În anul 2007, produsul intern brut al României per capita era de 43% din media UE, iar la sfîrșitul anului 2015, PIB per capita în România a ajuns la 57% din media UE, conform Eurostat. Experții atribuie mare parte din acest salt (asta e convergența, dacă nu știați) intrării masive de fonduri europene în România. 70% din investiţiile publice din România sunt realizate din fonduri europene. În fiecare an, după primul, balanța a fost pozitivă pentru noi, și altfel cum s-ar putea explica această prindere din urmă altfel decît cu noi în cîștig, an după an? Dacă miliardul de euro dat pe universități a fost aruncat din punct de vedere al performanței, tot a plătit salarii mai bune unei generații întregi, dacă miliardele pe agricultură nu au transformat agricultura, tot au ținut în viață pe fermieri. Dacă la mediu, unde ne pusesem țintă modestă opt la sută beneficiari ai unor sisteme îmbunătățite de management al deșeurilor (citește ”ai oricăror sisteme”) s-a realizat 0.3 pe declaratelea, e vina UE? Ca și în cazul Greciei, dacă performanța anterioară a unei țări e slabă, fondurile europene se duc pe consum. Dar asta nu înseamnă că lumea nu trăiește mai bine, chiar dacă țara nu devine mai performantă, deci scopul pentru care românii sunt numărul unu proeuropeni în Eurobarometru a fost atins. Ca să fiu mai clară, dacă îi dai unui om needucat cinci mii de euro pe an, numai puțini vor plăti cu banii ăștia un curs să își upgradeze educația și consecutiv, serviciul, omul care stătea prost cu educația o să se îmbrace, o să plătească abonamentul la cablu să vadă Las Fierbinți și meciurile, etc. Dar asta nu e vina cui îi dă cinci mii de euro, și e oricum un cîștig că omul e mai spălat, mai bine hrănit, și așa mai departe.
Integrarea europeană e o afacere bună pentru noi. Indiscutabil. Un cadou al sorții. Dar Europa se schimbă. Că nu are de ales. Și, cum spune prietenul meu Ivan Krastev, în timpuri de criză, supraviețuirea devine principala sursă de legitimitate. Și cum doi foști comisari europeni au ratat să să vă explice, clar și pe înțelesul tuturor, ce se întîmplă cu proiectul european, o să încerc eu. Cu regretul că nu are Corina Crețu voce deloc, că era treaba ei, și pentru prima oară am auzit-o spunînd ce trebuie zilele astea, dar autoritatea ei în România nu prea există.
Ce ați auzit la TV? Probabil, așa ceva: ”… după deliberari rapide la Versailles (?) si Bruxelles, nucleul franco-german și-a făcut socoteala că Estul (??) e nevoiaș, prost și tăcut. Prin urmare, poate fi parcat, fără scandal, la subsol. Justificarea acestei operații de înaltă măgărie istorică(!!!) spune ca Estul nu face față. Că primește de toate și întoarce nimic. Să socotim. Am dat: forța de muncă, piețe de desfacere, resurse brute și securitate pe flancul de Est al UE (????). O tonă de mezelicuri. Am încasat: fonduri europene și foarte multe predici pe cap de locuitor… Bilanț: nu am primit nimic pe degeaba. Sîntem, demult (!!!!), chit.” Sursa: un parlamentar european plătit cu zece mii de euro pe lună ca să scrie ca Vadim Tudor, care și el a făcut parte din ce am oferit noi Europei, că astea sunt resursele noastre umane și capacitatea de a le selecta (sursa: Destinul, declinul și Nicolae). Ați mai auzit că ”vom negocia”. Că alții sunt chemați la discuții, că noi nu. Că s-a ”renunțat la decizia prin consens”, etc.
Vedeți de ce nu merită să te ocupi de știri false, pentru asta trebuie să ai niște știri. Or, tot ce se spune în România despre Europa cu mai multe viteze e dincolo de știre falsă, e un amestec de ignoranță completă asupra a cum funcționează UE, a ce ne-am angajat noi deja, precum și a ce e necesar ca să salvăm continentul.
Pe scurt: oamenii lui Juncker au adaptat niște scenarii mai plauzibile din cele mai optimiste făcute de noi acum un an, excluzînd varianta cea mai rea (în Germania se lucrează și pe ea, dar nu e foarte plauzibilă). Varianta noastră rea era Brexitul, or el s-a întîmplat deja. Care sunt opțiunile.
