Desi Consiliul General al Municipiului Bucuresti a aprobat, in octombrie 2010, este adevarat, cu intirziere, PUZ-ul pentru terenul din “Satul Francez”, Tribunalul Bucuresti a “sanctionat” Municipiul Bucuresti cu 225 milioane euro pe motiv ca nu a aprobat PUZ-ul (!).
A fost publicata, pe un site de stiri, hotarirea Tribunalului Bucuresti din 5 iulie 2011, in cazul Costanda versus Municipiul Bucuresti.
Intrucit exista un interes public major in legatura cu acest caz, vom face citeva observatii si comentarii pornind de la motivarea hotaririi. Pentru simplificare, vom denumi partile: C (Costanda) si MB (Municipiul Bucuresti).
Prima observatie este ca hotararea nu este definitiva si irevocabila, ea urmand sa fie atacata cu apel, care se va judeca la Curtea de Apel Bucuresti si, apoi, cu recurs, care se va judeca la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
A doua observatie este ca suma totala pe care, potrivit hotararii, MB trebuie sa o plateasca lui C este de circa 225.000.000 euro, mai precis 224.875.904 euro.
Povestea in sine are mai multi actori si este destul de incurcata. Hotarirea instantei, astfel cum a fost publicata, se intinde pe 101 pagini dalmatiene (albe, dar cu multe linii/pete negre rezultate din bararea cu tus negru a datelor personale prezente in hotarare).
Poveste incalcita doar pentru ca publicul sa se piarda in amanunte si sa nu mai inteleaga nimeni nimic
Vom incerca sa simplificam aceasta poveste si sa “izolam” principala problema adusa in discutie:
Un prim sir de procese intre C si MB s-a terminat in anul 2007, printr-o hotarare irevocabila care obliga MB sa plateasca lui C despagubiri de circa 18.000.000 euro pentru neaprobarea unui PUZ care i-ar fi permis lui C sa construiasca in zona denumita in presa “Parcul Bordei”.
Pentru a evita plata despagubirilor de 18.000.000 euro (care cresteau cu fiecare zi de intirziere a aprobarii PUZ-ului), MB a convenit cu C un schimb de terenuri, C urmind sa primeasca teren in “Satul francez” in locul “Parcului Bordei” si al despagubirilor de milioane de euro.
Aceasta conventie este denumita “contract de schimb cu sulta” si a fost incheiata, la data de 15.03.2008, intre C si primarul general al Municipiului Bucuresti, ca reprezentant al Municipiului Bucuresti. Este de mentionat ca incheierea acestui contract s-a facut numai dupa ce Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB) a adoptat hotarirea nr. 5 din 17.01.2008, hotarire prin care a fost, practic, aprobat continutul contractului din 15.03.2008.
Despre PUZ-ul buclucas
O clauza importanta in acel contract (prevazuta, insa, in hotararea CGMB nr. 5 din 17.01.2008) este cea de la art. 6.8, clauza de la care se trag toate problemele, prin care MB se obliga sa aprobe pentru Satul francez un PUZ cu urmatoarele date: POT 60%, CUT 3,5 si H (inaltime) P+5.
Este de remarcat faptul ca in contractul din 15.03.2008 nu este prevazut un termen in care acest PUZ trebuia aprobat. In mod logic, neprevederea unui termen de aprobare lasa deplina libertate CGMB de a aproba planul atunci cand sint intrunite conditiile legale si procedurile necesare, inclusiv cele de cvorum.
Din motive procedurale, dar care pot ascunde opozitia – indreptatita sau nu – a unor consilieri la aprobarea PUZ-ului in discutie, acel plan nu a fost aprobat de CGMB nici in sedinta din 31.08.2009, nici in sedinta din 25.09.2009 si nici in cea din 30.09.2009.
Data de 30.09.2009 este o data importanta in cauza, intrucit din acea zi intra in joc art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul.
Iata ce prevede art. IV din OG 27/2008:
“Art. IV. – Avizarea şi aprobarea documentaţiilor de urbanism elaborate în baza unui certificat de urbanism emis înainte de 29 august 2008 sau care au solicitare de aviz al comisiei tehnice de urbanism a autorităţii publice locale competente se vor face în condiţiile prevederilor legale aplicabile înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2009.”
