Victor Ponta e indignat că legea de înlocuire a ANI a fost deja adoptată de Guvern, înaintea consultărilor de la Cotroceni, şi califică acest gest drept nesimţire. Are dreptate. Mai remarcă el că legea nouă trebuie să fie constituţională şi că, dacă nu se schimbă Constituţia, nu putem veni tot cu legea veche în blana uneia noi. Şi aici suntem de acord. Numai că eu nu văd nici o nenorocire în asta, dimpotrivă, văd o oportunitate. Tocmai pentru că Guvernul s-a grăbit, tocmai că talentatul domn Predoiu a fost gata cu proiectul legii înainte să apară motivaţia Curţii şi să existe o consultare formală cu alte partide, văd aici o mare ocazie pentru omul politic care va fi inteligent şi va şti să joace bine cartea de faţă. Şi cred că dl Ponta are coordonatele necesare, mai ales motivaţia maximă – vrea să câştige alegerile viitoare, vrea să îl dezrădăcineze pe Traian Băsescu din poziţia de campion al statului de drept, care i-a adus un al doilea mandat chiar când nu îl mai merita. Deci e momentul să vedem ceva leadership la dl Ponta, nu numai vorbe frumoase. Că, sincer, nu mă încălzeşte să aud că a fost cu noi în Piaţa Universităţii şi nici nu prea cred. Dacă a fost, n-a înţeles nimic şi şi-a pierdut vremea în Piaţă – pentru că a fi în politică omul Rodicăi Stănoiu şi al lui Adrian Năstase e departe de o promovare a ideilor Pieţei – sau or fi fost şi Rodica, şi Adrian în Piaţă? Atunci nu mai am nimic de zis şi încep să mă îndoiesc că am fost eu.
Problema lui Victor Ponta este că, deşi adeseori vorbeşte ca din carte, la fapte nu iese mai nimic. Când a câştigat alegerile la PSD, s-a creat situaţia interesantă de a-l avea la vârful unui partid pe omul cu discursul privitor la reforma partidului – cam cum ar fi dacă ar ajunge Cristi Preda şef la PDL. Nu am comentat contra, tocmai pentru că am spus că omul merită o ocazie să arate ce poate. Şi iată ocazia. Să prinzi Guvernul în ofsaid pe terenul statului de drept! În acelaşi timp cu condamnarea ANI, Guvernul a emis un proiect de reformă constituţională, la care o să revin mai pe larg, dar esenţialul este că a uitat să propună căderea faimosului alineat 8 al articolului 44 din Constituţie, conform căruia averea dobândită se prezumă licită, care a fost baza condamnării ANI. Or, toţi consultanţii europeni care au lucrat la legislaţia noastră anticorupţie, deşi au scris memorandumuri ample, precum cel al ABA-CEELI, să arate că se poate investiga averea nejustificată în ciuda acestui articol constituţional, au încheiat prin a spune că o modificare a Constituţiei ar fi totuşi mai bună. Nimeni în Europa nu are un asemenea articol, introdus ca o reacţie la celebra Lege 18/1968, zisă şi a ilicitului.
Dar asta a fost sub un regim nedemocratic, care îţi număra sticlele de ulei din casă, azi problema se pune altfel, numărăm milioanele de euro, iar articolul nu mai serveşte decât ca protecţie pentru infractori. Un fost ministru al Justiţiei pesedist Petre Ninosu, azi membru în Curtea Constituţională, a pledat de altfel de mult pentru căderea acestui articol, spunând că altfel – citez – „asta înseamnă că le permitem tuturor acelora care au acumulat averi ilegal să se bucure de amnistia faptelor lor. Nu ar mai exista nici răspundere şi nici posibilitatea confiscării”. Ei, iată calea de acţiune. Ia rade tu Guvernul, Victoraş, că în timp ce se dă de ceasul morţii că vrea să salveze ANI uită să facă această propunere constituţională. Şi reintroduceţi voi la Parlament dreptul ANI de a sesiza justiţia, că nu pot crede că un jurist strălucit ca tine nu ştie că, dacă Fiscul poate sesiza instanţa în mod constituţional, la fel ar trebui să poată şi ANI, nu e nici o diferenţă.