- Nimic schimbat, și la primul șoc (poate fi șantajul lui Trump să creștem la 2% contribuția pentru apărare, ceea ce pe contextul actual fiscal și politic nu putem, nici să vrem) euro e iarăși în pericol. Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene a avertizat deja că euro nu e un proiect sustenabil dacă țările zonei euro nu devin mai integrate fiscal, proiect pe moment suspendat. Noi am zis deja că da, am semnat tratatul suplimentar fiscal deși nu suntem în zona euro și vrem din ce în ce mai puțin să ajungem acolo (constat că pierdem competitivitate în ritm accelerat, creștem salarii fără productivitate crescută; or, de asta Grecia și Germania nu pot fi în aceeași uniune monetară). Euro a fost o greșeală din care nu se poate ieși fără costuri enorme, ar da înapoi pe toată lumea cu trilioane dacă se destramă necontrolat, pînă și China ar avea de suferit, am avea hiperinflație în unele țări, deflație în altele, etc. Deci opțiunea să stăm locului, sperînd că nu cade drobul de sare există, dar nu e bună.
- Doar piață comună. Destrămăm UE controlat pînă la nivel de piață comună, nu mai avem libertate de mișcare, muncă decît cu permis, etc. Asta voiau englezii. Costul ar fi iarăși mare, numai la Schengen s-a estimat la nivelul sutelor de miliarde (dacă se reintroduc frontierele). Ce să mai spun de euro, oricît ar fi mai bine să ieșim organizat decît dezorganizat din uniunea monetară. Deci nici opțiunea asta nu merge. Numai cu turcii avem uniune vamală, și uite ce integrați suntem.
- Coaliția celor care vor și pot mai mult. Domeniile sunt taxare, justiție, apărare. Asta e parțial soluția la scenariul 1, adică să salvăm euro printr-o uniune fiscală a celor care pot. Un euro mai stabil ne avantajează pe toți. Cooperarea avansată e deja în tratate, de la Amsterdam, deci mult înainte să intrăm noi în euro. Schengen e o formă de cooperare avansată. Deja deciziile nu se mai iau prin consens decît în arii retrînse, și acelea sunt zonele unde ne blocăm, gen politica externă. Noi lipsim deja din Schengen și euro, deci o mare noutate și amenințare pentru noi nu e. Ne putem alătura cînd suntem gata. Sigur, bugetul viitor s-ar putea schimba ca să acomodeze noua structură, Europa pe proiecte, și cele mai amenințate sunt fondurile structurale. Cele agricole nu cred că vor fi atinse. Și cele structurale s-ar fi schimbat oricum, și nu noi, cu cea mai slabă rată de absorbție și impact slab, ne putem plînge. Dacă devenim mai buni la folosirea lor, nu de bani o să ducem lipsă. Și la grupul cu apărarea ne putem chiar alătura. Sigur, există alte forme de presiune cînd alții fac ceva și tu nu, vedem la reformele Bologna din educație, care tot asta sunt, cooperare avansată, nu sunt și nu au fost niciodată obligatorii, decît că de teamă că nu le vor fi echivalate diplomele s-au alăturat mai toate țările, pînă și China.
- Mai eficient în arii mai puține. Nerealist, ar trebui iarăși schimbate tratatele, în plus mai eficient poți fi oricînd, nu te oprește numărul de arii. Ariile au tot crescut că a crescut nevoia de cooperare, de asta există UE, doar pentru probleme care întretaie frontierele, în rest statele membre se autoguvernează (de exemplu în sănătate, educație). Nu o văd ca opțiune aparte. Grupul nostru de experți propusese o inovație drăguță, Right to challenge, adică cine poate dovedi că rezolvă o problemă mai bine și original să fie exceptat de la directivele europene din aria respectivă. Mi s-a explicat între timp că legal ar fi un coșmar.
- Mai mult, de către toți. Acesta e vechiul scenariu federalist reîncălzit, uniune fiscală, euro pentru toată lumea, etc. Nu sunt șanse, poporul nu e cu noi, ba chiar împingerea acestei variante, totdeauna preferată de Comisie (a cărei putere față de țări ar crește) a făcut deja victime în Anglia, Danemarca, unde a crescut euroscepticismul. Să fim serioși- diferențele de dezvoltare nu au fost niciodată mai mari. Ce venit minim comun putem stabili? Dar, în sfîrșit, nu am ieși mai rău de aici dacă s-ar face, și ar trece 20 la sută putere de la dl. Grindeanu la dl. Juncker. Noi guvernăm prost. Deja unicul document de politici de calitate despre noi este semestrul european, adică analiza și recomandările din urma tratatului fiscal, care apar de două ori pe an.