Ce s-ar fi putut intimpla dupa data de 30.09.2009? Nu se mai puteau aproba PUZ-uri, nu se mai putea construi in capitala, venea sfirsitul dezvoltatorilor imobiliari??? Raspunsul este NU. Si dupa 30.09.2009 s-au mai aprobat PUZ-uri, dar cu alte specificatii, ceva mai domolite, mai reduse.
In final, prin hotarirea nr. 350/17.10.2010, CGMB a aprobat PUZ-ul si pentru “Satul Francez” din proprietatea lui C, dar dupa noile reguli prevazute de lege incepind cu data de 30.09.2009 si care erau in vigoare la data adoptarii hotararii CGMB nr. 350/17.10.2010. Mai precis, dupa “noua lege”, prin hotarirea CGMC 350/2010 a fost aprobat un PUZ cu aceste date: POT intre 49%-56% (in loc de POT 60% din contractul de schimb din 15.03.2008), CUT intre 3,32-3,5 (in loc de CUT exclusiv de 3,5 prevazut in contractul de schimb din 15.03.2008) si H (inaltime) maxima 28 m, pe o structura D+P+5E.
Din cite inteleg, pentru aceasta diferenta de parametrii din PUZ, instanta de fond s-a suparat tare pe MB si a considerat ca MB nu si-a indeplinit obligatia de a aproba PUZ-ul (?), astfel ca a dispus rezolutiunea contractului de schimb din 15.03.2008 si plata despagubirilor astronomice de 240 milioane euro. Hotararea instantei de fond este cu atit mai surprinzatoare cu cit, dupa cum am aratat, in contractul din 15.03.2008 nu era prevazut un anumit termen in care trebuia aprobat PUZ-ul respectiv, ceea ce lasa la latitudinea debitorului obligatiei (MB) data executarii ei (daca tot sintem in civil, cum corect, sustine instanta de fond, atunci sa raminem in civil si cind e vorba de libertatea debitorului de a executa o obligatie pentru care creditorul nu a avut “inspiratia” sa prevada un termen de executare).
O instanta nejustificat de exigenta
In opinia mea, instanta de fond a fost exagerat de exigenta cu MB, prin imputarea nerespectarii unui termen de aprobare a PUZ-ului care nu era prevazut in contract si prin nerecunoasterea indeplinirii obligatiei de aprobare a PUZ-ului de catre CGMB, desi un astfel de plan, cu specificatii apropiate de cel convenit in 2008 a fost adoptat in 2010 si se afla la dosarul cauzei.
Chiar nu inteleg de ce s-a suparat instanta de fond pe Bucuresti. Sper ca eu sa fi gresit pe undeva in acest rationament, pentru ca altfel, este destul de trist ceea ce se intimpla.
Impartialitate de mucava
Este interesant un articol de investigatii publicat pe site-ul “Lumea justitiei”. Articolul este intitulat “Cat de impartiala a fost judecatoarea Evelina Oprina cand a judecat fondul cauzei „Costanda versus Primaria Capitalei”? Intre judecator si avocatii lui Costanda, in frunte cu Valeriu Stoica, exista colaborare stiintifica” si a fost publicat la data de 8 iulie 2011 sub semnatura a doi jurnalisti de investigatii pe care ii apreciez foarte mult: Adina Anghelescu-Stancu si Razvan Savaliuc (articolul poate fi gasit la aici).
Citam din articol:
“…vineri, 8 iulie 2011, la Ministerul Justitiei a avut loc o intrunire a Comisiei pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedura civila. Printre participanti s-a aflat si doamna judecator Evelina Oprina, care a avut ocazia sa se revada, in afara instantei, cu lectorul universitar Traian Briciu (avocat al lui Costanda) si cu Gheorghe Florea (avocat al lui Costanda si presedintele al Uniunii Nationale a Barourilor din Romania).
