ANCHETĂ: Lunga și revoltătoarea poveste a modului în care Romsilva, cu complicitatea Ministerului Mediului, reușește să devoreze pădurile din Parcul Național Semenic

30 iunie 2016 ar fi trebuit să fie termenul limită pentru depunerea spre aprobare la Ministerul Mediului a Planului de Management al Parcului Național Semenic – Cheile Carașului (PNSCC). Termenul a fost depășit pentru că Romsilva a amânat procedura pe motiv că ar fi neconformități în elaborarea lui. De fapt, șirul amânărilor se pierde în negura guvernărilor de toate culorile, că au trecut mai bine de zece ani de când un astfel de plan ar fi trebuit să existe. Mai mult, din 2010 există și fonduri în cadrul unui proiect POS pentru asta! Actualul ministru tehnocrat, doamna Cristiana Pașca Palmer, și sfătuitorii săi nu reușesc să facă dovada că ar fi mai eficienți și/sau competenți decât predecesorii lor. De fapt, după cum s-a văzut și în cazul Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, despre care România Curată a scris pe larg și cu care există numeroase similitudini, ministrul și secretarii săi arată că nici nu au vreo tragere de inimă să rezolve problema.

Astfel, se perpetuează situația în care, în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului:

29% din suprafața acoperită de păduri în parc are regim de protecție strictă și integrală; altfel spus în aceste zone e interzis drujbelor și TAF-urilor;

49% este suprafața propusă pentru protecție strictă și integrală în Planul de Management a cărui aprobare Romsilva o amână de aproape 5 ani;

75% este suprafața de protecție strictă și integrală recomandată de IUCN (The International Union for Conservation of Nature) în parcurile naționale.

Trista comedie a ”erorilor”

Încă din momentul în care Romsilva a preluat administrarea PNSCC, elaborarea, avizarea și aprobarea unui Plan de Management ar fi trebuit să fie făcută. N-a fost să fie, dar în 2010 a apărut o rază de speranță, un proiect POS. Nu e o păcăleală, data de start a proiectului ”Elaborarea strategiilor de conservare a planurilor de monitorizare şi acţiunilor de comunicare pentru Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului “SMIS CSNR 1307” a fost 1 aprilie 2010. Și, totuși, există o mare păcăleală: data finalizării proiectului (implicit a planului de management) era… septembrie 2011. Suntem în iulie 2016, și un astfel de plan nu este încă aprobat. Asta nu înseamnă și că nu a fost elaborat, dimpotrivă, există, în toamna lui 2012 primind o generoasă recomandare din partea Filialei Timișoara a Academiei Române.

”Parcul Național Semenic – Cheile Carașului (PNSCC) formează pentru țara noastră alături de Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița cu care se învecinează o entitate peisagistică cu o biodiversitate unice în Europa. Conform legislației mediului în perimetrul unor asemenea sanctuare naturale, intervenții de orice fel care ar putea modifica morfologia locului și ca o consecuție componența în specii indiferent de natura lor botanică sau zoologică este interzisă.

Materialul prezentat de Administrația PNSCC cu privire la zonarea acestuia, plecând de la cadrul legal, sursele de informare relevante, liniile directoare ale IUCN, vecinătăților dar și a numărului existent de rezervații științifice în incinta Parcului justifică din plin propunerea zonării acestuia. Este acesta motivul pentru care Subcomisia Monumentelor Naturii din cadrul Filialei Timișoara a Academiei Române susține și recomandă spre aplicare zonarea conform materialului întocmit de colectivul Administrației PNSCC prin specialiștii Bădescu Bogdan (responsabil comunități, educație, turism) și Teodora Sinculeț (biolog)”.

Recomandarea Academiei, semnată pe 1 octombrie 2012, se referea la planul în care zonele de protecție ar fi urmat să fie extinse de la 29% la 49%. De ce a fost faultat acest plan? Pentru că ceea ce spuneau experții Administrației PNSCC și ceea ce recomandau specialiștii Academiei Române nu era pe placul politrucilor din Romsilva, care au început să invoce nenumărate ”erori și deficiențe” pentru a nu aviza Planul de Management. De fiecare dată când erorile erau ”remediate”, șefii Romsilva identifica ”alte erori”, iar când și acestea erau remediate, găseau noi și noi ”greșeli, erori și deficiențe”.