Ce se va ”decide” la aniversarea Tratatului de la Roma, în cîteva zile? O variantă modestă, cu o transpunere în practică și mai modestă. Probabil trei, care nu are mari costuri și puține schimbări. Care e problema pentru noi? Țările euro performante- Estonia e printre ele, deci nici vorbă de Vest sau de Est- vor poate să pună în practică recomandările lui Draghi, foarte bine. Să le pună, să nu aștepte viitoarea destabilizare. Ne apărăm boii de la bicicletă, în vreme ce sesizările serioase, ca astea [Raport SAR 2017 – fonduri europene], și astea [Raport SAR 2017 – educație] și astea [Raport SAR 2017 – infrastructura transport feroviar], unde am putea îndrepta ceva, rămîn fără ecou. De fapt, ne purtăm exact ca acei compatrioți ai noștri care cerșesc prin piețe europene și se supără pe europeni că nu le dau bani. Am uitat demult că o fac voluntar și îi considerăm cumva datori.
Foarte bine. Cei care vor si pot, sa faca si Uniune Fiscala sau a Armata Comuna. Nu stiu daca in astea pot intra chiar toate statele in Zona Euro. Numai daca te gandesti la Grecia, te umfla rasul. Astia nu au fost in stare sa isi rezolve nici criza datoriilor, nici sa opreasca valul de imigranti sa nu intre in UE. Care a fost nevoita sa-l plateasca pe Erdogan pentru asta. Cam cum facea Imperiul roman in perioada de declin cu unele popoare migratoare.
Noi si Grupul de la Visegrad, sa stam mai la coada. Ca se umfla nationalismul in noi si nu vrem sa pierdem din suveranitate. Ca sa nu ne conduca Soros si Bruxelles-ul. Ci Dragnea si Tariceanu …
Stimata doamna va rog sa nu scrieti de parca Romania ar fi indispensabila uniunii! Am primit tot, am avut aproape nimic de aratat ce-am facut din banii aia, iar acum sintem o tara subdezvoltata, insa Uniunea s-a saturat de noi si de trucurile noastre puerile. Orientul Apropiat este leaganul nostru, nu Europa. Nici macar de trait, n-am trait mai bine sub Uniunea Europeana.
Vin timpuri de resuscitare a fortei in reimpartirea lumii, sub sceptrul schimbarilor climatologice, ale sudului magnetic, ale cresterii demografice alarmante si al imputinarii zonelor agricole! Cum va face fata o tara slbaita economic, demografic si fara aliante puternice? O alianta inssemna insa atat incredere si participare, cat si eforturi. Dar, mai ales, mai multa inteligenta in investitii si cheltuieli, mai putina risipa si coruptie! Cred ca cel mai mult pe politicienii nostri ii doare eventuala uniune fiscala. Cine vrea iesirea din UE nu stie in ce intra. Dar nici ramanerea nu trebuie sa mai radicalizeze pozitiile fata de Moscova.
sper ca fiecare tara sa fie cu frontierele sale, implementarea din nou a vizelor ( asa nu ne mai fac de rusine mongoloizii romani prin vest…) si nevoia unui permis de munca, la fel ca pe vremuri, tarile din vest nu ne datoreaza noua nimic, si noi ce le oferim ins chimb…hoti de buzunare pe metru patrat, prostituate care impanzesc toate strazile marilor capitale, smenari de carduri bancare etc
A ajuns funia langa par, nu va este clar?
Eu locuiesc in afara din 2001, am acte in regula, rezidenta permanenta, loc de munca si pensie asigurat si imi doresc cel mai mult ca romanii sa nu mai poata circula liber, prea multi mongoloizi au plecat din Romania la furat in afara….
Esential, si aici sunt de acord cu d.na Pippidi, este sa ramanem in cartile aliantei, pe care, desigur, nu noi le vom hotari, ceea ce nu inseamna sa nu ,,ne batem” pentru interesele noastre majore. Este clar ca atat brexitul – rezonanta politicilor SUA dinainte chiar de presedintia Trump, care nu imbratiseaza federalizarea si crearea armatei Europei unite – ca si alte influente si interese au reunit nordul UE in vechea ,,liga”, chiar vis-a-vis de state centrale si sud europene. Germania nu poate sa se detaseze de statele nordice, cu care impartasesete caracteristici comune suficient de serioase, nemaiputand risca alt ,,exit” de valoare. In acelasi timp, UE nu mai poate spera la ceea ce nu s-a incheiat pana acum, adica federalizarea. Drept urmare, sunt fata in fata variatiuni ale aceluiasi solfegiu: selectarea unei noi echipe (aliante) pe principii clare si exigente, cu cativa sateliti care, volens-nolens vor gravita, ca si Romania. La bine, le va fi bine intrucatva si satelitilor, la greu, vor fi teatru de experiment sau front. Aceasta conduce la concluzia ca singurul numitor comun al unei actiuni comune in formula largita de pana acum, de altfel si foarte importanta, ramane, cel putin pentru statele emergente, o alianta militara europeana. Contradictia ramane acel ,,si” occidental care isi doreste inca sudul si estul Europei pentru asigurarea, in plus, si a cresterii economice, prin libera selectie de creiere si debuseu de piata, situatie care nu ar mai satisface aceste din urma state care nu ar avea avantaje paritare. Adica ,,da” armata comuna, cu participatie usturatoare pentru state sarace dar populate si intinse ca Romania, dar se cauta culoarul unui joc de depeendenta economica greu de armonizat. La aceste negocieri este nevoie de cateva minti luminate, care sunt pe aceeasi orbita. Acesta este tot ,,cuiul lui Pepelea” si de aceea, cine stie sa joace sa o faca tare, diplomatic dar si la masa deschisa, incepand de la nivel national, la comisari si dezbateri in plenul UE. Nu vreau sa deranjez pe nimeni, dar nu se poate discuta eliptic la nesfarsit, fiindca ar fi contraproductiv, iar deciziile europene deja se iau secunda cu secunda.
