Viorica Dăncilă în Valea Jiului, pe urmele lui Rok Rozman

Chiar dacă este vorba de una dintre rarele personalități contemporane, o adevărată ”personalitate renascentistă”, nu cred că premierul știe cine este Rok Rozman. La criza de personalități pe care o avem în țară, ar trebui să remarcăm când cineva ca Rok Rozman, un ”furnizor de inspirație”, ne vizitează ca să ne ajute, ca să ne deschidă ochii. Dar nu o facem.

Doar copii îl ascultă la unison, dar când ei vor ajunge ”factori de decizie” va fi prea târziu.

Apropo, cum pot dormi noaptea cei implicați într-un fel sau altul în proiectul de secare a Bâscei Mari, care le iau acestor copii (care strigă din suflet: Nu va fi niciun baraj pe Bâsca Mare!)  șansa unui viitor armonios? Cât de trădați de țara lor denaturată se vor simți copiii când, într-o ”bună” zi, fascinantul lor râu de munte va fi secat brusc?

Dar să trecem peste această paranteză. Scriu aceste rânduri pentru că avem un fel de coincidență pe dos. În Albania Rok Rozman îl căuta pe premier, și ”flutura” deasupra capului, în fața reședinței acestuia, caiacul cu semnături adunate din 6 țări, în turul de 35 de zile.

La noi premierul merge pe urmele lui Rok. În 22 aprilie Rok Rozman a fost în Valea Jiului, cu o parte din participanții la Balkan Rivers Tour 4. Au venit să-i aducă un omagiu lui Arthur, ghidul de rafting care a murit într-un accident în urmă cu un an. Dar și ca să vadă Jiul, despre care spun: ”Râul Jiu reprezintă o poveste de succes. Este un simbol al râurilor care curg liber și cursul său montan a fost motivul pentru care a fost declarat un parc national în jurul său. Aceasta nu a oprit Hidroelectrica din a încerca să construiască un baraj pe el în urmă cu 2 ani. Ce i-a oprit a fost determinarea pasionată a activiștilor locali. Să vedem un baraj aproape gata cu un râu sălbatic curgând prin el a fost pur și simplu minunat.”

La mai puțin de două săptămâni după Rok, a ajuns și Viorica Dăncilă în Valea Jiului.

Premierul albanez se ascundea de mulțime, știindu-se ”cu musca pe căciulă”. Noi suntem un popor mai rupt de natură decât albanezii, la noi nu se pune presiune pe premier pentru salvarea râurilor. Doar jurnaliștii, o dată ca niciodată, i-au pus o întrebare. Și o țară întreagă a auzit răspunsul ciudat, chiar despre Jiu (de la momentul 36:46).

Este evident că-i pasă mai mult de hidrocentrale decât de râu, de parcă România are avea deficit la capitolul hidrocentrale, nu în privința râurilor de munte care curg libere. Și că-i pasă mai mult de bani decât de emblemele cadrului natural al țării. Caracterul ilicit al acestei ”opțiuni” l-am prezentat în alt articol.

Dar ce ar putea face premierul, sau alți decidenți, pentru Valea Jiului, dacă chiar le-ar păsa? Se tot spune de impulsionarea și promovarea turismului, dar simplele intenții și declarații nu ajută la nimic. În 2 mai am urcat să schiez în Parâng, profitând de răcirea vremii care a coborât limita zăpezii mult sub limita golului alpin. Stațiunea arăta ca Cernobâlul, în afară de angajatul de la telescaun nu am văzut nici țipenie de om. Ce-i așa de greu de înțeles că este plin pe Arcul Carpatic de mici stațiuni de schi, și că oricum românii s-au învățat cu sutele de kilometri de pârtii din Alpi și orice am face la altitudinile noastre modeste vor strâmba din nas?

Marele avantaj turistic competitiv al Văii Jiului îl reprezintă raftingul. În jurul raftingului se poate dezvolta o amplă rețea de ecoturism și turism de aventură. Jiul este singurul râu adecvat practicării în condiții optime a raftingului care a mai rămas în țară. Avantajul competitiv reprezentat de rafting merge mai departe. Valea Jiului este unică în această privință pe o arie care depășește teritoriul României. În cea mai apropiată țară vecină (relativ la Valea Jiului), Serbia, raftingul practic nu există. La fel și în Ungaria și în partea Bulgarie aflată în poximitate.

Comisia Europeană a lansat ”Platforma pentru regiunile carbonifere în tranziție”. În acest context, pentru Valea Jiului, Ministerul Fondurilor Europene a făcut un fel de dezbatere, solicitând societății civile propuneri de proiecte pentru revigorarea Văii Jiului. 453 de cetățeni au transmis ministerului propunerea de a se finanța în primul rând un proiect de renaturare a suprafețelor mutilate de proiectul ilegal ”Amenajarea hidroenergetică a raului Jiu pe sectorul Livezeni – Bumbești”.

Dar solicitarea a rămas fără niciun răspuns.

În potențialul turistic al râurilor din Valea Jiului nu intră doar Jiul, ci și afluenții. Un râu superb de munte era și Taia, înainte de a fi deviat în conductă de către o microhidrocentrală construită ilegal. Din fericire justiția și-a făcut datoria și în acest caz, Bankwatch România a câștigat procesul cu Hidro Clear și râul a fost eliberat din țeavă. Acum curge din nou liber și, la debitele mari de primăvară, Taia are un debit suficient pentru coborârea cu caiacul.

Pe Taia se face, evident, cățărare în chei și chiar turism ecvestru, cum putem vedea aici, de la momentul 13:55.

Dar un nou pericol amenință Valea Jiului. Este vorba de un proiect din șarja de șarlatanism instituțional a Apelor Române, șarjă devenită de notorietate internațională.

Proiectul are următorul titlu manipulator: „Punerea în siguranță a barajului Valea de Pești – județul Hunedoara”. Dar este vorba de fapt despre regularizare, distrugerea masivă a cursului Jiului de Vest și chiar și a Jiului de Est. Astfel de proiecte strict ilegale ar trebui oprite de la stadiul de certificat de urbanism, dar Consiliul Județea Hunedoara, prin răspunsul (adresa nr. 2956/27.03.2019) la plângerea prealabilă depusă de Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, a refuzat să revoce certificatul de urbanism care favorizează Apele Române. Este foarte grav, pentru că natura este materia primă a turismului. Dacă nici proiectele strict ilegale nu sunt oprite, cum vor fi oprite nenumăratele proiecte destructive pentru care nu avem reglementări clare?