Pe de alta parte, o alta apropiere profesionala intre judecatorul Evelin Oprina si aparatori ai lui Costanda a fost constatata de Lumeajustitiei.ro in ce priveste realizarea „Revistei romane de executare silita”. Din Consiliul Stiintific face parte avocatul Valeriu Stoica (vicepresedinte al PDL), iar redactor sef al publicatiei este chiar judecatoarea Evelina Oprina!!! Iar lucrul in echipa la aceasta revista dateaza cel putin din 2008. Nu vrem sa facem procese de intentie nimanui, dar in acest context, se naste cel putin intrebarea: Data fiind conjunctura in care avocatii lui Costanda lucreaza „stiintific” cot la cot cu judecatoarea Evelina Oprina, ne punem intrebarea legitima cat de impartiala a fost judecatoarea in cazul ”Costanda versus Primaria Capitalei”?”
Articolul este insotit de “capturi de pe site-ul www.rres.ro in care Valeriu Stoica si judecatoarea Evelina Oprina apar in conducerea Revistei” si de un “extras din Revista romana de executare silita din 2008”
Daca aceste informatii sint reale (eu, unul, nu le pun la indoiala) se pune intrebarea de ce judecatorul fondului nu s-a abtinut de la judecata. Iar, daca avocatii municipiului Bucuresti cunosteau aceste lucruri, ar trebui intrebati si ei de ce nu au cerut recuzarea judecatorului fondului.
Am citit, insa, o scrisoare deschisa pe care avocatul municipiului Bucuresti i-a adresat-o judecatorului fondului: ”Scrisoarea lui Daniel Stefanica, avocatul Primariei Capitalei, catre judecatoarea Evelina Oprina de la TMB, care l-a fericit pe afaceristul Costica Costanda cu 165 milioane euro! Un eseu tulburator in care avocatul face praf judecata magistratului!” (scrisoarea este publicata aici). Din scrisoare rezulta clar revolta fata de o nedreptate vadita. Nu in fiecare zi si nu pentru orice motiv, un avocat ajunge in situatia limita de a trimite scrisori deschise judecatorului cauzei.
E buna si scrisoarea. Dar, sper ca judecatorul fondului, care a inspirat epistola, a fost si recuzat in acel proces. In opinia mea, recuzarea era obligatorie.
Primaria Municipiului Bucuresti va trebui sa lucreze cu mai multa atentie pentru cetateni
Municipiul Bucuresti mai poate exercita doua cai de atac impotriva hotaririi Tribunalului Bucuresti si va trebui sa actioneze cu mai multa atentie si determinare pentru apararea bucurestenilor, pe care-i reprezinta.
In rolurile principale : Halaicu, Basescu, CGMB, Videanu, Stoica
La final, sa prezentam distributia, adica o lista cu persoanele care au legatura cu acest litigiu soldat – deocamdata – cu un rezultat demolator pentru bucuresteni. Nu toate personajele sint negative sau integral negative. In ordinea aparitiei in scena:
Crin Halaicu – nu a restituit proprietarilor indreptatiti terenul din “Satul francez”, a inchiriat o parte din teren catre WTC si a emis autorizatii de construire pe acel teren, desi stia ca terenul are proprietari si nu apartine municipalitatii. Pentru aceste motive, proprietarii terenului s-au adresat instantei si au obtinut hotarari judecatoresti prin care municipiul Bucuresti a fost obligat sa reconstituie dreptul de proprietate si sa-i puna in posesie (acestea rezulta din mentiunile de la fila 28 a sentintei civile nr. 1309/5.07.2011 a Tribunalului Bucuresti).
Traian Basescu – a mostenit obligatiile create de Halaicu, adica a trebuit sa puna in executare hotaririle judecatoresti privind punerea in posesie pe terenul din “Satul francez”. Numai ca terenul nu mai era liber, ci pe el se construise, in baza autorizatiilor emise de primarul precedent, iar din chiria pe teren se obtineau de municipalitate circa 2.000.000 dolari/an. De aceea, a ales solutia de a reconstitui dreptul de proprietate intr-o alta zona, fara constructii, zona denumita in presa “Parcul Bordei”. Nu s-a obligat sa obtina vreun PUZ pentru proprietari (acestea rezulta din mentiunile de la fila 28 a sentintei civile nr. 1309/5.07.2011 a Tribunalului Bucuresti).
