Un articol de Mihai Tănase

„Trebuie să ajutăm tinerii din mediul rural”

Activând în domeniul educației și al tineretului, am auzit de nenumărate ori această frază. Deși bine intenționată, orientată spre a găsi soluții la probleme bine împământenite în România, precum sărăcia, calitatea scăzută a educației în mediul rural, vă propun să încercăm să schimbăm prepoziția:

„Trebuie să ajutăm tinerii în mediul rural”

Poate părea o diferență pur semantică, fără nicio semnificație profundă în spate, dar prepoziția schimbată, aduce cu ea un sistem de măsuri total diferit, cu o finalitate diferită, dar același scop: ajutarea tinerilor. 

În prima frază, semantica limbii române ne spune că sintagma „din mediul” este atribut, adică ne spune ceva despre un substantiv, despre…tineri. Care tineri? Din mediul rural. Accentul pică pe această caracteristică a tinerilor, de a proveni din mediul rural, de care mințile noastre au ajuns să lege concepte precum sărăcia sau lipsa de educație. Privim tinerii din mediul rural ca prizionierii originii lor și considerăm că trebuie să îi scăpăm de acolo. Ca atare, încercăm să aducem tinerii în mediul urban și, în mod evident, nu reușim să îi aducem pe toți.

În a doua frază, sintagma „în mediul” este complement, asta înseamnă că ne sugerează o caracteristică a acțiunii de a ajuta. Cum sau, mai exact, unde ajutăm tinerii? În mediul rural. De data asta, nu mai privim mediul rural ca o stigmă asupra tinerilor cu această origine, ci acceptăm că reprezintă o parte din cine sunt ei și încercăm să îi ajutăm fără să schimbăm asta. Nu condiționăm dezvoltarea lor de a îi aduce în mediul rural, ci ne concentrăm eforturile spre a îi ajuta să se dezvolte în mediul rural dacă asta își doresc. 

Avem, deci, două perspective diferite. Poate că niciuna din ele nu acoperă pe deplin nevoile tinerilor, dar putem încerca să le analizăm pe fiecare din perspectiva măsurilor pe care autoritățile ar putea să le ia și, combinându-le, să identificăm o soluție cât mai incluzivă. 

Din prima perspectivă, statul deja operează. Legislația prevede reduceri/gratuități la transport pentru elevi/studenți (păcat că rămân doar articole într-o lege…), locuri speciale pentru studenții din mediul rural, burse pentru elevii din mediul rural etc.. În acest context, chiar statul pune semnul egal între mediul rural și sărăcie, ceea ce este parțial corect, dar în niciun caz nu ar trebui acceptat ca un status quo, în special pentru autorități. 

Din a doua perspectivă, statul ar începe să își concentreze măsurile spre a ajuta tinerii în mediul rural. Cum? Prin încurajarea îndeletnicirilor prezente în mediul rural, cu precădere agricultura. Așa cum statul a reușit să pună o stigmă pe mediul rural, a reușit și să împingă tinerii departe de agricultură. 

O nouă abordare ar putea începe prin sprijinirea activă a locuitorilor comunelor să acceseze fonduri europene pentru dezvoltarea de afaceri în domeniul agriculturii, prin dezvoltarea de oportunități pentru ca tinerii să poată accesa acest domeniu mai ușor și, de ce nu, chiar prin cursuri pentru tineri în ceea ce privește inițiativele de acest tip. Cerul este limita și nu putem să pretindem că am epuiza lista în acest articol. Până la urmă, ar trebui și autoritățile să încerce, nu? 

În partea a doua a articolului veți afla despre inițiativa Imolei Máté, o tânără de 21 de ani, studentă a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, născută în localitatea Papiu Ilarian, din județul Mureș, care a încercat să determine autoritățile să investească mai mult în modul în care ajută tinerii să se dezvolte la ei acasă.