Articol realizat de Dumitrașcu Alexandra, voluntar al echipei locale din Bacău
Unul din obiectivele cetățenilor activi este monitorizarea sistemului de transport public din municipiul Bacău. Împreună cu grupul care se ocupă de această sarcină, am reușit să identificăm problemele din această structură. Pentru a putea analiza problemele în mod corect, le-am grupat în 3 categorii: calitatea serviciului de transport public, calitatea parcului rulant și calitatea infrastructurii.
Cea mai alarmantă categorie de probleme ar fi calitatea serviciului de transport public. O primă problemă ar fi accesibilitatea scăzută a elevilor din afara municipiului Bacău la serviciul public de transport municipal.
Putem lua ca exemplu elevii din satul Hertioana de Jos, comuna Traian, care locuiesc la 17 km de oraș și sunt nevoiți să parcurgă 2 km zilnic, prin noroi sau praf, pentru a ajunge la o stație de autobuz. Odată ajunși în stație, elevii, de multe ori, se confruntă cu frecvența redusă a mijloacelor de transport public, depinzând de un autobuz/ microbuz ce ajunge în stație în jurul orei 6:30 pentru a ajunge la ora 8 la școală.
După ce aceștia realizează un drum de câteva zeci de minute între localitatea din care provin și municipiul Bacău, ei se lovesc de multe alte probleme legate de transportul public din oraș.
Atât elevii ce locuiesc în municipiul Bacău, cât și cei care locuiesc în afara acestuia se confruntă cu o dificultate comună: frecvența nesatisfăcătoare a mijloacelor de transport public, care depinde de rețeaua de transport în municipiu. Există linii de transport care nu au o frecvență satisfăcătoare a sosirilor autobuzelor, precum linia 3 care leagă comuna Mărgineni (satul Barați și Mărgineni) cu municipiul Bacău și care face parte din transportul public al municipiului. De asemenea, punctualitatea sosirilor în stații a mijloacelor de transport public este nesatisfăcătoare. Astfel, de multe ori autobuzul ajunge mai devreme sau mult mai târziu și elevii riscă să ajungă prea devreme sau să întârzie la ore.
Următoarea problemă ar fi achiziționarea biletelor. Întrucât biletele necesare pentru folosirea autobuzelor din municipiu trebuie achiziționate din stație, elevii, precum și alți cetățeni, pierd timp în fiecare zi așteptând la cozile de la caseriile pentru bilete. În același timp, nu toate stațiile de autobuz beneficiază de casierii, iar de cele mai multe ori, șoferii refuză comercializarea biletelor. Ce ar trebui să facă un elev sau un cetățeani aflat într-o situație de această manieră?
Am putea spune că situația elevilor din municipiu nu este atât de drastică dar nu este ideală. Astfel, aceștia pot fi nevoiți să aștepte 30 de minute un autobuz, neexistând o frecvență adecvată în sosirea mijloacelor de transport.
Totodată, o altă problemă este reprezentată de accesul limitat la informațiile privind programul traseelor. Ideal, acesta ar trebui să fie găsit atât online, cât și în stații. Totuși, programul nu este găsit în fiecare stație, iar când vine vorba de informațiile online programul poate fi găsit foarte ușor pe aplicația Moovit, dar și pe alte site-uri. La o căutare rapidă găsești frecvența și intervalul orar și mai puțin orele specifice. Sunt totuși linii care nu funcționează constant, precum linia 3, unde sunt ore care funcționează din jumătate în jumătate de oră și apoi 2 ore să nu vină deloc. Astfel, dacă nu știi ora la care ajunge în stație un autobuz anume, este dificil să aflii această informație.
Calitatea parcului rulant reprezintă a doua categorie de probleme cu care se confruntă sistemul de transport din orașul Bacău. Starea în care se află autobuzele din municipiu este una deplorabilă. În primul rând, curățenia din acestea este aproape inexistentă. Trebuie să luăm în considerare că gradul de ocupare al unui autobuz municipal este extrem de mare. În ciuda acestui fapt, curățenia din aceste vehicule este tratată extrem de superficial. Ba chiar, putem spune că acestea nu au fost curățate corespunzător de câțiva ani. O altă problemă este climatizarea din vehicule. Vara, temperatura aerului poate ajunge și la 40 de grade Celsius. Totuși, autobuzele și microbuzele nu sunt dotate cu un sistem de climatizare, sau dacă există nu este eficient. Așadar, pasagerii sunt nevoiți să îndure temperaturi ridicate, inumane și mirosuri neplăcute. Pe lângă această problemă, se mai adaugă și numărul prea mare de persoane din autobuz, care de multe ori depășește capacitatea maximă, la orele de vârf (dimineața și după-amiaza în special).
Am observat și faptul că persoanele ce fac parte din grupuri vulnerabile nu au acces atât de ușor la serviciul de transport public, din motive banale: chiar dacă autobuzele sunt dotate cu rampe de acces (o parte au semnalizate faptul că sunt adaptate pentru persoane cu dizabilități), acestea ar necesita ajutorul șoferului pentru a le deschide (de multe ori acesta grăbindu-se să ajungă la următoarea stație, iar ceilalți pasageri ajutând persoana respectivă să intre în autobuz) sau chiar dacă ar avea un buton special, noi avem acces la informațiile de utilizare.
O altă problemă pentru persoanele ce suferă de dizabilități locomotorii este lipsa centurilor de siguranță. Odată ajunși în autobuz, aceștia se chinuie să nu se accidenteze. Pe lângă faptul că aceste persoane au o accesibilitate redusă când vine vorba de transportul public, este inacceptabilă existența unui risc mare de accidentare. Este evident că este necesară o schimbare, pentru ca transportul public ar trebui să fie accesibil oricărei persoane! Totodată, siguranța din mijloacele de transport reprezintă o îngrijorare. Majoritatea autobuzelor nu prezintă camere de luat vederi iar în rarele cazuri în care acestea sunt prezente, nu sunt funcționale. Acest fapt reprezintă un risc, mai ales pentru elevii de gimnaziu, ei constituind o grupă vulnerabilă. Jafurile și hărțuirile din mijloacele de transport sunt un pericol mare, ce ar putea fi diminuat spre zero prin implementarea camerelor de supraveghere.
Ultima categorie de probleme identificate este calitatea infrastructurii. În contextul în care ne aflăm în secolul 21, este rușinos faptul că biletele pot fi cumpărate exclusiv cu bani cash iar de cele mai multe ori, acestea pot fi achiziționate doar de la șofer întrucât nu există caserii în toate stațiile. În același timp, de multe ori, șoferii autobuzelor refuză să vândă bilete, indicând cumpărarea acestora de la caserie, pasagerii riscând astfel pierderea autobuzului.
O altă problemă legată de infrastructura sistemului ar fi stațiile de așteptare a autobuzelor. În municipiu, acestea sunt formate din bănci, rar acoperite, în timp ce în mediu rural, de cele mai multe ori nu există nimic. Menționez și că în mediul rural pentru faptul că există autobuze ale municipiului care au stații inclusiv în Barați, Mărgineni sate anterior menționate, amenajarea unor stații de așteptare a autovehiculelor ar trebui să fie o prioritate întrucât, adesea, condițiile meteo nu sunt favorabile.
Proiectul este derulat de Societatea Academică din România, în parteneriat cu Asociația Act For Tomorrow și Vellenes Fellesorganisasjon și beneficiază de o finanțare în valoare de 249.989 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.