Avem in Europa 50.000 de medici formati pe banii nostril,asta inseamna 4,5 miliarde de euro.Avem 600.000 de ingineri,care inseamna 5,4 miliarde.Acesti bani sint aproape echivalenti cu suma absorbita din UE.Asta inseamna ca de fapt ne-am vindut forta de munca calificat la pret de cost.Vinovati sint toti guverantii nostri.
Este adevarat si nu este singura ,,pierdere” . Ghilimele sunt motivate de faptul ca aceste pierderi si multe altele au fost asumate, dar sunt subsumate si avantajelor – cate sunt ele, aici este deopotriva, daca nu cu preaplin, culpa indolentei, lipsei de interes si cultura ampla a politicienilor romani care ne-au reprezentat la zeci si zeci de dezbateri si consfaturi, congrese, etc. Luati in seama marimea indatorrarilor externe de dupa 1989 si a importurilor de inlocuire si va infiorati, fiindca acestea echivaleaza cu irosirea timpului irecuperabile de revigorare, dar, mai ales a sanselor reale de a mai repara ceva. A reprosa si cantari cu o singura masura, trecand cu vederea dezinteresul, incompetenta, luptele care au consumat energii, timp si indepartarea elitelor capabile este o mare eroare. Cum ar fi si scoaterea viei fiindca se fura. Pacatul este ca nici in ultimul ceas nu se intrevede vreo trezire a marilor oameni de stat. Toti trebuie sa cerem cu curaj si echidistanta ca politicienii, absolut toti, sa devina morali si sa actioneze coerent -ori societatea este azi mai scindata ca roicand! -, iar daca nu sunt pregatiti multilateral sa isi angajeze minti luminate, din care mai avem ceva in viata ori neplecate.
Romania nu a privit niciodata UE cu seriozitate. A se vedea calitatea indoielnica a celor mai multi europarlamentari din Romania, fudulia cu care seful statului participa la Consiliul Europei.
A se vedea lamentarile guvernantilor ca UE ne impune prea multe printre care un deficit de max 3% din PIB ( cind noi il vrem 10%) si altele.
Partea veche a UE s-a saturat de pretentiile autoalintate si aiuritoare a tarilor din grupul de la Visegrad si Grecia. Nu exista alta solutie decit mai multe viteze pentru UE, o alta distributie a banilor UE .
Noi am vrea cu nucleul valoros dar nu avem capacitatea economica politica si sociala –
De acord. De aceea nu s-a facut mare lucru cu reformele si ,,implementarile”, mai toate fie doar legislativ ori chiar institutionalizate, dar formal, fara aplicare si control public riguros, fie aplicate sporadic, fie la…cacealma. Bumerangul era firesc. Modelul Grecia a fost copiat politicianist si destructiv: Grecia s-a ales cu triplari de pensii si salarii, cu toata coruptia infecta si de la ei, cu infrastructura maritima, rutiera, de turism si alimentati epublica, etc, care nu vor mai putea fi copiate si de romani… Oricum, acela nu era un model de copiat, nici chiar cu beneficiile Greciei, de unde transpar numai crize si…austeritate. Cititi, intre altele, cartea ,, Declin si derapaje ale Romaniei postdecembriste”, unde sunt insirate cauze, cuantificate efectele si extrapolate aproape exact consecintele in context intern si international. Tocmai aceste informatii si analize adevarate si deschideri de usi spre viitor ne lipsesc in toate optiunile noastre individuale si colective, electorale, politice sau de administrare. Aceste carti si multe altele de acelasi gen vor sa trezeasca la realitate.
@kross surse pt. Cifrele enuntate?
