Dorin Tudoran

Valaștok (III)

În finalul diatribei sale, Tismăneanu îmi face o recomandare: “Dac(ă) n-a prefațat cartea zămislită de Felix, precum Antonio Gramsci, după gratii, o capodoperă metafizică menită să reclădească umanismul pe terenul pragmatismului ori viceversa, poetul ex-disident îi poate scrie o superlativă recenzie într-o revistă literară de vârf din Romania. Ca între noi, cei puri si duri…”

Nu am citit cartea lui Dan Voiculescu și nici nu am de gând să o fac, deci nu știu în ce constă doctrina umanismului pragmatic lansată de autor. De aceea, contând pe prestigiul intelectual al academicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, subscriu, dacă mi se permite, opiniei Domniei sale: “În contextul curentului cultural umanist, nu am auzit de umanism pragmatic, iar în alt context nu mă interesează și nu cred că se poate folosi.

Dacă despre Doctrina Voiculescu nu știu nimic, în schimb, grație cărții lui Radu Călin Cristea și datorită unor eforturi personale de cercetare sunt foarte la curent cu Doctrina Tismăneanu privind umanismul, doctrină lansată încă din anii ‘70 în articole precum Umanismul socialist ca umanism adevărat (Amfiteatru, nr 11, noiembrie 1974):

“Proiectul de Program (al P.C.R. – n.n.) se înscrie în marea direcție a marxismului creator, a marxismului conceput nu ca un corp încremenit de dogme revelate, ci ca o teorie vie, dinamică, în stare să țină pasul cu toate marile transformări din prezent sau din viitor. Examinarea temeinică a problemei umanismului socialist, punerea ei în termenii unui marxism viu, nutrit cu seva realității, reprezintă doar una din rațiunile care ne fac să vedem în Proiectul de Program o contribuție de prim rang în dezvoltarea concepției materialiste a istoriei.”

Peste șapte ani (1981), cu câteva clipe înainte de a se arunca în brațele ”așa-zisului umanism burghez”, în mână cu o cerere de azil politic, Tismăneanu depunea un splendid ou Fabergé al umanismului socialist revoluționar sub cloșca Mic dicționar socio-politic pentru tineret din ograda cuplului de mici intreprinzători ”Mihai Mihăilă” – ”Nicu Călin”, un ou elaborat, n-o să credeți!, în colaborare cu filozoful umanist revoluționar Nicolae Ceaușescu:

“Fiind diametral opus așa-zisului umanism burghez, întemeiat pe asuprire și exploatare, pe inegalitate și nedreptate socială, u. s., r. (umanismul socialist, revoluționar – n. m.), așa cum se relevă în Programul P.C.R., concepe omul ca ființă socială, aflată în strînsă legătură și interdependență cu semenii săi. Superioritatea u.r. (umanismului revoluționar – n. m.) o constituie faptul că la baza sa stau relațiile de colaborare și stimă reciprocă între toți membrii societății, interzicerea oricărei exploatări și asupriri, egalitatea și libertatea omului de a acționa în mod conștient pentru afirmarea personalității sale, pentru făurirea propriului viitor. «Umanismul revoluționar concepe afirmarea și dezvoltarea plenară a personalității umane nu izolat, ci în cadrul ansamblului societății, promovînd principiul rațional și generos potrivit căruia fericirea personală nu se poate realiza încălcînd dreptul la fericire al altora, ci numai în cadrul înfăptuirii generale a colectivității, a poporului, a umanității. Aceasta este forma superioară, cea mai avansată a gîndirii umaniste, expresia realistă, nu utopică, a înfăptuirii idealului de dreptate și egalitate pe pămînt“ (Nicolae Ceaușescu)».”

În ziua de 22 octombrie 1976, în textul Umanismul revoluționar, difuzat de Europa liberă, Monica Lovinescu le răspundea umaniștilor revoluționari din stirpea lui Tismăneanu:

“De cînd Comitetul Politic Executiv al CC al PCR a aprobat «programul de măsuri pentru aplicarea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului și ale Congresului educației politice și culturii socialiste în domeniul muncii ideologice, politice și cultural-educative» (există un vertij al titlurilor, un delir cenușiu al lor în orice regim comunist), un nou termen a fost încetățenit în România: umanismul revoluționar, înlocuind umanismul socialist, care, și el, înlocuia realismul socialist. Nici una din aceste sintagme nu acoperă o realitate. Ce poate însemna umanism cînd propaganda, încă din leagăn, își propune să făurească un fel de robot umplut cu tărîțele sloganului și demn de coșmarul lui Orwell? (La lectura «Programului de măsuri» în septembrie 1976, presa străină, cea germană îndeosebi, s-a referit la romanul lui George Orwell, «1984»). Cum pot fi revoluționare niște măsuri ce au drept unic și evident scop conservarea puterii, prin anularea criticilor și spontaneității populare?”