Presiuni și amenințări

Dincolo însă de așa-zisele motive oficiale, membrii colectivului de elaborare a planului acuză presiuni și amenințări. Bogdan Bădescu, responsabil cu Comunitățile, educație și turism în cadrul Administrației PNSCC, a declarat pentru România Curată: ”În momentul în care zona de protecție strictă a crescut de la 29% la 49%, conform propunerii noastre, au început blocajul, presiunile, amenințările. Domnul Adam Crăciunescu (fostul director al Romsilva – n. RC) a venit odată la mine în birou și mi-a spus că ICAS va face o nouă zonare. Majoritatea discuțiilor purtate cu domnul Dragoș Mihai (șeful Serviciului Arii Protejate din Romsilva – n. RC) au fost legate de zonare și de rezervația Bârzăvița, restul observațiilor fiind doar pentru a masca aparențele. Toate demersurile lor arată că zonarea deranjează. Au fost tentative de schimbare a membrilor Consiliului Științific de modificare a unor ordine de ministru și multe altele. Parcă suntem într-un film cu mafioți în care famiglia verde acționează. Am suportat toate acestea pentru a asigura protecția și conservarea unei arii protejate de interes național conform legii, interes național în care cred cu tărie”.

Bogdan Bădescu consideră absurdă (și abuzivă) blocarea zonării de către Romsilva, în condițiile în care e obligată prin lege să țină cont de caracterul special al rezervațiilor de pe raza Parcului Național și să le apere de tăiere: ”Culmea, în acest procent de 49%, am inclus rezervațiile științifice Bârzăvița, Buhui – Mărghitaș și Cheile Carașului, care de altfel, conform legii, trebuiau strict protejate chiar și dacă nu le includeam noi în zonare. Orice bun administrator al unui parc național este obligat să procedeze astfel”, afirmă specialistul.

În fapt, Romsilva a jucat la două capete, după cum bate vântul. Conducerile din anii 90 au solicitat ca Pădurea Bârzăvița să fie declarată rezervație, ceea ce s-a și în întâmplat prin Legea 5 din 2000. Asta pentru că în acea perioadă guvernele promiteau sprijin financiar pentru ariile protejate. Ulterior însă, noile conduceri ale Romsilva au întreprins numeroase demersuri pentru declasarea pădurii de la statutul de rezervație (vezi și la final). Motivul principal invocat este că acolo se desfășoară un experiment silvic al Romsilva, ale cărui rezultate științifice au fost publicate în reviste prestigioase din țară și străinătate. România Curată a rugat regia în repetate rânduri să comunice în ce reviste ”prestigioase” din străinătate au apărut ”rezultatele științifice” respective și dacă sunt cotate ISI. În răspunsul primit de la Romsilva nu ni s-a menționat decât… Revista Pădurilor. Adică revista proprie…

Coincidență (sau nu?) către sfârșitul anilor 90, industria de cherestea și de mobilă din România intrase în declin, comparativ cu perioada comunistă. Statutul de rezervație era (și este și acum) o oportunitate de dezvoltare, cu promisiuni de ajutor de la Guvern. Tendința s-a inversat după anii 2000, îndeosebi după pătrunderea pe piață a marilor fabrici de cherestea (în frunte cu cele ale Schweighofer-Holzindustrie), când cererea de lemn a crescut din nou, exploatarea acestuia scăpând de sub control.

15 (cincisprezece) variante de plan de management! Niciuna bună?

Presiunile și reaua-credință a șefilor Romsilva sunt acuzate și de biologul Administrației PNSCC, Alina Teodora Șinculeț, care a și demisionat în 2014 din funcția de manager de proiect. În demisie (din care prezentăm fragmente mai jos) biologul arată că, de fapt, povestea cu Planul de Management este și mai veche decât anul 2010 (de când zonarea a fost realizată în cadrul proiectului POS amintit deja), iar numărul variantelor de plan ajunsese deja la… 15, număr care vorbește de la sine despre cât de mult își doresc, în mod real, cei de la Romsilva să aibă un Plan de Management.

”Subsemnata, Sinculeț Teodora Alina, demisionez din funcția de manager, în cadrul proiectului. De peste 10 ani, particip activ la elaborarea planului de management al Parcului Național Semenic – Cheile Carașului, ajungând în prezent la varianta 15 după extrem de multe analize, consultări, revizuiri și modificări. Pentru elaborarea planului de management am beneficiat de consultarea și sprijinul permanent al Consiliului Științific și Consiliului Consultativ. În prezent suntem în situația în care: Au trecut opt ani de la depășirea termenului prevăzut în contractul de administrare, acest contract fiind încălcat în mod evident fără a se fi luat măsurile legale de reziliere sau remediere a situației. Proiectul este la a VIII-a prelungire și cu toate acestea planul de management nu se înaintează Consiliului Științific pentru avizarea și autorității de mediu pentru urmarea procedurii legale. Motivațiile transmise de reprezentantul legal al Administrației PNSCC la OI/AM pentru justificarea întârzierilor sunt puerile și nefondate. Menționez că în toată această perioadă de 10 ani am depus toate eforturile pentru realizarea și transmiterea spre aprobare a planului precum și pentru respectarea termenelor proiectului. Toate eforturile mele au fost zădărnicite. În această situație, epuizând toate soluțiile de deblocare a situației mă văd nevoită să vă sesizez aceste grave probleme din ultimii opt ani și să-mi depun totodată demisia din calitatea de coordonator al proiectului POS: “Elaborarea strategiilor de conservare, a planurilor de monitorizare şi acţiunilor de comunicare pentru Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului “SMIS CSNR 1307”. Vă rog să luați toate măsurile legale ce se impun pentru că administrarea unui parc național 10 ani, fără a fi făcută în baza unui plan de management nu demonstrează decât că totul a fost superficial (management, conservare, raportare,)”.