Si totusi nici unul din aceste scenarii nu rezolva cauza problemei Grecesti care acuma sta sa scoata capul in Spania si Italia etc samd si de aceea sunt ne-realiste.
Totusi de ce “de asta Grecia și Germania nu pot fi în aceeași uniune monetară” ?
Intr-un cuvant din ce motive ? Dupa parerea mea din motive de alegeri democratice !
Deoarece sunt democratic alesi politicenii vor sa “dea” ceva populatziei votante iar acest “ceva” inseamna pensii si salariii si conform ziselor dvs : “ nu putem sa creștem salarii fără productivitate crescută ”
Pana una alta intrinsic, deoarece sunt tehnocrate, toate scenariile “expertzilor “ dvs ignora acesta cauza fundamentala.
Faptul ca Euroropa actuala este metastabila (adica fals stabila) sistemul intrand in vrie la cel mai mic branci fara sa aibe incluse in el mecanisme automate de corectzie asa cu au incluse in el de exemplu statele natzionale care nu pot accepta ca anumite regiuni ale lor SA STEA IN FALIMENT PERPETUU datorita “lipsei de productivitate” si ori de “competitivitate”.
Exemplu Detroid & Rust Belt vs Greece
Ambele regiuni / industrii sunt lovite de lipsa cronica de competitivitate economica dar solutzii entitatzilor care le inglobeaza nici nu se poate sa fie mai diferite.
Detroit-ul ca si oras poate ca nu stitzi este de mai multa vreme in faliment.
Ar fi oare de conceput ca americanii sa abordeze problema Detroitului asa cum abordatzi dvs problema Greciei ….?
Politcieni coruptzi & lenea cronia a populatzie bastinase ? De ce nu ?
Deporece USA sunt o tzara si actzioneaza solidar ca o tzara cu mecanismele de redistribuire si de solidaritate sociale specifice unei tzari ne-acceptand ca daca o regiune mono-industriala are temporar dificultatzi sa o excluda din USA.
Ori Europa se comporat mai degraba asa cum se comporat USA cu Puerto Rico (ca si el are probleme) decat asa cum se comporta USA cu Detroit -ul.
Acuma intrebare se pune de alegere :
Daca ai de ales ce alegi sa fii ? Puerto Rico ori Detroit ?
Poate Puerto Rico pe actulul sau cadru legislativ sa isi rezolva probleme economice in interiorul ori doar in exteriorul USA ?
Da / Nu / Poate ? Si in ce limite ?
Daca e sa facem sa fie bine ca sa nu fie rau oare ce fel de Europa ar TREBUI sa alegem sa fim ?
O Europa coloniala bazat pe jemanfisismul american care nu s-a sinchisit sa intinda plasa sociala mecanismelor solidaritatzii federale americane si asupra Puerto Rico ori o Europe care trateaza Grecia tot asa dupa cum USA trateaza Detroit-ul ?
Nu, nu, nu nici una din sitatziile de mai susu ne e buna, amandoau sunt niste situatzi nefericite da daca e sa alegi ce mecanisme alegi sa pui in practica pe care ar fi mai de dorit ca sa le implementam ?
Din acesta perspectiva toate asa zisele “solutzii” pa care dvs & prietenii le-atzi elaborat continua sa ignore esentza problemei : facaturile fara mecanisme automate build-in si fault proof care sa limiteze automat amplitudinea dezastrului si dimensiunea succesului unora si a esecului celorlatzi si care se bazeaza doar pe providentzialitatea liderilor nu resista le testul istoriei la cel mai mic soc se fac tzandari.
Ca da : In life shit happens (to me twice a day) .
Din nefericire altenativa asa cum a fost descrisa de expertzi odata cu introducerea Euro a fost nemiloasa si necrutzatoare singura alternative reala si stabila pe termen lung e :
Ori fara euro si abandonarea treptata (sub presiunea continua a alegerilor democratice de a “da” ceva) pana si a ideei de piatza comuna si revenire la o Europa de state Trumpiste.
Ori “uniune fiscală, euro pentru toată lumea”
Ori ca ca, ori ca ca deorece sistemul are nevoie de stabilitate reala si nu de metasabilitate intrezinuta prin jonglerii one off.
Acuma sa il bagi intr-o discutzie despre ce condiztii extrabugetare sunt necesare pentru obtzinere unei monede commune in conditzii de stabilitate economice si nu de : “euro e moneda nostra si problema vostra” pe „expertul” TRU …….