Fidel celebrului său modus operandi – ”Usturoi n-am mâncat, gura nu-mi miroase” –  în anul 2008, Tismăneanu includea textul Monicăi Lovinescu în antologia Monica Lovinescu – Etica neuitării (Humanitas, pp. 166-169).

Oricât de original și elastic ar fi umanismul pragmatic al lui Dan Voiculescu, e greu de crezut că s-ar putea compara cu volatilitatea afinităților elective care fac din Tismăneanu ba un Johann Peter Eckermann scriind la patru mâini cu Nicolae Ceaușescu un roman al umanismului revoluționar, ba un Goethe recitându-i Monicăi Lovinescu dintr-un umanist foarte admirat de patrioți locuind cândva în perimetrul sovietizat al Bulevardului Primăverii:

„Tovarăşi cu ciocanele,

Tovarăşi cu secerea,

Tovarăşi cu creioanele

Începe întrecerea!

Voi, cei din Petrila, din Petroşani, din Ploieşti

Să luaţi aminte:

Brigada poeziei româneşti

Se pregăteşte să v-o ia-nainte!”

Poeți, ideologi, ideocrați, analiști, activiști, militanți, ei au luat-o întotdeauna înaintea tuturor. Asta fac și astăzi – ca păduchele în frunte.

P.S. Mi se semnalează o reacție a dlui Vladimir Tismăneanu la Valaștok (I). Iat-o:

”Cum se cade la examen: Daca un student al meu ar folosi Wikipedia ca sursa stiintifica autentica, verificabila si credibila, n-ar primi un passing grade. Daca nu ma crede, dl Dorin Tudoran isi poate intreba amicii, Prof. Michael Shafir si Dr. Radu Ioanid. Eventual pe profesoara AMP. Ba chiar si pe partenerii din actuala, nici prima, nici ultima, campanie denigratoare. Fiecare fraza de mai jos contine cel putin o inadevertenta, o inexactitate si/sau o calomnie.

“Nepot al generalului de Securitate Mihail Boico (omul Moscovei în Spania, membru al Armatei Roșii, numit, în 1950, la ordinul Moscovei, Comandant al Trupelor de Grăniceri din România comunistă) și al hiperactivei militante comunist-itinerante Cristina Boico; fiu al statornicilor propagandiști stalinisto-comuniști Leonte și Hermina Tismăneanu (însărcinați ai Agitprop=ului sovietic ba în Spania, ba la Radio Moscova, ba în România); fost lector la Municipiul de Partid București și autor de texte a căror scoatere la iveală îl nemulțumește peste măsură; scos din țară la intervenția urmașilor lui Dolores Ibarruri – ”Pasionaria”, fiindcă, în pofida doveditului atașament față de comunism și a admiraței ”științifice” pentru gânditorul Nicolae Ceaușescu, nu reușea o carieră rapidă pe măsura ambiției sale, odată ajuns în ”putredul Occident”, Tismăneanu s-a convertit la anticomunism.”

Contentious material about living persons (or, in some cases, recently deceased) that is unsourced or poorly sourced—whether the material is negative, positive, neutral, or just questionable—should be removed immediately and without waiting for discussion.

en.wikipedia.org

Wikipedia:Wikipedia is not a reliable source – Wikipedia”

Răspund:

  1. Îl invit pe dl VT să-mi semnaleze toate inadvertențele, inexactitățile și afirmațiile din paragraful respectiv care se pot constitui în calomnii. Dacă va dovedi că are dreptate, mă angajez să-i prezint public scuzele cuvenite. Dacă nu, nu.
  • Între timp, dl VT poate cere Wikipediei să elimine toate informațiile eronate pe care le are în vedere, numai că informațiile folosite de mine sunt oferite și de alte surse.
  • Există, chiar dacă nu în paragraful citat de dl VT, o inexactitate datorată unei transcrieri eronate – titlul corect este Mic dicționar socio-politic pentru tineret nu Mic dicționar filosofic pentru tineret. Prezint scuze autorilor capodoperei respective.
  • Și eu cred că Wikipedia nu e ușa de biserică a adevărului și exactității științifice. Iată doar un exemplu, cules din paginile dedicate dlui VT: “Tismăneanu began his writing career as a dissenting Marxist, sympathizing with the intellectual currents known collectively as neo-Marxism.”

