilitatea implicată de acest statut şi vă veţi acorda timpul
necesar pentru a face acele activităţi mărunte ce compun zi de zi peisajul
bunei guvernări, verificând să existe:
–
Liste publicate la vedere;
–
Bilanţul căminului şi cantinei afişate la avizier;
–
Legitimaţii la biblioteci gratuite;
–
Profesori care vorbesc respectuos la cursuri şi la seminarii (laboratoare);
–
Examene corecte;
–
Rezultate afişate alături de grila de răspunsuri;
–
Metodă eficientă, clară, simplă de contestare a notelor;
–
Persoană/căsuţă poştală unde să adresezi o plângere privind o situaţie de
conduită şi etică întâlnită;
– Nici
urmă de taxă de rulment/regii de cămin nejustificat mai mari în luna octombrie;
–
Registratură online – cu posibilitatea consultării online a statusului
adreselor/cererilor depuse de tine;
–
Consultarea ta privind deciziile care te privesc într-un proces normal,
natural, permanent;
–
Evaluări ale cadrelor didactice cu rezultate centralizate şi publicate pe
site-ul universităţii;
–
Strategii de îmbunătăţire a proceselor de evaluare a cadrelor didactice, a
satisfacţiei celor implicaţi privind procesul
educaţional/infrastructura/administraţia permanente realizate cu consultarea
membrilor comunităţii;
–
Alegeri transparente ale celor ce ocupă funcţii de conducere;
–
Mecanisme de tragere a răspundere şi sancţionare a celor ce greşesc; Etc, lista
poate continua…
Şi dacă toate acestea la un loc par prea multe, prea
dintr-o dată, haideţi să le luăm pe rand, dar să facem ceva! Aşadar te întreb
direct: Vei aprinde şi tu lumina pe strada bunei guvernări, bunei
credinţe în mai bine, speranţei în schimbare în 2013?