Sa il bagi pe TRU intr-o problema teoretica despre care s-au pronuntzat le nivel teoretic laureatzi ai premiului Nobel pentru economie gen Stiglitz
http://www.international-economy.com/TIE_Sp10_Feldstein.pdf
ori Krugman
http://www.nytimes.com/2011/01/16/magazine/16Europe-t.html
Tot ce mai lipseste e sa-I ceri parerea lui TRU pentru ai contrazice pe laureatzi ia premiului Nobel in probleme de medicina ori de fizica cuantica.
Si nu zica ca trebuei musai sa fii de parerile politice ale lui Stiglitz or Krugmann dar sa opui parerilor lor de doctori in economie parerile unuie p-afarist gen TRU expert in a acordul subiectului cu predicatul si gasirea figurii de stil de maxim impact emotzional indifferent de adevarul din spatele ei doar pentru a primit din partea lui Basescu o sinecura la Bruxeless , hmmmmmm. Asta pur si simplu sfideaza bunul simtz.
Si totusi de ce nu exclude Washingtonul din USA pe falimentarul Detroid ?
Si de ce Europa ori Grecia pot contempla asa o alternativa ?
Altminteri pentru totzi dementii care gargarisesc prostii gen “Cei care vor si pot, sa faca si Uniune Fiscala sau a Armata Comuna. Nu stiu daca in astea pot intra chiar toate statele in Zona Euro. Numai daca te gandesti la Grecia, te umfla rasul. Astia nu au fost in stare sa isi rezolve nici criza datoriilor, nici sa opreasca valul de imigranti sa nu intre in UE.”
Am o intrebare :
Deorece e in faliment Detroit-ul nu mai poate folosi US$ ori nu mai poate sa participa la armata USA ?
Si atunci unde ideile vostre cretze actuale ?
Da, da, da Detroit-ul este MULT MAI IN FALIMENT de exemplu decat este Grecia la ora actuala in faliment si atunci de unde difrentza de abordare ?
Ori la acesta intrebare de bun simtz totusi Feis-mucul si TV-ul inca nu v-au livrat in cioc lozincile corespunzatoare pe care sa le regurgitatzi la foc automat ?
Si da singura alternativa reala e ori treptata datoriata esecurilor repetate si inevitabile la fara Europa .
Ori Mult Mai Multa Europa. O Europa macar Federala dar nicidecum o Europa a statelorasa cum este cea actuala care este absolut insuficienta pentru functzionarea unei monede comune.
Despre o piatza comuna sau macar (semi-comuna) … aici inca se mai discuta
guristi (d-ai nostri) vs specialisti (d-ai lor)
Si ca sa vedetzi ca nu e de la mine
Problema teoretica este “optimum economic currency “ la care amandoi Krugmann si Milton Fridnman de opinii politice absolut opuse au raspuns la unison :
NU Euro nu este optimum economic currency. Ii lipseste ceva. Si de aceea este TOXIC.
Regional shock will happen it’s just a matter of time.
Threfore Euro will bite because it make the adjustment to those shock more dificult and more politically dependent.
https://www.quora.com/Why-doesnt-the-world-adopt-a-single-currency-What-would-the-pros-and-cons-be
„Why doesn’t the world adopt a single currency? What would the pros and cons be?
Alex Tabarrok, Professor of Economics, George Mason University
Updated 7 Jan 2016 · Upvoted by
In economics we call this the question of the optimal currency area. Robert Mundell won a Nobel prize for his work in this field. You can find a good discussion with reference to recent events and the Euro by Paul Krugman here
https://krugman.blogs.nytimes.com/2012/06/24/revenge-of-the-optimum-currency-area/?_r=0
In essence, the story is this. The benefits of a single currency are an easier comparison of prices and somewhat reduced transaction costs. The cost of a single currency is a more difficult adjustment process to regional shocks.
Imagine, for example, that Iceland has a negative shock because of a decline in fish stocks. Wages in Iceland must fall compared to wages elsewhere in the world. With a single currency this has to happen with microeconomics adjustments, namely wages must fall. No one, however, likes it when their wages fall (wages are said to be downwardly sticky) and most economists think this downward adjustment can take a long time and involve more unemployment than necessary during the long adjustment process.
If Iceland has its own currency, however, the adjustment process is easier: only one price has to change namely the price of Iceland’s currency falls so Icelanders have a lower real wage (they can afford to buy less from the rest of the world) but the same nominal wages in Krona. The adjustment process is easier.
We can then add to the basic analysis. Q: When are the costs of adjustment going to be easier (pushing us towards a single currency)? A: There is another way for Icelandic workers to adjust to a decline in fish stocks. Instead of or in addition to wages falling the workers could move to where there are more fish. Thus, the more labor mobility there is the lower the adjustment cost to regional shocks. Hence, one important reason for single currencies to be national currencies.
One final point. Many people have chastised economists for not predicting well but in the case of the Euro many, many, economists–from Milton Friedman to Paul Krugman–said that Europe was NOT an optimum currency area. Based on Mundell they predicted well in advance that regional shocks would cause huge problems, exactly as has occurred.”
Acuma voi putetzi incerca sa acoperitzi cu TRU-isme diagnosticile de specialitate.
Dar expertzii „predicted well in advance that regional shocks would cause huge problems, exactly as has occurred.”
PS de asemnea expertzii au prezis cu mult inaintea scremerilor voastre si care ar fi in opinia lor de expertzi solutziile posibile.
Da ce nevoie avem noi de parerile de specialiate a unor experzti cu premiul Nobel la activ cand noi putem sa ne „luam lumina” de le niste aproximativi recentzi care urmeaza sa ne spuna conra cost excat ceea ce dorim sa auzim.
Este uniunea fiscala a tzrailor bogate capabila sa faca Euro o optimum economic currency care este radacina problemelor actuale ori e doar o Petrica fa-te ca lucrezi ?
Si daca nu daca nu rezolva nimic in cat timp cretzi voi ca tzarile sarace se vor prinde si vor renuntza la EURO sub presiunea rezultata din alegeri democratice de la ei de acasa ?
Si odata cu retragere fortzata din EURO care credetzi voi ca va fi resentimentul public fatza de apartenentza la restul mecanismelor de cooprare Europeana ?
Ca daca o moneda nu este „optimum economic currency” in cat timp cei pentru care ea nu este optumum isi vor da seama si deorece la ei acasa democratzia inca functzioneaza vor fi si silitzi sa faca ceva ?
Ori cine stie poate ca economistii lor care vorbesc despre asa ceva si care culmea mai si sunt capabili sa o calcueze sa bata campii cata vreme p-afaristi nostri care umplu paginile zoiarelor cu parerile lor extrase din neantul putzului gandirii si din „dupa cum bine se stie” sa aibe dreptate si „colitzia celor care vor si pot mai mult” sa rezolve reformandu-se pe sine faptul ca jumatate din UE ar trebui ca daca tzine la bunastarea si la cresterea sa economica asa cum este acesta prezisa de economisti cu premiul Nobel la activ pentru cercetarile lor in domeniu SA NU FACA PARTE DIN EURO.
Depoarece economistii pot calcul ca EURO NU ESTE BUN PENTRU ELE.
EURO DOAR LA INCETINESTE PE TERMEN LUNG RITMUL DE CRESTERE ECONOMICA IMPINGANDU-LE INEVITABIL IN NISTE CRIZE CARE S-AR REZOLVA MULT MAI RAPID SI MAI IEFTIN DACA EI NU AR FI PARTE LA EURO.
PPS US$ nu are aceasta problema si este “optimum economic currency” nu datorita “competitivitatzii” egale a statelor americane si datorita STATULUI FEDERAL.
Deci solutzia reala nu este mai multa Europa la cei bogatzi si care „pot” ci mai mult Europa la cei saraci pe seama celor bogatzi (in anumite limite desigur) dupa modelul USA prezentat de Krugmann.
Ori acest solutzie nu este niciunde in lista lui Junker Petrica fa-te ca lucrezi
Nu eram constient ca PIB-ul per capita a evoluat atat de mult prin comparatie cu media europeana. Imi dadeam seama ca apartenenta la UE e utila, dar nu cat de utila. AMP face bine sa atraga atentia asupra bazelor, pentru ca de multe ori ele nu sunt cunoscute, sau sunt uitate. Pe de alta parte, eu raman cu speranta ca UE sa fie o constructie democratica in toate aspectele sale, incusiv cele monetare (ceea ce nu e cazul inca).
Eu nu cred ca are rost sa discutam cat de imorali sunt Europenii ca ne lasa pe noi pe afara (in general, in politica externa, cand aduci argumente etice si morale inseamna ca ai pierdut toate celelalte argumente…). Europa cu mai multe viteze este singura solutie realista (desi si asta poate fi prea tarziu si prea putin).
Ce trebuie sa discutam, si nimeni nu discuta asa ceva in politica romaneasca, este:
(1) Care sunt consecintele asupra Romaniei, concret vorbind
(2) Ce corectii de politici si de politica trebuie sa facem, ca sa ne continuam totusi dezvoltarea
Ce se intampla daca NU avem o astfel de discutie ? Problema mare pe care o avem, si acelasi lucru cred eu ca rezulta si din rapoartele SAR care sunt solide, este ca riscam sa ramanem agatati, ca nivel de dezvoltare, in „(lower) middle income trap”. Adica sa ramanem o tara asa si asa. Nici Somalia, dar nici Elvetia (sau, stiu eu, Chile sau Cehia). Portugalia este in exemplu classic in UE, de vre-o 20 de ani ei sunt la ~80% din GDP-ul intregii EU, si nu au mai reusit sa treaca de o asemenea bariera. Si una este sa fi blocat la 80%, si alta e sa fi blocat la 60%, cum risca Romania.
Deci ce facem mai departe ?
Grecia si Germania nu pot fi in aceeasi uniune monetara din cauza diferentelor prea mari de competitivitate, uitati-va la deficitul comercial al Greciei fata de Germania. Inainte, am dat exemplul genial dat de Kurt Biedenkopf cu Germania de Est/Vest si uniunea lor monetara in marca germana, care nu e ajutat la dezvoltare/catch up a ex DDR, ci la ruinarea sa totala (azi lumea care a mai ramas voteaza cu Alternative Deutschland in Saxony Anhalt…unde s-a reimpadurit dupa ce a fost rasa toata industria…si au din nou mistreti…Moneda comuna nu este un bun instrument de catch up, si un egalizator, merge intre egali. Estonia si Slovacia s-au descurcat ca sunt mici, au industrii competitive- IT, automobile- si sectoare publice foarte mici fata de Grecia.
POLITICA Romaniei postcomunism, reprezentata in majoritatea cazurilor de impostori, borfasi, semidocti sau oportunisti precum si lipsa de CIVISM a poporului roman, a facilitat adincirea, fara margini a crizelor de COMPETENTA si MORALITATE instalate in procesul complex de administrare a destinelor natiunii, cu consecinte deosebit de grave in toate domeniile vietii.
ERORILE si ABUZURILE comise de toate administratiile si guvernele postcomuniste isi pun amprenta in mod dezastruos asupra evolutiei poporului roman care de 20 de ani se afla intr-un proces continuu de prabusire abisala.
In anul 2017, in Romania, economia, partidele politice şi presa sunt controlate de cei cu interese economice puternice. Situaţia existenta, (declinul national), se poate schimba doar printr-o “MIŞCARE DE REFORMARE POLITICĂ”. (Theodore Roosevelt rămâne memorabil în istoria mondiala pentru ca a reformat S.U.A. luptand cu succes împotriva oligarhilor si impostorilor din societatea politica a vremii). Numai consolidand instituţiile statului de drept si limitând puterea economică si politica a oligarhilor si impostorilor este posibilă schimbarea istoriei neamului in interesul progresului general. Doar, DIMINUAREA SARACIEI, ELIMINAREA ANARHIEI SI LIMITAREA PUTERII OLIGARHILOR va face posibila, garantarea diferenţei de opinie şi va asigura „capacitate adevărului de a combate greşeala si minciuna” precum si eliminarea riscului de activare a oricarui tip de dictatura.
Printre ELEMENTELE ESENTIALE pe care “românii progresisti” mai ales cei de la ROMANIA CURATA trebuie să le promoveze, ca factori de reusita, pentru asigurarea conditiilor firesti impuse de teza fundamentala a succesului social si anume „capacitatea adevărului de a combate greşeala si minciuna” in vederea asigurarii la nivel national a unei schimbari pozitive garantate, se pot evidentia:
1. – Statuarea unui „sistem judiciar fidel statului de drept, care să protejeze orice persoană de încercările statului de a elimina diferenţele de opinie si sa sanctioneze fara echivoc delictele politice”;
2. – Normalizarea “vietii religioase prin purificare si recurgere la exigentele randuielilor crestin-ortodoxe a celor ce slujesc, imparatiei lui Dumnezeu, in numele poporului roman”.
3. – Infiintarea de „partide politice democratice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi, majoritari si consolidarii clasei de mijloc”;
4. – Asigurarea „unei pieţe libere, protejată de concentrare economică pronunţată, prin existenţa unor legi antitrust şi a unor reglementări raţionale care sa impuna un sistem fiscal etic progresist”.
5. – Promovarea unei prese „independente nu doar fata de stat, ci şi fata de interesele economice a celor care folosesc presa pentru a manipula discursul si opiniile publice”.
Fără realizarea si pretuirea valorilor sociale si umane fundamentale nici o schimbare de durată, in viata publica din Romania, nu este posibilă pentru exercitarea drepturilor si libertatilor oferite de Dumnezeu romanilor ca fiinta colectiva.
Incă din 2006 a depins de noi!
Dar melcul din (unii din) noi Romanii -încă doarme sau este amorțit cu politicianisme.
Două aspecte ne vor duce pe viitorul nivel 2-3 de sinergie a integrării:
1. JUSTITIA (CORUPTIA Endemica) si
2. Euro (sau lipsa adoptării acestuia).
In rest… NO COMMENT!