Un articol de Sabina Spătariu

Nu contest în niciun fel posibil importanta materiile obișnuite, bine înrădăcinate în sistemul educațional din România și nu numai, dar contest vehement aceasta rezistența, uneori chiar refuz explicit, de a accepta că totul în jurul nostru s-a schimbat și ceea ce știam să facem nu mai e suficient pentru a scoate de pe băncile școlilor, oameni sănătoși din punct de vedere psihic și fizic.

Cred cu tărie că discuțiile despre empatie, valori, responsabilitate, relațîi interumane, ar putea schimba cu totul soarta a generațîi întregi. Educația poate salva comunități de oameni care se afla într-un cerc vicios de tristețe, dezamăgire și multe altele.

Nu mai este suficient să avem doar matematica, romană și geografie, e nevoie de consiliere, educație sexuală, educație pentru mediu, educație juridică și multe alte lucruri care s-au arătat a fi extrem de necesare.

Care este rostul unei discuțîi despre tipurile de sol dacă nu vorbim și despre importanta reciclării spre exemplu?

De ce o discuție despre reproducere la biologie (dacă se face) dacă nu vorbim și despre ce responsabilități apar și cum putem avea relațîi sănătoase?

Pentru ce să învățam coduri, dacă noi avem toate informațiile posibilele și imposibile în buzunar, într-un obiect mic, dar pe care nu știm să îl folosim și să îl valorificam?

Nu e suficient să poți face ecuațîi, pur și simplu societatea de astăzi cere și are nevoie de mai mult.

Se pune în permanenta presiune pe importantea notelor, dar câți oameni vorbesc despre cât de important e să ai curajul să vorbești atunci când cineva depășește o limita sau te deranjează?

A scrie un cod la locul de munca, după ani întregi de studiu, dar fară a putea comunica, fară a lucra în echipa, este fatal.

Ne aflam în momentul în care toate lumea are episoade depresive din ce în ce mai dese, în care anxietatea zilnică a ajuns să fie o normalitate pentru extrem de mulți tineri, în care nu ne mai bucurăm unii de ceilalți.

Exista atât de multă toxicitate în sistemul educațional din România, care te învață să lucrezi singuri și să nu cooperezi, în care poți ajunge premiant dacă nu scoți un cuvânt dar tocești cărți întregi sau în care ești tratat că un parazit pentru tot restul viețîi dacă nu ai avut posiblitatea de a merge la școala.

Nu mă înțelegeți greșit, nu condamn niciun elev, niciun copil care se conformează exigentelor cerute, pentru că așa am fost învățați și pentru că nu ar trebui să fie de datoria unui copil să rezolve probleme astea.

Educația pentru mine înseamnă să văd un elev de școala primara care iese de la cursuri fericit, nu stresat că a luat un calificativ “suficient”, să fie ajutat să descopere ce îl pasionează și să poată comunica oamenilor de ce are nevoie, ce îl deranjează. Sunt de părere că una dintre misiunile principale ale educației este să ofere bucurie și să împraștie dorința de cunoaștere, în orice domeniu posibil.

Ies pe banda rulantă din scoli tineri adulți terifiați să îi semnaleze șefului de la locul de munca un abuz, care stau cu capul plecat chiar și atunci când lucrează ore întregi oprește program, complet neplătite sau nu atunci când nu primește un concediu atunci când are nevoie. Elevii din școlile românești nu ies curajoși, ies speriați.

E un punct de plecare că exista peste tot în țara profesorii minunați, care nu de puține ori își iau din timpul liber și mai uita pentru un moment de programa de la minister, profesori care au discuțîi pe bune și sincere cu elevii de la clasa. Iar acest lucru se vede cu ochiul liber, ei fiind și profesorii care sunt cei mai îndrăgiți și la care am fost cu toțîi cu drag la ore.

Ceea ce se pare că nu înțeleg cei aflați în pozițiile de conducere este faptul că educația are în efect uriaș și o raza de acțiune foarte mare. Tot ce se întâmpla acum în scoli vă determina imaginea și starea țării peste 20 de ani, iar lauda cu olimpicii (care au făcut singuri ceea ce au făcut, nicidecum prin resurse și eforturi supranaturale de la stat) nu vor tine de foame.

Educația schimba viața complet, poate scoate o familie din sărăcie, foamete sau poate reprezenta un început pentru o familie în care fetele nu au fost lăsate să exploreze posiblitatea unei cariere.

Lumea are nevoie de multe lucruri, din ce în ce mai vaste, iar dacă nu acceptam și nu începem să învățam copiii lucruri utile și care se cer până la urma la locurile de munca și de care ai nevoie în interacțiunea cu oamenii, se pot face nu una, ci 5 legi noi ale educației, iar lucrurile nu se vor îmbunătăți.