Articol realizat de Oana Mircică, voluntar în cadrul GIL Constanța. 

Cu ocazia încheierii proiectului “Monitorul Educației” derulat de Societatea Academică din România, o parte dintre participanți au descris experiența de a face parte din echipa de watchdogs în domeniul educației. 

Mihai Tănase, coordonator al redacției “Monitorul Educației”, a descris experiența personală gestionării și coordonării proiectului, oferind o descriere a rolului său în în redacție, precum și a dificultăților întâmpinate și soluțiilor găsite în procesul de conducere.

 

Î: Care este background-ul tău profesional și academic? 

 

R: Activitatea mea profesională  a început în anul 2016, când m-am alăturat Asociației Elevilor din Constanța. În 2018 am devenit președinte al aceleiași asociații, timp de 2 ani. După asta, am cochetat cu mai multe activități. 

În anul 2020 am început activitatea de reporter în cadrul redacției Buletin de București, timp în care am documentat devalizarea patrimoniului UTC, dar și alte cazuri de corupție din municipiu. 

În anul 2021 am preluat funcția de președinte al Federației Tinerilor din Constanța și am inițiat proiectul Constanța pentru TINE(ri), prin care ne-am dorit să activăm 30 de tineri din județ să lupte pentru spații ale lor în comunitățile din care provin. 

Începând cu anul 2022 am preluat funcția de coordinator al redacției Monitorului Educației, desfășurat de Societatea Academică din România, dar și aceea de expert în implicare civică în cadrul proiectului ProCivis, prin care oferim consultanță Primăriei Reșița despre cum pot implica mai mult cetățenii în procesul decizional. 

 

Î: De ce ai ales sa te implici în proiectul Monitorul Educației? 

 

R: Au fost multiple motive care m-au determinat să accept această poziție. În primul rând, faptul că mi-a fost propusă de persoane alături de care activasem în trecut ca reprezentant al elevilor, dar și dorința de a mă întoarce în zona de educație după o perioadă în care nu am fost atât de implicat în activismul din acest domeniu. 

Cu toate astea, adevăratul motiv pentru care am fost entuziasmat de acest proiect a fost dorința de a sprijini și alți tineri și a le arăta că orice cetățean poate să se informeze despre activitatea decidenților în educație. Am vrut să contribui la scopul proiectului de a informa în mod corect și sincer oamenii despre inițiativele care sunt dezbătute în domeniul educației. 

 

Î: De ce ți-ai dorit să coordonezi și să formezi o echipă de watchdogs în domeniul educației? 

 

R: Sunt de părere că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a contribui câtuși de puțin la protejarea și întărirea democrației. Pentru mine, după 6 ani de implicare civică în domeniul educației și tineretului, am simțit că e momentul să încep să dau și înapoi și să sprijin formarea altor tineri să se implice în societate. 

Transparența decizională este unul dintre cele mai importante principii ale unei societăți democratice. Dacă cetățenii, în calitate de parte a contractului social, nu știu ce fac decidenții, atunci nu au cum să se implice să rezolve problemele și nici nu-i pot sancționa la vot. Din aceste considerente Monitorul Educației și-a propus să ajute cu această informare și, implicit, și eu. 

 

Î: Care a fost cea mai mare provocare găsită? 

 

R: Cea mai mare provocare a fost aceea de a încuraja tinerii implicați în proiect să continue să insiste, să bată în continuare la ușile primăriilor sau a inspectoratelor școlare chiar dacă acestea nu vor să furnizeze informațiile care le sunt cerute prin intermediul solicitărilor în baza Legii nr. 544/2001. Este foarte ușor să te demoralizezi atunci când vezi că strigi la un perete și foarte dificil să îți păstrezi motivația și speranța că la un moment dat se va deschide un geam și vei afla lucrurile de care ai nevoie.

 

Î: Odată cu incheierea proiectului, îți propui să te mai implici civic în domeniul Educației? 

 

R: Cred că implicarea poate veni în multe forme și, chiar dacă momentan nu am în viitorul apropiat nicio perspectivă de implicare în domeniul educației în mod direct, cred că prin proiectele pe care urmează să le desfășor în domeniile tineretului și al anticorupției voi reuși să contribui și la o schimbare în sistemul de învățământ. 

 

Î: Cum ți s-a părut experiența Monitorul Educației? 

 

R: A fost o experiență care mi-a dat multă speranță. Mi-a arătat că poți să iei 15 tineri și să îi transformi în activiști, jurnaliști de investigație, dacă știi cum să le stârnești interesul. Mai mult, la începutul proiectului m-am întrebat și eu cât de multe informații vom reuși să găsim legate de articolele pe care ne-am dorit să le scriem și am avut o mica parte din mine care-mi spunea că nu vom reuși. Experiența Monitorului Educației mi-a dovedit că se poate. Că dacă bați suficient de tare și insistent la ușă și dacă pui suficient suficient suflet poți ca după un an și jumătate să faci o radiografie a instituțiilor și decidenților importanți din domeniul educației. 

Sigur, este loc de mai bine, am primit și mult feedback din partea oamenilor care ne-au citit și cred că a fost foarte valoros pentru fiecare dintre noi. 

 

Î: Care consideri că a fost cea mai valoroasă lecție învățată în urma acestei experiențe? 

R: Faptul că orice persoană poate să facă ce am făcut noi. Orice persoană poate să intre pe site-urile celor două camere ale parlamentului și să caute ordinile de zi de la comisiile de învățământ, orice persoană poate investiga candidații la alegeri sau decidenții aflați déjà în funcții. Orice persoană poate să facă ce am făcut noi, iar asta e o lecție foarte bună, pentru că arată oamenilor și ne arată și nouă că nu suntem supereroi, ci doar niște cetățeni care au fost dispuși să-și ia din timpul lor pentru a monitoriza democrația. Sper ca din proiectul acesta și alți oameni să fie încurajați să-și ia inima-n dinți și să facă asta la rândul lor. Cu cât mai mulți suntem aceia care monitorizează decidenții, cu atât și măsurile pe care ei le iau vor fi mai utile pentru beneficiari.