demisia integrală, în format pdf, aici (click)

Epurarea membrilor ”indezirabili” din Consiliul Științific

Patru dintre membrii Consiliului Științific al PNSCC au confirmat pentru România Curată declarațiile membrilor echipei de proiect, arătând că Planul de Management nu avea deficiențe care să justifice blocarea lui de către Romsilva. Aceștia acuză, la rândul lor, că susținerea extinderii zonelor de protecție s-a lăsat cu încercări de înlocuire a lor din Consiliul Științific. Speologul Silviu Constantin, președinte al Consiliului Științific al PNSCC (cunoscut și publicului larg pentru datarea lui ”Ion”, mandibula celui mai vechi hominid din Europa) se numără printre cei care au făcut publice aceste presiuni (vezi aici). În scrisoarea sa, cercetătorul Silviu Constantin demasca încercările Romsilva de înlocuire a unor membri cu statură academică cu personaje fără ”recomandări notabile”, unele cu trecut politic și fără legătură cu ”cercetarea” în domeniul protecției naturii. În cuprinsul scrisorii, Silviu Constantin atrăgea atenția și asupra presiunilor exercitate de către Dragoș Mihai, șeful Serviciului Arii Protejate din Romsilva pentru frânarea avizării planului.

Mai mulți martori au declarat că deși Dragoș Mihai nu era membru în Consiliul Științific al PNSCC, a dat buzna la una din ședințele Consiliului, unde a disecat și criticat timp de aproape două ore aspecte total nerelevante din Planul de Management, făcând o muncă de ”corector” demnă mai degrabă de o secretară, ca la final, când a fost întrebat în ce calitate e prezent la ședință, acesta să declare, conform celor prezenți, că în calitate de ”persoană privată”.

Coincidență (sau nu?), Dragoș Ciprian Pahonțu, noul șef al Romsilva (fostul consilier al lui Adam Crăciunescu), a propus la începutul acestei luni schimbarea din Consiliul Științific a lui Silviu Constantin. Acesta din urmă nu se mai regăsește în componența avizată de directorul Romsilva pe 4 iulie 2016 (vezi mai jos).

Cine răspunde? Și penibila explicație a șefului Romsilva 

În declarațiile lui pentru România Curată, fostul șef Romsilva Adam Crăciunescu aruncă vina pe echipa de proiect și spune că… va fi trasă la răspundere: ”Știți de ce? (Romsilva – n. RC) o să le impute pentru că băieții ăștia lucrau pentru alte ONG-uri. Și bioloaga și cu băiatul celălalt, cu Bădescu. Numai puțin… Am avut nenumărate discuții cu ei: «Implicați-vă băi în problema asta!». De unde? Ei au avut alte interese în timpul programului. Nu s-au ocupat de proiect. Când s-au speriat și-au dat demisia, când le-am zis: «Acum o să vă input Planul de Management, că ați cheltuit niște bani cu firma de la București, cu firmele pe care le-ați făcut fără să le urmăriți, că voi erați responsabili direcți»”.

Bogdan Bădescu a negat acuzațiile lui Adam Crăciunescu și le-a pus pe seama faptului că a deranjat Romsilva prin modificarea zonării: ”Neadevăr și evidentă încercare de manipulare a opiniei publice. Ne-am ocupat de proiect și totul a mers bine până în momentul în care a trebuit să aprobăm planul de management ce prevedea o zonă de protecție de 49%. Atunci totul a fost blocat, dar nu de noi, echipa proiectului. Acuzațiile că am făcut firme, că aveam alte interese în timpul programului sunt calomnii realizate într-un mod mediocru și fac parte din ciclul de amenințări și presiuni la care suntem supuși de câțiva ani”.

