Monumente istorice importante din Transilvania sunt amenințate nu doar de degradarea timpului, ci și de restaurarea improprie făcută pe bani mulți. Un raport al Asociației Monumentum arată că, cel puțin la nivelul lucrărilor la acoperișuri, 60%-70% din restaurări nu respectă regulile elementare, astfel că după intervenţiile în care s-au băgat bani frumoși, monumentele istorice nu au revenit la forma și imaginea de odinioară aşa cum ar fi trebuit, ci au fost de-a dreptul „mutilate”, riscând să modifice, per ansamblu, imaginea specifică a satului sud-transilvănean.
Un raportul privind restaurarea invelitorilor istorice ale monumentelor bisericilor fortificate săsești din Transilvania, semnat de arhitectul Eugen Vaida, arată că cea mai des întâlnită eroare de restaurare a acoperișurilor ține de înlocuirea țiglelor tradiționale cu cele de factură industrială.
„Acesta este un element clar de restaurare improprie la nivelul învelitorilor, realizat, din păcate, cu largul concurs al proprietarilor acestor monumente. În general nu s-au respectat proiectele de arhitectură și s-au înlocuit țiglele tradiționale, care erau încă în stare bună, cu unele de factură industrială, care nu au aceleași calități precum cele istorice”, a explicat arhitectul Eugen Vaida.
Una dintre cauzele restaurărilor care au mutilat monumentele s-a produs, se pare, printr-o interpretare eronată a proiectelor pe baza cărora s-a obținut avizul de la Ministerul Culturii. „Avizul a fost insuficient detaliat, în sensul în care, dacă în documentație se scrie că pentru restaurare va fi folosită țiglă cât mai apropiată de cea inițială, unii au interpretat că aceasta nu trebuie neapărat să fie una tradițională, realizată manual de meşterii tradiţionali, ci poate fi și una industrială, de aceeaşi culoare”, a spus arh. Eugen Vaida, care a documentat restaurări ale învelitorilor de monumente din 100 de sate.
Mutilarea monumentelor, pe bani europeni
Între cele două tipuri de ţigle există diferenţe majore, nu doar la culoarea păstrată în timp (cea tradiţională capătă o patină pământie, cea industrială devine roz), ci şi la rezistenţă. De exemplu, la casa parohială din Bradul (jud. Sibiu), acoperişul a fost refăcut, folosindu-se ţiglă industrială în locul celei tradiţionale. Însă la numai câţiva ani distanţă, acoperişul s-a degradat şi a fost nevoie de noi intervenţii. Cu alţi bani.
Astfel de restaurări, multe dintre ele finanţate din fonduri europene sau alte granturi nerambursabile, s-au făcut şi la biserica din Archita, de exemplu, la biserica din Cloaşterf, la biserica din Criţ sau cea din Prejmer (jud. Braşov)- Unde imaginea patinată specifică a acoperişurilor monumentelor a fost inlocuită cu… roz! De astfel de intervenţii barbare nu a scăpat nici Biserica Fortificată din Dîrjiu, care este monument UNESCO, sau Biserica fortificată din Saschiz.
Istorie distrusă cu largul concurs al proprietarilor
O altă problemă a restaurărilor din România este cea a șantierelor care nu sunt urmărite de către proprietar, deşi acesta plăteşte pentru intervenţii. Așa se face că, în multe cazuri, s-au făcut lucrări cu personal necalificat și fără niciun aviz de la Ministerul Culturii. Este cazul intervenţiilor de la bisericile din Iacobeni, Merghindeal (intervenţie cu sprijinul Consistoriului districtural Sibiu) şi Brădeni.
ONG-urile au fost mai atente la detaliile restaurărilor
La polul opus, există şi exemple de bună practică pentru restaurări făcute ca la carte. Eugen Vaida spune însă că în majoritatea cazurilor a fost vorba despre implicarea unor ONG-uri. Restaurarea Bisericii din Deal (Sighişoara), care s-a întins peste zece ani (1992 – 2003) este un bun exemplu, în care au colaborat Ministerul Culturii şi Fundaţia Messerschmidt, fiind folosite doar ţigle produse manual. Alt exemplu este ansamblul bisericii fortificate de la Drăuşeni, finanţată prin Programul Naţional de Restaurare al Ministerului Culturii, Biserica din Cincşor, unde s-a implicat un ONG local, biserica din Viscri (jud. Braşov), biserica din Apold (jud.Mureş) şi biserica din Moardăş (jud. Sibiu), unde s-a utilizat un grant oferit de Ambasada Statelor Unite
„S-a schimbat irevocabil peisajul cultural transilăvean, unic în Europa”
Oricât de nesemnificativ ar părea pentru unii, efectul acestor intervenţii la nivelul acoperişurilor este schimbarea majoră a imaginii peisajului cultural al satului sud-transilvănean.
„De multe ori, ansamblurile fortificate din Transilvania se află poziţionate pe o colină, făcându-le cu atât mai vizibile. Schimbarea învelitorilor are în consecinţă, ca efect, o schimbare majoră a imaginii peisajului cultural transilvănean”, se arată în raport.
Este cu atât mai grav cu cât invelitorile iniţiale- unele în stare chiar bună- au dispărut complet. „S-a spart intenţionat ţigla istorică la zeci de biserici, printre care cele de la Roşia, Merghindeal sau Veseud, pentru a justifica prezenţa celei de factură industrială. În acest fel s-a distrus nu doar evidenţa istorică a unor componente ale monumentelor precum ţiglele inscripţionate sau tipuri de ţigle unice înlocuindu-le cu ţigle industriale de slabă calitate, ci s-a schimbat irevocabil peisajul cultural transilăvean, unic în Europa”, a notat arh. Eugen Vaida.
Raportul realizat de Asociaţia Monumentum ar trebui să schimbe o parte din aceste practici dăunătoare pentru monumentele specifice satelor săseşti din Transilvania. Cu condiţia ca autorităţile să ia măsuri pentru ca exclude interpretărilor eronate şi să fie mai atente la restaurările avizate într-un fel şi executate altfel.
Raportul semnat de Eugen Vaida va ajunge, după cum spune arhitectul, la Comisia Naţională de Monumente, for care avizează monumentele istorice din categoria A (de interes naţional), dar şi la comisiile zonale din Sibiu şi Braşov, „ca să ştie de acum încolo pe ce să îşi concentreze atenţia când emit avize de restaurare”.
