Un articol de Mihai Tănase
Tinerii reprezintă cea mai dinamică categorie de populație. Fie că vorbim despre elevi, studenți sau tineri care nu se mai află într-o formă de învățământ, cu toții au nevoi variate pe care nu întotdeauna le pot suplini printr-un stil de viață statornic. Printre acestea putem identifica cu ușurință școlarizarea, nevoia de socializare, nevoia de divertisment, nevoia de a explora cât mai mult lumea care îi înconjoară, accesul la opțiuni de magazine mai diverse, dar și altele.
Într-un stat care pune preț pe bunăstarea cetățenilor lui, dar și pe dezvoltarea armonioasă a persoanelor care au potențialul de a contribui în mod semnificativ la evoluția acestuia, este lesne de înțeles că satisfacerea acestei nevoi de mobilitate a tinerilor trebuie asigurată de către instituțiile statului prin diferite instrumente și în anumite standarde de calitate. În prezenta serie de articole vom analiza necesitatea și utilitatea facilităților acordate tinerilor la transportul în comun, probleme privind standardele de calitate ale transportului public din perspectiva mobilității tinerilor, dar și opinia tinerilor asupra modalității în care transportul public trebuie să se desfășoare.
Ce este o facilitate de transport?
De cele mai multe ori în România atunci când vorbim despre facilități la transportul în comun vrem, de fapt, să spunem reduceri de tarif. Pentru a putea înțelege și importanța acestor instrumente, trebuie să înțelegem mai întâi cum funcționează ele. O reducere de tarif poate veni fie în mod voit și asumat din partea firmelor de transport (în scopul de a crește numărul de persoane dintr-o anumită categorie socială care le achiziționează serviciile), fie sub forma unei subvenții acordate de la stat.
Practic, mecanismul nu este unul complicat. Între firma de transport și autoritatea care gestionează respectivul tip de transport (consiliul local pentru transportul în interiorul localității, consiliul județean pentru transportul intrajudețean, Ministerul Transporturilor pentru transportul interjudețean, feroviar și cu metroul) se încheie un contract (de delegare a gestiunii serviciului public) prin care firma de transport se angajează să acorde reduceri pentru anumite categorii sociale, iar autoritatea publică se obligă să îi deconteze firmei banii pierduți ca urmare a acordării reducerilor în limita cheltuielilor realizate pentru transport la care se adaugă un „profit rezonabil” (art. 3, alin. (1), lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007).
Astfel, statul intervine pentru a se asigura că tinerii au acces echitabil la servicii de transport în comun, având în vedere nevoia de protecție a acestora și veniturile scăzute pe care le înregistrează.
În România există reduceri de tarif acordate, de regulă, copiilor, elevilor și studenților. Astfel că, de regulă, un tânăr român nu ar trebui, conform legii, să plătească bilet întreg pe mijloacele de transport în comun până la vârsta de 26 de ani. Astfel:
„(1) Elevii din învățământul preuniversitar acreditat/autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local și județean, rutier, naval, cu metroul, precum și feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic.” – art. 84, alin. (1) din Legea nr. 1/2011
„(2) Studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, în vârstă de până la 26 de ani, beneficiază de tarif redus cu 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, cu metroul, precum și pentru transportul intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a și naval, pe tot parcursul anului calendaristic. Studenții orfani sau proveniți din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru aceste categorii de transport.” – art. 205, alin. (2) din Legea nr. 1/2011
În ceea ce privește copiii sub 6-7 ani, vârsta la care aceștia devin elevi, majoritatea companiilor de transport oferă fie gratuitate fie reducere de 50% pentru aceștia.
Putem, astfel, observa că în România statul și-a îmbrățișat aceasă datorie de a sprijini tinerii și a satisface nevoia lor de mobilitate, cel puțin la nivel legislativ. Totuși, zilnic auzim voci în spațiul public care încearcă să demonstreze că nu e vorba de un sprijin, ci de o „pomană electorală”. În următorul episod vom analiza motivele pentru care subvențiile acordate tinerilor pot aduce mai mult bine decât rău pe termen lung.