Și Alina Teodora Șinculeț, biologul Parcului Național, a declarat că afirmațiile lui Adam Crăciunescu sunt neadevăruri și le pune tot pe seama modificării zonării: ”Sunt acuzații eronate și total nefondate, lipsite de adevăr. Nici una dintre persoanele la care s-a referit în afirmațiile precedente nu a fost încadrată în relații de muncă în cadrul, și nici nu a deținut, direct sau prin interpuși, alte ONG-uri sau firme/ societăți comerciale, în București. Situația descrisă de către fostul director general al Romsilva e în totală neconcordanță cu realitatea, iar noi, fosta echipă de proiect, putem aduce în sprijinul afirmațiilor noastre toate documentele și corespondența oficială în legătură cu implementarea proiectului, care certifică exact contrariul celor afirmate de către d-nul Crăciunescu. Eforturile noastre în scopul implementării proiectului au fost substanțiale, cu respectarea termenilor contractului de finanțare, până în momentul în care a planul de management, care prevedea o zonă de protecție strictă și integrală de 49%, a trecut în etapa de aprobare. Însă atunci totul a fost blocat, de la nivel de director general Romsilva, nu de noi”.

Deși Romsilva, atât prin fostul director general Adam Crăciunescu, cât și prin noul director general, Ciprian Pahonțu, ne-a comunicat că neaprobarea planului este din vina echipei de proiect, în mod straniu, după demisia în septembrie 2014 a Alinei Teodora Șinculeț nu i-a găsit un înlocuitor care să ducă la bun sfârșit planul. Totuși, au trecut aproape doi ani în care nu se mai poate spune că ”foștii sunt de vină”.

Explicația lui Adam Crăciunescu legată de motivul pentru care n-ar fi găsit înlocuitor sfidează bunul-simț: ”(Romsilva – n. RC) n-a avut pe cine. Nu vedeți ce e cu Codul ăsta al Muncii la ora actuală? Nu vedeți că trebuie să-l treci prin toate procedurile caudine, să vezi ce se întâmplă? Că eu ca director general nu puteam să-l schimb pe ăla prin abuz în serviciu. Și așa m-au băgat la abuz în serviciu aiurea (în Dosarul Retrocedărilor, alături de Viorel Hrebenciuc și Ioan Adam – n. RC)”.

Bogdan Bădescu demontează ”argumentația” lui Crăciunescu: ”Ilar! Administrația PNSCC are peste 10 angajați. Romsilva are peste 10.000 de angajați, oare chiar nu avea pe cine? În plus puteau să angajeze un manager de proiect extern pe perioadă determinată, soluții se găsesc dacă ești manager responsabil. Și în tot acest timp au fost patru directori”.

Concluzii?

2004 – este anul din care Romsilva administrează PNSCC fără plan de management (care ar fi trebuit elaborat în doi ani);

1 aprilie 2010 – data începutului proiectului POS pentru elaborarea zonării (implicit a planului de management);

septembrie 2011 – termenul la care, teoretic, proiectul POS s-a încheiat;

30 iunie 2016 – este cel mai recent termen care ar fi trebuit să fie ”ultimul” pentru elaborarea planului de management.

Alo, se aude și la Minister, ne mișcăm și noi mai cu spor?

***

ADDENDA: Miza Romsilva în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului

Principala miză a Romsilva în PNSCC este Rezervația Naturală Bârzăvița, inclusă în Parc. În anii 90, silvicii n-au avut nicio problemă în clasarea celor aproximativ 3.400 de hectare ca rezervație naturală, cu atât mai mult cu cât se așteptau să primească alocări de la bugetul de stat pentru administrarea lor. Situația s-a schimbat în anii 2000 când, întâmplător sau nu, exploatarea industrială a lemnului s-a relansat și s-a extins până la scăparea ei de sub orice control. Mai jos, una din primele solicitări ale Direcției Silvice Caraș-Severin (din 2002) legate de declasarea Rezervației Naturale Bârzăvița.

În cererile de radiere a rezervațiilor Bârzăvița și Groposu (cea de-a doua nu se află în PNSCC), Romsilva invocă un studiu realizat (pentru Romsilva) de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS). Cercetătorii contactați de România Curată, care susțin valoarea de rezervație naturală a Bârzăviței, spun că tot pe baza unei documentații realizate de ICAS a primit acest astatut!

Conform istoricului Rezervației Naturale Bârzăvița (vezi mai jos), aceasta a fost inclusă în PNSCC încă din 1990, cu statut de rezervație integrală. Pentru a justifica declasarea, Romsilva invocă propriile tăieri de arboret din această zonă! Tăieri care au fost posibile, printre altele, și pentru că nu există un Plan de Management aprobat…

Istoricul Parcului Național Semenic – Cheile Carașului

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.