Un articol de Mihai Tănase

În cadrul proiectului Acceleratorul de implicare civică pentru tineri, derulat de Societatea Academică din România și Asociația pentru Dezvoltare Activă, 24 de tineri au fost susținuți în a dezvolta proiecte pentru comunitatea din care provin. De data asta, proiectul a fost unul mult mai direct: respectarea legii. 

Flavius Ilinca are 17 ani și este elev în cadrul Colegiului Național „Dinicu Golescu”  din Câmpulung Muscel. Dorința lui de la autoritățile locale a fost una simplă, ca ele să acorde bursele elevilor în conformitate cu legea:

Î: Care a fost primul gând datorită căruia ai aplicat la Acceleratorul de implicare civică, care a fost motivația ta?

R: Motivația mea de a participa în cadrul proiectului a fost dorința de schimbare în comunitatea din care fac parte și de a avea o voce, invers proporțională cu vârsta mea de atunci, de doar 16 ani. Pe parcursul anilor de studiu, am observat foarte multe neregularități, nu numai în cadru școlar, dar și în cel politic al orașului și chiar al țării. Singurul lucru pe care îl puteam face era doar să fiu un simplu spectator în acest “joc de șah”, unde singurii pioni eram noi, cetățenii de rând. Așadar, am decis să iau totul în propriile mâini, de unde și ambiția mea de a face parte din CivicAcc.

Î: Care este schimbarea pe care își dorea sa o aducă in comunitate demersul tău? 

R:  Schimbarea pe care o doream pentru orașul meu era acordarea corectă a burselor și mărirea acestora, când statul le făcea uitate. La nivel național, situația burselor nu a fost niciodată prioritizată, bursele constând în niște sume batjocoritoare pentru elevii de pretutindeni care chiar aveau nevoie de acestea. Până acum un an în localitatea mea, elevii luau bursă semestrială pe media 10.00 de 80 de lei, iar sumele pentru cele sociale și de studiu nu erau cu mult mai mari. La începutul demersului meu, am militat pentru acordarea corectă a acestora în conformitate cu legea. Statul de multe ori făcea banii uitați, iar primăria trebuia sesizată să facă cereri adiționale pentru primirea banilor. Ulterior, după ce situația a fost rezolvată, am început demersul pentru creșterea burselor acordate din bugetul primăriei, discutând atât cu primarul, cât și în Consiliul Local.

Î: Cum a reacționat comunitatea la pașii din demersul tău? Dar decidenții? Care au fost cele mai mari provocări întâlnite în proiect? Dar cea mai motivantă reușită?

R:   Comunitatea a fost foarte încurajatoare pe tot parcursul demersului meu. Cel mai mare obstacol a fost vârsta mea. La vârsta de 16 ani, credibilitatea mea față de multe persoane era aproape 0, însă în fața decidenților, aceasta nu a contat. Aceștia au fost foarte deschiși în rezolvarea acestei probleme, lucru pentru care le voi fi totdeauna recunoscător. Ceea ce m-a dus mai departe totuți a fost momentul când câmpulungenii s-au alăturat demersului meu și au ajutat cu tot ce le-a stat în puteri.

Î: Ce îți propui pe mai departe? Ce ti-ar plăcea să rămână ca schimbare în comunitatea ta după ce proiectul se va încheia?

R:   Vreau ca moștenirea mea să rămână acordarea corectă a burselor în oraș, iar pe viitor să continui pe acest drum dacă voi vedea nereguli în acest sens. 

Ulterior demersurilor lui Flavius, autoritățile au reglat problemele existente și au început să acorde burse în mod regulamentar, dovadă că respectarea legii ține, de multe ori, de măsura în care cetățenii trag la răspundere autoritățile pentru nedreptățile pe care le comit.