Ori se poate pentru toate agenţiile de control, ori pentru nimeni. Curat constituţional. Problema e alta, cum arăta foarte bine Cristi Ghinea în articolul lui excelent de ieri, Fiscul nu poate să urmărească pe subiectele ANI – nu din limitare constituţională, ci a mandatului său legal. Nu lăsa Guvernul să scape cu acest simulacru de soluţie, fă-ne să uităm timpurile când al vostru Nicolicea, azi trădător şi susţinător al Guvernului, şi trupa lui de zombi distrugeau legea asta la Comisia juridică şi treci în capul salvării ANI – iată un început în forţă pentru un reformator, ceva mai valabil din punct de vedere PR decât o fluturare de steguleţe de 1 Mai. Şi, sigur, societatea civilă, recunoscătoare, o să îţi dea sprijinul cuvenit în altele – că, da, aveţi voi dreptate, trebuie să terminăm cu migraţia parlamentarilor acum, nu mai târziu, a tăia o Cameră e şi inutil, şi dăunător pentru controlul pe orizontală etc. O să revin la proiectul constituţional altădată.
Dar, înainte aş vrea să mai ating două puncte, unul de istorie şi unul de strategie. Acum câteva zile te-am auzit zicând că nu UE ne-a cerut ANI, ci noi – recte Monica Macovei – ne-am repezit să o facem. Prezum buna ta intenţie şi dezinformarea, că altfel ar fi invers, şi fac câteva precizări istorice: nu Monica Macovei a propus prima dată ANI, ci ministrul Justiţiei PSD Cristi Diaconescu, în 2004. De ce a făcut el asta? Păi, de disperare, că PNA sub Rodica Stănoiu nu făcea nimic, deciziile judecătoreşti finale erau ameninţate de sute de recursuri generale în anulare şi eram în pericol să pierdem intrarea în 2007. Arătam aşa de prost sub profesoara ta, Victoraş, că tot vouă nu v-a mai rămas decât să faceţi toate promisiunile din lume, şi tot v-aţi ales cu auditul cerut în decembrie 2004, pentru că nu erau credibile. Monica Macovei nu a avut nici un amestec în treaba asta. Agenţia a fost pusă, normal, în planul de acţiune anticorupţie şi tot planul de acţiune a fost considerat acquis. În 2006 Comisia s-a exprimat clar, nerespectarea oricărui punct din planul de acţiune, deci inclusiv a ANI, duce la declanşarea clauzei de salvgardare, punct. Şi atunci a început marele efort parlamentar de a face din ANI un fel de ONG, la care a pus umărul şi Curtea Constituţională când s-a ajuns la controlarea membrilor săi. Deci, te rog, corectează versiunea ta istorică, e clar că dacă ANI era doar o iniţiativă de-a noastră nu se făcea coadă de diplomaţi străini săptămâna asta, cu dl preşedinte Barroso în frunte, să îşi arate neliniştea că nu va mai putea funcţiona eficient. Spune şi tu lucruri care nu pot fi infirmate imediat pentru fiecare alegător la ştirile de la ora şase.
Punctul strategic este şi mai clar: care e scopul principal al PSD (ca şi al PNL), în afară de a-i apăra pe corupţi de lege? Înţeleg perfect că vă temeţi că legea poate fi folosită politic, aşa e, să fim cu ochii pe ei, dar cred că nu faci parte din conspiraţioniştii de doi bani care cred că Băsescu i-a „lăsat” pe alde Solomon şi Guţău să pice ca să arate că el e stăpânul. Dacă nu vă reinventaţi alt sens, Victoraş, nu o să câştigaţi nici data viitoare, nu aţi prea învăţat mare lucru din referendum şi alegeri. Ce susţin partidele astea de opoziţie, în afară de imunitatea pentru demnitari şi netransparenţa averilor? O să zici că PDL nu e mai bun. Nu o fi, dar voi sunteţi în opoziţie, proba trebuie să o faceţi voi. Şi oricum ar fi PDL, sub PDL, uite, se dau condamnări, inclusiv din PDL. Aici e terenul unde trebuie să vă reinventaţi. Nu avea loc mobilizarea din seara alegerilor dacă nu ieşeai să ameninţi lumea la televizor când credeai că o să câştige Mircea Geoană. V-aţi autodistribuit în rolul cel rău, iar pe urmă vă miraţi că pierdeţi mereu. Păi, o să tot pierdeţi, criză sau nu, că statul de drept e ceva fundamental, iese omul din casă la Paris când află de la Antena 3 (altă greşeală) că stă Geoană să câştige la câteva voturi (cu mâna voastră v-aţi făcut-o) şi stă la coadă de frică, nu a furat Bac
onschi voturile, ăsta e efectul pe care îl faceţi!
Trebuie să schimbi asta sau nu o să treci pragul. Nu în mineriade, că nu mai sunt actuale, ci aici e cheia noului PSD, despărţirea de kleptocraţie. Dacă nu rezolvi asta, ai să te alegi cu participarea în sute de talk-show-uri şi atât.
Ca atare, Victoraş, ai grijă de ANI.
Comentariu publicat in Romania libera