“Dissenting Marxist?”

Adică afirmația “Utopia marcuseană ignoră premisele economico-sociale, politice și spirituale ale trecerii la comunism analizate în spirit riguros științific de către Marx în Critica Programului de la Gotha.” recomandă un simpatizant al neomarxismului?”

Dacă așa stau lucrurile, atunci și verdicte culese nu de pe Wikipedia, ci din opera dlui VT reprezintă dovezi de simpatie pentru neomarxism:

“Noua stîngă (…) nu a izbutit să depășească sectarismul și izolarea politică, negăsind o cale de acces spre nevoile reale ale clasei muncitoare reale.”

 “Marele Refuz proclamat de Marcuse și ajuns slogan al Noii Stîngi, devine pe această cale o mare iluzie, întrucît capitalismul nu poate fi zdrobit nici prin reverii evazioniste, nici prin revolte sectare, nici prin salturi sau rupturi metafizice. Singura cale de depășire a status-quoului o reprezintă revoluția socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul ei politic-revoluționar are de îndeplinit rolul principal.”

Dl VT ar putea strânge asemenea dovezi de “simpatie” pentru neomarxism și părintele lui, Herbert Marcuse, într-un volum de Omagii intitulat “Cin’ te puse, băi, Marcuse?”

În Prefața volumului, dl VT ar putea reitera îndemnul la extremă vigilență lansat de la primii pași ai ”simpatiei” sale pentru neomarxism: “…studierea de pe poziții marxiste a Școlii de la Frankfurt, și implicit a <<teoriei critice>> marcuseene ca ideologie relativ sistematizată a Noii Stîngi, impune menținerea în permanentă veghe a spiritului critic, situarea fermă, lipsită de ambiguități sofisticate, pe un punct de vedere partinic și intransigent.”

  • Nu știu a cărei campanii de denigrare s-a simțit victimă dl VT citind textul meu. Tot ce știu ste că textul respectiv constituie un răspuns la afirmații mincinoase făcute de dl VT în legătură cu Radu Călin Cristea și subsemnatul. Să înțeleg că a devenit o crimă de lezmajestate să i se răspundă dlui VT?
  • În sfârșit, dacă studenților dlui VT (mă gândesc la cei nemancurtizați încă) li s-ar da la citit Micul dicționar socio-politic pentru tineret, firește într-o ediție de limbă engleză, cam câți dintre ei i-ar da profesorului un passing grade? Nu de alta, dar în universitățile americane nu doar studenții primesc (sau nu) passing grades din partea profesorilor, ci și profesorii din partea studenților.

via Liviu Antonesei


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Valaștok (III)

  1. Dumitru

    Reiau o parte dintr-un comentariu pe care l-am facut la primul episod din „Valastok”: Intelectualii romani veritabili au tolerat mult prea mult timp, prezenta impostorilor gen Tismaneanu si Patapievici in fruntea culturii oficiale romanesti.”
    Din pacate, cand accepti oameni ca Tismaneanu langa tine, e imposibil sa nu fii murdarit. Atat in reputatie, cat si moral, pentru ca amenintarea cu studentii, asa cum e formulata, este un pur santaj. Ca sa nu fie santaj, ar fi trebuit facuta de multa vreme, si pe fata – scrisoare deschisa trimisa sefului de departament si studentilor in cauza – nu cu amenintari pe un forum (relativ) obscur. BTW, eu nu cred ca amenintarea Dvs va duce undeva. Departamentele de stiinte umane din SUA au probleme mai grave acum decat un arivist imoral (pentru ca Tismaneanu nu poate fi acuzat ca a crezut vreodata in ceva). Asta e o problema pe care romanii trebuie sa o rezolve la ei acasa, daca sunt in stare, trimitandu-l pe Tismaneanu de unde a (re-)venit.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *