Un articol de Mihai Tănase

Bursele elevilor au fost, în ultimii ani, un subiect arhidiscutat în spațiul public. Asociațiile de elevi au militat pentru respectarea acestui drept al elevilor la Constanța, la București, la Bacău, dar și în alte județe ale țării. Totodată, autoritățile au realizat un raport național privind acordarea burselor elevilor în România. La finalul anului 2020 autoritățile centrale au decis să intervină în mod direct în această problemă și au impus pentru prima oară un cuantum minim al burselor.

Totuși, în ciuda atenției pe care subiectul burselor elevilor a primit-o, există și acum autorități care fie nu acordă burse, fie nu respectă cuantumul minim al acestora. În trecut, am realizat o catalogare a motivelor invocate de autoritățile locale atunci când încalcă legea, dintre care o să reiau pe scurt câteva:

• Nu există obligația de a acorda burse
• Nu avem bani de la bugetul de stat ca să acordăm burse (lucru remediat între timp în urmă cu un an)
• Nu am prevăzut bani în buget
• Acordăm deja premii elevilor

În mod evident, niciunul din argumentele de mai sus nu ține din punct de vedere legal, lucru demonstrat de jurisprudența instanțelor de judecată. Totuși, ceea ce nu am analizat până la acest moment ar fi motivele reale pentru care autoritățile nu acordă burse elevilor, dincolo de pretextele legale: 

Nu consideră că își ating scopul

Adesea, primarii au tendința de a se substitui Parlamentului, Guvernului sau Ministerului Educației și să aprecieze ei oportunitatea unor măsuri din domeniul educației. Așa se nasc tot felul de idei năstrușnice, în special în ceea ce privește acordarea burselor, precum modificarea criteriilor sau introducerea unor criterii noi. Unii primari cred că pot să reinventeze roata din convingeri proprii, astfel că ei cred că nu toți elevii ar merita să primească burse în baza ordinului de ministru, ci doar, spre exemplu, cei care nu au nicio absență nemotivată sau doar cei care au media 10 pe linie.

Astfel, acești decidenți se vor prevala de tot felul de pretexte legale în scopul de a își impune punctele de vedere asupra modului în care trebuie să acorde burse. 

Nu vor să dea bani

Acest argument ar fi, în aparență, desuet, având în vedere că de la bugetul de stat au fost acordați bani către consiliile locale. Totuși, el rămâne valid din cel puțin două perspective:

Tot consiliile locale stabilesc numărul și cuantumul burselor, deci pot stabili burse mai mici, în ciuda faptului că au bani de la bugetul de stat. 

Nu vor să dea bani din bugetul local. Aici intervine dezinteresul față de elevii din localitățile pe care acești decidenți le conduc. O bună parte din consiliile locale acordau burse și înainte să vină banii de la bugetul de stat. Acești bani au fost dați către UAT-uri în scopul de a asigura un cuantum minim de 100 lei/lună. Plecând de la aceste premise, am ajunge la concluzia că în mare parte din țară bursele ar trebui să fie mai mari de 100 lei/lună. Din păcate, lucrurile nu stau chiar așa. 

În momentul în care au apărut bani de la bugetul de stat, mulți dintre primari au tăiat orice finanțare de la bugetul local a burselor elevilor, spălându-se pe mâini și direcționând banii respectivi în alte domenii. 

Lene administrativă

De multe ori, din dorința de a nu face operațiuni financiare periodic, ci una singură pe an, primarii aleg să deroge de la acordarea lunară a burselor și să le acorde o dată pe an. Această practică contravine în mod flagrant scopului burselor de studiu și ajutor social, care sunt menite să asigure, de multe ori, subzistența elevilor.

În partea a doua a articolului vom prezenta cazul lui Flavius Ilinca, un elev din Municipiul Câmpulung care a decis să tragă autoritățile la răspundere pentru că nu acordă burse în mod legal.