Dacă vă încearcă un sentiment de scârbă după votul de marți al senatorilor din cazul lui Titus Corlățean să știți că aveți tot dreptul să vă simțiți așa. Dosarul Diaspora nu a fost sub nici o formă ”o insultă adusă Senatului”, după cum a proclamat senatorul Șerban Nicolae, cunoscut și ca ”șoferul lui Cătălin Voicu”, nici ”o exagerare a procurorilor”, cum consideră un alt mare jurist în viață, Haralambie Vochițoiu, și nici anchetarea unei ”decizii de oportunitate” cum scria pe Facebook, în urmă cu câteva zile, Victor Ponta. Nu, nici pomeneală. Dosarul DNA pleca de la un fapt scris explicit în lege: singurul responsabil pentru organizarea secțiilor de votare pentru românii din străinătate este ministrul de externe al României.
Nu spun că Titus Corlățean era vinovat sau nu. Justiția ar fi trebuit să stabilească acest lucru. Acum însă nu vom mai avea prilejul să aflăm care a fost adevărul și de ce mii de români nu au mai apucat să-și aleagă președintele sau, mai rău, au fost împrăștiați cu gaze lacrimogene de polițiștii din statele de adopție. După votul din Senat de astăzi, procurorul care s-a ocupat de caz va trebui să închidă dosarul și să se apuce de altceva. Cazul Titus Corlățean nu mai există.
De ce trebuia anchetat Titus Corlățean?
Răspunsul poate fi găsit în legea 370/2004 privind alegerea Președintelui României, la articolul 12:
”(1) Pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României se organizează una sau mai multe secţii de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor. (2) În afara secţiilor de votare prevăzute la alin. (1), pot fi organizate, cu acordul guvernului din ţara respectivă, secţii de votare şi în alte localităţi decât cele în care îşi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare. (3) Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor.
Cu alte cuvinte, legea spune explicit că ministrul de Externe este cel care stabilește unde trebuie să voteze cetățenii români din străinătate, bazându-se evident pe informațiile primite de la diplomații din țările respective.
Ce spun procurorii?
În cererea de începere a urmăririi penale împotriva lui Corlățean, procurorii DNA spun că fostul ministru, ”prin încălcarea procedurilor legale şi prin acte de dispoziţie”, a organizat discreţionar secţiile de votare din străinătate (…) și a nesocotit o parte dintre propunerile misiunilor diplomatice de organizare a unor secţii de votare în localităţi în care s-ar fi putut asigura exercitarea dreptului la vot de către un număr superior de persoane şi a organizat, fără vreo documentare ori justificare, secţii de votare în localităţi care nu au fost propuse de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
Unde este aberația?
Sigur, procurorii ar fi urmat să dovedească faptele de care era acuzat Corlățean, ca și ”folosul necuvenit” obținut și anume un număr mai mic de voturi primite de contracandidatul lui Victor Ponta. Dar nu poți spune însă, în nici un caz, că acest dosar ar fi avut un fundament greșit, așa cum în mod mincinos încearcă acum să manipuleze opinia publică apărătorii fostului ministru. Pentru că, dacă ar avea dreptate, ne-am afla în fața unei mari aberații: dacă ministrul de Externe nu trebuie să dea socoteală pentru modul în care organizează votul din străinătate (pentru că- nu-i așa?- nu scrie explicit în lege câte secții trebuie organizate) ne-am putea trezi foarte bine că se pune la dispoziția celor 3 milioane de români din străinătate o singură secție de votare și aceea în…Noua Zeelandă. Să meargă toți acolo dacă au chef să voteze pentru că așa a considerat ministrul că-i mai bine pentru ei. De ce nu ar face acest lucru dacă, repet, legea nu-i impune exact în ce țări și în ce număr să fie secțiile de votare?
De altfel, chiar în apărarea sa din fața senatorilor, Corlățean a recunoscut că ambasadele au propus 320 de secții de votare, dar el a aprobat doar 294 (detalii aici). E doar un sfert de adevăr pentru că, în realitate, haosul creat a fost mult mai mare și a dus în cele din urmă la deznodământul ca mii de români să nu mai poată participa la alegeri, deși au stat ore întregi la coadă.
Nu spun că ar fi fost un dosar ușor pentru procurori. Nu știu de pildă cum ar fi argumentat folosul necuvenit și anume că voturile pierdute prin organizarea deficitară a alegerilor în străinătate ar fi fost pentru orice alt candidat decât Ponta. Cel puțin teoretic, au existat și români care să fi vrut să pună ștampila pe candidatul PSD, dar nu a mai apucat din cauza cozilor. Repet, teoretic.
Din păcate însă nu vom avea niciodată răspunsul la aceste întrebări. Pentru că, în loc să încerce să-și demonstreze nevinovăția, Titus Corlățean a ales să se ascundă în spatele colegilor din Senat. Și în spatele unora de teapa lui Șerban Nicolae, care s-a declarat ”insultat” de dosarul Diaspora. Nu, de fapt, noi toți am fost insultați astăzi de 92 de senatori care au considerat că Titus Corlățean este mai presus de lege.
Prin actiunea sa de blocare a votului in diaspora Corlatean poate ca nu a incalcat nici un articol de lege ci a incalcat un drept fundamental al catorva milioane de romani. Daca era de bunacredinta lasa macar sectiile pe care se infiintasera cu ocazia referendumului pentru demiterea lui Basescu din 2012. El nu numai ca a lasat in 2014 acelasi numar de sectii ca in 2009, desi crescuse semnificativ numarul romanilor din diaspora, dar le-a schimbat locatiile in zone in care sunt putini romani. Un drept fundamental la fel ca dreptul la viata, la sanatate sau la educatie. Este acelasi abuz, care nu este prevazut expres in nici o lege, pe care ministrul sanatatii l-ar face daca ar aloca finantare doar in judetele in care sunt votatii lui pe motiv ca nu ii ajung fondurile.
Oricum bataia de joc la care am fost supusi de Corlatean si Ponta nu se poate rezolva printr-o condamnare la 6 luni cu suspendare. O fi justitie dar nu e dreptate! Dreptatea ne vom face-o singuri cand ne vom intoarce acasa si cand le vom lua si noi un drept fundamental impricinatilor!