În România anului 2019, aproximativ 650.000 de oameni au fost diagnosticați cu depresie, iar aproximativ 715.000 cu anxietate, conform datelor provenite din studiul Global Burden of Disease, realizat de Institute for Health Metrics and Evaluation. Astfel, chiar și înainte de pandemie datele privind sănătatea mintală a cetățenilor României era profund îngrijorătoare. Așa cum am văzut în episodul anterior, povara afecțiunilor psihologice cade, de cele mai multe ori, pe populația tânără. Cu toate acestea, răspunsul statului eșuează să apară.
În România, accesul la servicii publice gratuite de psihoterapie este un vis al multora dintre tinerii afectați de probleme psihologice și care așteaptă ajutorul din partea cuiva. Exact pentru acești tineri, statul ar trebui să adopte un rol proactiv de identificare a tinerilor cu dificultăți și sprijinirea lor în depășirea problemelor dificile pe care le confruntă.
La momentul actual, există servicii de psihoterapie pentru elevi și studenți. Din păcate, însă, deși garantat prin lege, accesul la acestea este blocat de o multitudine de factori. Un prim astfel de factor este reprezentat de numărul mic de psihoterapeuți la nivelul sistemului. Legea educației prevede că unui consilier școlari îi sunt repartizați un număr de 600 de elevi. De la bun început o astfel de filosofie a legii nu poate duce decât la o activitate ineficientă a consilierilor școlari.
Apoi, de foarte multe ori elevii nu sunt foarte dornici să apeleze la ajutorul consilierului școlar, pe de o parte pentru că uneori este și profesor la clasă, iar pe de altă parte pentru că este un membru al aceluiași colectiv școlar, ceea ce conferă o formalitate relației dintre elevi și consilier care împiedică o activitate de consiliere corespunzătoare.
Odată ce finalizează studiile, din păcate, tinerii nu mai beneficiază de aceste servicii. Dacă alegi să nu urmezi studii superioare sau le-ai finalizat, atunci ești pe cont propriu, pentru că statul român pare să creadă că responsabilitatea lui este să se preocupe în exclusivitate de tinerii din sistemul de învățământ formal. Astfel, dacă există tineri care întâmpină perioade dificile în viața lor, dacă ajung să sufere de anxietate sau, și mai rău, de depresie, atunci au două opțiuni: ori se chinuie să obțină niște bani doar pentru a plăti prețuri destul de mari pentru terapie, ori aleg să se scufunde și mai tare în probleme.
În acest sens, statul român, prin autoritățile responsabile, ar trebui să ia de urgență măsuri în vederea creșterii nivelului de acces al tinerilor români la servicii de psihoterapie. Mai mult decât atât, în măsura în care există deja anumite servicii gratuite oferite de anumite organizații sau chiar de stat, este necesar să se pună accent pe promovarea acestora în rândul tinerilor prin intermediul școlilor, facultăților, dar și în afara acestora.
De cele mai multe ori victimele problemelor psihologice au dificultăți în a apela la ajutor chiar și de la prietenii apropiați, ne putem imagina, deci, că va fi foarte dificil ca ei să apeleze la persoane din afara cercului lor. Astfel, e necesar ca mesajul transmis către ei să fie unul cât mai prietenos, deschis și care să le ofere încrederea necesară să facă un pas înspre a cere ajutor. Fără contribuția activă a statului, tinerii vor fi lăsați în continuare să se scufunde în metode alternative care nu vor face decât să îi afecteze și mai mult, iar viitorul lor va fi în continuare într-un permanent pericol.