Consiliul General al Municipiului Bucuresti – a facut mai multe, nu toate rele:
-1) Nu i-a aprobat lui C niciun PUZ pentru terenul din zona “Parcul Bordei”, impiedicindu-l pe acesta sa ridice vreo constructie, motiv pentru care a fost actionat in judecata si obligat, in 2007, prin hotarire judecatoreasca irevocabila, sa aprobe PUZ-ul si sa plateasca despagubiri de 17.757.210 euro (care cresc pina la aprobarea planului), pentru ca nu a supus spre aprobare cererea lui C de emitere a PUZ-ului. CGMB a refuzat aprobarea PUZ-ului pe motiv ca terenul se afla intr-un parc, dar instanta a constatat ca terenul nu se afla in parc. Aceasta disputa cu “uite parcul, nu e parcul” a costat bucurestenii peste 17 milioane euro (suma care, in final, la zi, a ajuns la peste 29 milioane euro).
-2) A incercat sa evite plata despagubirilor de peste 17 milioane euro catre C, printr-o intelegere prin care C renunta la despagubiri si la terenul din “Parcul Bordei” in schimbul terenului din “Satul francez”. Cu aceeasi ocazie, CGMB s-a obligat sa aprobe PUZ-ul pentru acel teren din “Satul francez”. CGMB a adoptat, in acest sens, hotarirea nr. 5 din 17.01.2008. Asumarea acestei obligatii de aprobare a planului urbanistic a fost folosita drept “cuiul lui Pepelea” in toata afacerea.
-3) Nu a aprobat planul urbanistic “promis” decit in luna octombrie 2010, dupa ce a fost dat in judecata. Totusi, PUZ-ul aprobat in octombrie 2010 (prin hotarirea nr. 350), este conform legislatiei in vigoare la acea data, iar, aparent, parametrii nu difera dramatic de planul convenit. (ne bazam tot pe motivarea sentintei civile nr. 1309/5.07.2011 a Tribunalului Bucuresti).
Adriean Videanu – pentru evitarea platii despagubirilor de peste 17 milioane euro si dupa ce a primit aprobare din partea CGMB prin hotarirea nr. 5 din 17.01.2008, a semnat, pentru municipiul Bucuresti, la data de 15.03.2008, contractul de schimb cu C, in care isi asuma si obligatia ca MB sa aprobe PUZ-ul cerut de C. Nerespectarea de catre CGMB a acestei obligatii (mai precis, indeplinirea ei cu intirziere) a constituit temeiul pentru care, in cele din urma, judecatorul fondului a obligat municipalitatea la plata despagubirilor de circa 240 milioane euro. (ne bazam tot pe motivarea sentintei civile nr. 1309/5.07.2011 a Tribunalului Bucuresti).
Valeriu Stoica – politician marcant din cadrul PDL, partid de guvernamint. Participarea sa in proces impotriva municipiului Bucuresti si de partea lui C nu este contrara legii. Legea (art. 82/1 din Legea nr. 161/2003) interzice doar avocatilor-parlamentari (nu si avocatilor-politicieni) sa pledeze in cauzele civile sau comerciale impotriva statului, a autoritatilor sau institutiilor publice. Jurnalistii de investigatie de la “Lumea justitiei” au descoperit indicii ale unei apropieri profesionale cu judecatorul fondului, ambii fiind in conducerea unei reviste de specialitate si lucrind in echipa la acea revista din anul 2008.
Instantele de judecata – uau!
usine instsantei. Ar trebuie deci imediat un control de la CSM, pentru ca e clar ca judectoarea nu a facut o greseala, ci a dat cu buna stiinta o sentinat favorabila omului cu bani si negavorabila statului
Diferenta dintre comunism si capitalismul romanesc consta in faptul ca, in timp ce comunistii luau de la toti si construiau diverse absurditati,ceilalti iau de la majoritate si dau unei minoritati care ne ride in nas.Iar noi scrupulosi le respectam drepturile in loc sa le rupem beregata cu dintii.