205 si 206 CP: din cauza trompetelor nu se mai aude vioara democratiei

Ca de obicei cand se iau asemenea decizii importante care afecteaza intreaga societate, romanii lipseau. Plecati din localitate in minivacanta sau ocupati sa caute carne de miel mai ieftina, ce sa inteleaga ei la aflarea vestii ca insulta si calomnia au fost reintroduse in codul penal? Decizia Curtii Constitutionale este efectul direct al atacurilor de o violenta extrema ale trompetelor lui Voiculescu asupra judecatorilor CCR, ulterior deciziei membrilor Curtii de invalidare a referendumului din vara. Numai ca, surpriza va fi foarte mare cand toti vor realiza ca prin reintroducerea in Codul Penal a insultei si calomniei intreaga societate se reaseaza pe alte principii. De acum incolo oricine ii va spune unui politician murdar in fata: «esti un corupt», sau va intreba un administrator de bloc infractor «de ce imi furi banii ?», va ajunge in instanta in penal, tarat ani de zile prin tribunale, cu mare risc de a se alege cu cazier. Pana acum, coruptii si infractorii se codeau destul de mult pana sa mearga in civil si sa deschida proces: o data pentru ca plateau taxa de timbru si puteau pierde banii in caz de esec, iar in plus, nu puteau obtine cazier, ci doar despagubiri, mai mari sau mai mici, in functie de cum decidea instanta.

E totusi bine de spus inca de pe acum ca daca aceasta decizie a CCR va ajunge sa fie aplicata, ea se transforma in cel mai cumplit instrument de represiune post-decembrist. Nu numai ca orice jurnalist va ajunge sa se autocenzureze, ci intreaga societate civila devine vulnerabila. Iar ONG-urile care se ocupa de combaterea coruptiei vor fi cele mai afectate. Pai cum sa emita comunicate sau sa faca analize scriind asa cum ne-au obisnuit, pe sleau, despre elementele concrete rezultate din studii si din probele studiate? Orice hot, corupt, incompatibil care si maine ar introduce in Codul Penal infractiunea de “integritate din culpa” daca ar putea – ba chiar ar pedepsi-o cu maximum de ani de inchisoare – va incepe terorizarea celui care l-a aratat opiniei publice exact asa cum e, hartuindu-l apoi prin instante pentru a obtine condamnarea penala a celui care a spus adevarul.

Si aici stiu ce spun: zeci de ani de zile am vazut, ca jurnalist, cum pentru articole corecte si bine documentate, jurnalistii erau imediat tarati in judecata pe penal. Doar pentru ca au fost indrazneti si au scris adevarul, ani intregi au fost hartuiti prin salile de judecata. Dreptatea se castiga apoi greu, cu chin si bani multi dati avocatilor, cu enorm stres si spaima ca baronul local sau infractorul e dispus sa plateasca oricat, sa dea mita justitiei pentru spalarea imaginii lui. Si sa nu va imaginati ca semnalele de presa nu au fost preluate de organele de ancheta. Dar chiar si ulterior cercetati si chiar si condamnati pentru infractiunile despre care a scris jurnalistul, adevaratii penali tot nu renuntau la procesul intentat presei in speranta ca, daca reusesc condamnarea autorului dezvaluirii, se pot prevala de aceast lucru la recursurile contra deciziilor justitiei pentru faptele lor reprobabile.

Cei care au salutat hotararea CCR uita sau ignora faptul ca decizia de dezincriminare din Codul Penal a celor doua articole a fost conditie de indeplinit pentru primirea noastra in UE. Ai nostri, s-au prefacut doar ca dezincrimineaza si, pentru ca nu au dorit sa piarda aceasta puternica arma, au lasat-o agatata undeva, pe un parcurs de unde sa se poata reinventa. Multi habar nu au ca ambele articole, 205 si 206 au fost aparate cu disperare de catre oamenii lui Ion Iliescu – printre care chiar actualul judecator CCR Ion Predescu, acelasi care a sustinut in anii ‘90 la Parlament si o lege a presei extrem de restrictiva la care nu s-a renuntat decat in fata unor puternice reactii si proteste interne si mai ales internationale.

Am auzit voci care se bucura ca, in fine, s-a ajuns la aceasta noua decizie a Curtii Constitutionale care a infirmat interpretarea anterioara data de ICCJ care blocase cumva insistenta penalilor reali in a-i pedepsi pe autorii dezvaluirilor incercand sa-i faca penali, la randul lor. Fara vreo vina, in afara de aceea de a spune adevarul. Cei care se bucura sunt victimele aparitiei unui limbaj violent, victimele unor insulte si calomnii la comanda care, fara sa analizeze profunzimea problemei, considera ca tot raul importiva lor s-ar fi produs din cauza absentei unor sanctiuni penale. Si atunci au facut tot posibilul sa fie toti pedepsiti. Toti cei care au curaj sa spuna lucrurilor pe nume! Numai ca acestia uita ca tot ceea ce pregatesc pentru ei, in speranta de a scapa de laturile aruncate in direct de catre trusturile de presa de atac spre viata lor personala, se va intoarce impotriva lor, intr-o buna zi. Solutia ar fi fost simpla si SAR a propus-o in cadrul unei dezbateri la CNA: sa se organizeze un grup de lucru, la care sa participe societatea civila si juristi ai CNA, in care sa fie analizate legile cu impact si incidenta asupra organismelor media, iar apoi sa se faca propuneri concrete prin care oamenii politici (in multe cazuri sunt in acelasi timp si oameni de afaceri controversati), sa nu mai poata controla mass media.

Pana una, alta, citim opinii antagonice precum cele de aici si aici. Nu pot sa nu imi reamintesc cum, pe vremea cand aveam o presa scrisa independenta si puternica, de la care preluau televiziunile stiri si nu invers cum e acum, redactorii sefi (inca nu aparusera patronii spagari interesati sa-si dezvolte afacerile banoase cu statul folosind propriile gazete pe post de instrumente de presiune politica si santaj), reactionau de fiecare data in fata acestor abuzuri impreuna. Vocea presei independente devenea atat de puternica incat politicienii, oricine ar fi fost ei, in cele din urma erau obligati sa cedeze si sa pastreze/respecte independenta presei, renuntand la abuzuri. Acum, am auzit o voce slaba, care nu stie ce si cum sa explice opiniei publice si nici cum sa mobilizeze cetatenii sa se apere impotriva acestui grosolan atac al penalilor impotriva esentei democratiei. Din cauza trompetelor nu se mai aud viorile. Iar libera exprimare redevine un deziderat indepartat.