Un articol de Sabina Spătariu

Mario Monțescu, tânăr actor, captivat de oportunitățile din capitală, ne-a povestit de ce a simțit nevoia să se mute din orașul său natal pentru facultate. 

Continuăm discuția despre tinerii care aleg să plece de acasă pentru o șansă mai bună, legată atât de studii, cât și de viitoarele locuri de muncă. Doar că de această dată, rămânem în România, situațiile fiind date de diferența uriașă între capitală și restul orașelor. Tinerii privesc în perspectivă, teama de a nu profesa în domeniul ales fiind din ce în ce mai mare.

Mario are aproape 20 de ani și este student în anul II la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București. 

A ajuns să studieze actoria după ce a urmat un liceu vocațional din Constanța și a oscilat la finalul liceului între mai multe variante.

Facultatea mi-am ales-o pe ultima sută de metri, a fost cumva o variantă de back-up. Am început să mă pregătesc pentru admitere cu 2-3 săptămani înainte. Nu eram complet nepregătit, știam cu ce se mănâncă domeniul, pentru că făcusem parte dintr-o trupă de teatru în liceu. 

E de părere că fiecare are un stil propriu legat de modalitatea de a alege ce carieră vrei să urmezi și cum să te pregătești pentru o eventuală probă de admitere. 

Mergeam destul de des la spectacole de teatru când eram acasă, iar gândul a pornit de la faptul că mi se părea plictisitor produsul care ajungea la telespectatori.  Calitatea nu mă dădea pe spate și atunci mi-am zis “eu pot să o fac mai bine”. 

Ne spune că e un domeniu greu și nu la îndemâna oricui, dar a ales să nu se lase influențat de cei din jur. 

Nu am oferit niciodată suficientă atenție oamenilor care veneau spre mine și îmi spuneam că actoria nu e o variantă safe. Eu asta îmi doream, pur și simplu. E o linie super fină între a nu te lăsa afectat de ceea ce zic cei din jurul tău și a te închide într-o bulă a ta în care crezi că doar tu poți avea dreptate. Cred că asta e un sfat util pentru fiecare tânăr care face o alegere legată de facultate, carieră sau orice alt aspect important. Mi-am văzut de treaba cât de mult am putut. 

La întrebarea “Cum crezi că privesc oamenii din orașul tău natal domeniul ales de tine?”, Mario a punctat mai multe aspecte. 

Nu îl privesc, asta e și problema. În Constanța, în afară de cele 3 teatre pe care le avem, consider că nu prea e privit în niciun fel domeniul actoriei. Nu se pune accentul, deși în ultima perioadă se pot observa organizarea mai multor evenimente/festivaluri, dar nu e suficient din punctul meu de vedere. Se mișcă lucrurile, dar greu, foarte greu. 

E dezamăgit de lipsa de oportunități, dar se consideră norocos, fiind de părere că talentul multor tineri se duce, neavând toți posibilitatea de a explora partea artistică care se ascunde în ei.

Îmi pare rău să zic asta, dar oportunități nu sunt, tocmai de-asta am și plecat de acolo. Practic, ca actor ai o singură șansă într-un oraș precum Constanța, te angajezi la teatru.  Doar că e foarte greu să obții un loc în Constanța, chit că ceea ce am zis poate suna politic. Mă refer doar de un loc de muncă în teatru, pentru că altceva nu există, nu se face. 

Diferența dintre București și Constanța e de la cer la pământ din punctul lui de vedere. Ne spune că simte cu adevărat că face ceva și că are puterea să facă ceva. A cunoscut mulți oameni din domeniu și a dat de extrem de multe posibilități de dezvoltare și învățare.

Într-un an de cât timp stau aici mi s-au întâmplat de 50 de ori mai multe chestii de cât mi s-au întâmplat în Constanța pe parcursul a 18 ani. Ai șanse mai multe, cel puțin în domeniul meu. Sunt lucruri la care nici nu mă așteptam că pot să ajung. 

Nu are în plan să se întoarcă după ce termină facultatea, spunându-ne că pur și simplu nu are ce să mai facă acolo. 

Mi-ar plăcea să se schimbe lucrurile, dar nu văd ca asta să se întâmple prea curând. 

Până în prezent, mutatul în București, a venit cu șansa de a juca într-un serial danez, alături de Șerban Pavlu, care va avea premiera la finalul acestui an, pe data de 25 decembrie. A primit susținere, într-un domeniu care de multe ori apare în discuții drept exemplu de “așa nu”, din cauza dificultăților materiale care vin la pachet cu o carieră într-un domeniu artistic. Atât talentul, cât și munca constantă depusă de Mario, ar fi rămas probabil un hobby, dacă nu ar fi avut șansa și curajul de a se muta în capitală. Totuși, acesta este un caz fericit, existând în orașele din urban, dar mai ales rural, tineri al căror talent nu este valorificat la potențialul maxim.