Ceea ce urmează să citiți este un articol-școală despre cum se fac și nu ar trebui să se facă politicile publice în România de am ajuns în situația în care mii de afaceri din toată țara să fie pe punctul de a se închide, generând un efect devastator pentru sute de mii de familii care sunt pe cale să rămână fără loc de muncă din cauza deciziilor unor politicieni populiști și amatori.
În luna ianuarie, Guvernul României a adoptat Ordonanța 6/2023 prin care a modificat Legea 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor astfel încât să includă în programele de consolidare și cheltuielile cu expertizele, proiectele tehnice, verificările proiectelor, asistența tehnică, auditul energetic și așa mai departe, așa cum a declarat ministrul Cseke Attila. Toate bune până aici.
Ordonanța ajunge pentru aprobare la Parlament, Senatul o adoptă așa cum a ieșit de la Guvern, însă nu același lucru se întâmplă la Camera Deputaților. După cutremurul din Turcia și cele câteva din regiunea Olteniei, deputații au simțit că e momentul să înscrie niște puncte electorale și, dintr-un elan populist și amatoricesc, fără nicio analiză de impact și fără consultare publică, se trezesc să strecoare în lege un articol care sistează brusc toate afacerile care funcționează în clădirile cu risc seismic I și risc seismic II, deci inclusiv pe cele din blocurile cu bulină galbenă:
Este strict interzisă desfășurarea activităților comerciale de orice natură, precum și amplasarea de mijloace publicitare pe fațada și/sau pe terasa/învelitoarea imobilului, suspendarea de stâlpi, pereți, scări interioare și altele asemenea în cazul clădirilor încadrate în clasa de risc seismic RsI sau RsII prin raport de expertiză tehnică, realizată conform normativului Cod de proiectare seismică – Partea a III-a – Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente, indicativ P100-3, în vigoare la data expertizării de către experți tehnici atestați pentru cerința fundamentală rezistență mecanică şi stabilitate. (articolul 10, alineatul 7 din Legea 212/2022)
Autorii amendamentului: Alfred Simonis de la PSD și Diana Stoica de la USR. Aceasta din urmă a prezentat-o ca pe o mare victorie: „măsuri simple și eficiente pentru a salva vieți și a limita pagubele provocate de cutremure”.
Nu s-au gândit la consecințe, nu s-au gândit la faptul că în situația asta sunt mii de imobile din localitățile României în care funcționează mii sau poate chiar zeci de mii de afaceri, preponderent mici și mijlocii, cu sute de mii de oameni care trăiesc de pe urma acestor activități. Pariu că nu au avut pe masă vreo listă din care să își dea seamă că vizează mii de imobile din toată țara. Apoi s-or fi gândit dacă e constituțional să interzici practic exercitarea dreptului de proprietate prin folosirea unui imobil? Nici asta nu am aflat, căci legea a fost votată aproape cu unanimitate, mai puțin vreo 13 deputați neafiliați, deci nu s-a stresat nimeni să se adreseze Curții Constituționale.
Rezultatul concret: la ora la care vorbim, primarii sunt legați de mâini și de picioare și nu mai pot emite niciun acord sau autorizație de funcționare pentru multitudinea de afaceri care se desfășoară în spații comerciale sau apartamente din blocurile cu bulină roșie și galbenă. Blocaj total, pregătiți-vă să închideți centrele orașelor din punct de vedere comercial.
Noi, la România Curată, nu degeaba vorbim de mai bine de 20 de ani de zile despre importanța adoptării deciziilor pe bază de date (evidence-based policy). Tocmai ca să nu ajungem în situații absolut imposibile cum e asta. E normal și necesar să avem în vedere siguranța cetățenilor, dar trebuie să răspundem și la întrebarea ce facem cu sutele de mii de oameni lăsați pe drumuri? Și nu o putem face decât dacă discutăm așezat, cu hârtiile și cu cifrele pe masă, nu prin legi-surpriză.
În urmă cu câteva zile, Asociația Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS) a ieșit cu o poziție publică în care a criticat în termeni duri amendamentele aduse de deputați la legea de aprobare a ordonanței, devenită după promulgare (asta pentru că la Cotroceni pare că nimeni nu-și mai bate capul cu detaliile de prin legi, la ce bun?) Legea 243/2023. Experții s-au referit în principal la prevederile acestui aberant alineat 7 care interzice activitățile economice, catalogând-o drept imposibilă de aplicat: „va conduce la consecințe economice și sociale deosebit de grave”! Și au argumentat această afirmație în multe puncte. Tot ei vin cu o posibilă soluție: Măsurile de închidere a spațiilor economice nu pot fi puse brusc în aplicare. Este necesar să existe posibilitatea ca persoanele fizice sau juridice să intre în legalitate. De exemplu, se poate da un termen de doi ani să-si întocmeasca studii de fezabilitate (DALI) și proiecte. Alți trei-cinci ani în care sa intervină propriu-zis. Cu obligativitatea de a raporta autorităților competente mersul procesului. Se pot impune termene intermediare: pornirea procesului de proiectare într-un an, în doi ani finalizarea proiectului și asa mai departe, nerespectarea acestor termene intermediare putând duce la suspendarea activitatii…
Fișetele și cabinetele parlamentare ale unor deputați ca Alfred Simonis și Diana Stoica încă n-or fi pline, dar nu va mai dura mult până când se vor trezi cu o avalanșă de cetățeni la ușile lor care îi vor întreba foarte direct: m-ai închis cu legea pe care ai dat-o de pe o zi pe alta, pe care o lauzi și cu care te mândrești. Eu din ce mai trăiesc? Iar în situația asta sunt multe afaceri care în principal se desfășoară în centrele orașelor României.
Au gândit deputații vreo schemă de sprijin pentru sutele de mii de oameni afectați? Au luat în seamă vreun argument al experților, au avut pe masă vreun document relevant, s-au raportat la vreo strategie națională (că avem și pentru asta)? Sigur că nu, căci pe 26 iunie făceau amendamentele în comisiile parlamentare, iar în 27 iunie 2023 erau cu mâinile pe sus pentru legea pe care apoi o laudă pe toate gardurile, cum face Diana Stoica de la USR în avântul legislativ din care nici ea nu înțelege mare lucru, alături de „Freddy” de la PSD care declară nonșalant că „nu ar fi o tragedie ca microîntreprinderile să plătească impozite mai mari”. Să vedem dacă mai au de unde să plătească dări la stat acele mii de firme care își vor închide activitatea după ce le-ați sistat-o printr-un amendament heirupist strecurat într-o ordonanță pe care ați măcelărit-o. Și odată cu ea veți fi pus lacătul pe mii de afaceri dacă nu vă îndreptați cumva greșeala…
Cseke Attila in cardasie cu mafia imobiliara a desfiintat ISC Regional cu arhivele cladirilor cu risc seismic pentru a acoperi avizele ISC si expertizele falsificate de suveicile lui Racovita Primarie-ISC local pentru a vinde la preturi mari iar dupa ordonanta primarii implicati refuza sa faca expertize autentice la obiectivele cu risc seismic din proiect ( majoritatea construite pana-n ’77 ori supraetajate in fals dupa ’90) motivand ca nu gasesc experti autorizati. Sefa PAID minte cu nerusinare populatia cand spune firmele de asigurari nu obliga la PAID pentru obiectivele cu risc seismic desi proprietari ai apartamentelor din blocuri cu bulina rosie ii spuneau in direct li s-a facut asigurare PAID. Agentii firmelor de asigurari spun ca PAID este in continuare obligatoriu iar despagubirile la obictivele cu risc seismic se stabilesc dupa eveniment.