Topul corupției în universități. Vezi aici raportul final al Coaliției pentru Universități Curate 2016

Cel puțin 25 din 48 de universități românești care organizează și studii doctorale se plasează sub media națională după criteriile de evaluare folosite de Coaliția pentru Universități Curate (CUC), potrivit unui raport făcut public joi de Societatea Academică din România (SAR).

Studiul, aflat la cea de a treia ediție, face parte din proiectul „Schimbarea mediului universitar prin implicarea studenților și schimbul de bune practici” și a fost finanțat din fonduri elvețiene. Pentru întocmirea topului universităților au fost folosite șase criterii: transparența și corectitudinea administrativă, corectitudinea academică, calitatea guvernanței, managementul financiar, meritocrația și antidiscriminarea.

Descarcă aici raportul integral.

Vezi aici inregistrarea video a evenimentului:

Integritatea academică a fost evaluată pentru ultimii patru ani (2012-2016) în patruzeci și opt de universități publice din totalul de cincizeci și șase, exclusiv universitățile de artă și cele în care nu sunt organizate studii doctorale. „După cinci ani și peste o sută de modificări ale acestei legi prin ordonanțe, integritatea academică pare din nou un ideal de neatins, scandalul lucrărilor scrise de pușcăriași sau plagiatul lui Victor Ponta generând multe titluri în presa internațională. România a produs din 1990 până în prezent aproximativ 67.000 de doctori în științe, de trei ori mai mulți decât numărul de lucrări ISI publicate, comparativ cu un raport de unu la unu în Bulgaria. Tendința nu e pozitivă, deși în urma scandalurilor, numărul de titluri acordate a scăzut”, se arată în raport.

„Această investigație nu măsoară corupția din universități, ci capacitatea de a asigura integritatea procesului de educație, cu alte cuvinte, controlul corupției. Un scor de cinci nu reflectă doar o universitate de cinci, ci capacitatea de a asigura doar cinzeci la sută din integritatea indispensabilă unei educații de calitate. Practic înseamnă că unul din două doctorate riscă să fie plagiat, una din două licențe să fie copiată, și așa mai departe”, se explică în document.

 

Transparență de opt

La acest criteriu, care vizează punerea la dispoziție a informațiilor de interes public, scorul mediu este de 7,58, în creștere față de ediția anterioară a raportului. Cele mai multe dintre instituțiile de învățământ superior au websiteuri bune, care oferă suficiente informații. Cele mai mari problem sunt reprezentate de lipsa declarațiilor de avere (un punct nevralgic) și de faptul că anunțurile de achizițiila sau concursuri pentru posturile vacante nu sunt publicate pe internet.

„Website-ul UMF Cluj iese în evidență nu din punct de vedere al conformității, dar este cel mai substanțial, publicând în mod eficient informații sensibile, de la concursuri la achiziții. La polul opus se află universități precum Petrol și Gaze, UNEFS, SNSPA, Poli Timișoara, care ascund informațiile sau nu răspund deloc la cereri prin Legea 544”, se precizează în raport.

Corectitudine academică de cinci

La corectitudine academică, indicator care s-a concentrat pe măsura în care instituțiile oferă garanția corectitudinii procesului academic, lucrurile stau mai prost. „Există extrem de puține sesizări la nivel universitar privind corectitudinea examenelor și de regulă plângerile ajung direct la DNA, arătând completa ineficiență a mecanismelor administrative”, se spune în raport. Iar „majoritatea conducerilor universităților nu a luat măsuri în ceea ce privește activitatea profesorilor universitari care au cauționat lucrările unor condamnați pentru corupție și cinsprezece universități au plagiate semnalate – încă nejudecate de CNATDCU – chiar la nivelul conducerii”.

Ca rele practici, la corectitudine academică, se remarcă două universități de medicină, cea din București și cea din Craiova, două medicini veterinare, Bucureștiul și Banatul, SNSPA, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad și Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza din București. Media a fost de cinci, cu o repartiție mult mai echilibrată, dar nefavorabilă: 25 de universități deasupra mediei și 23 dedesubt.

Calitatea guvernanței de șase

În privința calității guvernanței, prin care s-au urmărit cazurile de corupție (concursuri trucate), nepotism, abuzuri sau încălcări ale legislației, precum și relația universităților cu studenții și democrația universitară, scorul general este ceva mai bun decât la corectitudine. Distribuția este echilibrată, cu același număr de universități deasupra sau dedesubtul mediei la o valoare cu un punct în plus: șase.

Un grup compact de patru universități, cele două din Târgu Mureș, plus UBB și UB, se află în fruntea clasamentului. La polul opus, ca rele practici, se află SNSPA, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, Universitatea Aurel Vlaicu din Arad și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Regele Mihai I al României din Timișoara.

Corectitudine financiară de șapte

Acest indicator a urmărit mai ales achizițiile publice și declarațiile de avere și a arătat că există 23 universități sub medie, dintre care sun nota patru Universitatea Valahia din Tîrgoviște, Universitatea Tehnică de Construcții din București, Politehnica București, USAMV Cluj și Universitatea Transilvania, și multe alte universități grupate sub cinci.

Clasamentul corelat al celor patru categorii de integritate cuprinse în chestionar plasează astfel pe locurile cele mai problematice SNSPA și Universitatea din Reșița sub scorul de patru.

Meritocrație de trei

Și mai prost stau lucrurile la meritocrație, criteriu care a vizat calificarea cadrelor pe baza citărilor din lucrări ale profesorilor, calculate cu Google Academic. E de precizat că analiza s-a făcut pe fiecare domeniu în parte, astfel încât să fie cât mai adaptată specificităților, iar scorurile au fost calculate ca procent din performanțele universității cu cele mai multe citări academic.

„Evaluarea meritocrației prin numărul de citate academice per capita are mai multe rațiuni. În primul rând, pe motive de integritate, citatul academic este principala formă de recunoaștere a meritelor în lumea academică. Plagiatorii nu citează. Un îndrumător de doctorat nu e la începutul carierei, și, dacă nu e un impostor, va avea un număr de citate corespunzător cu disciplina sa. Din acest motiv am construit și benchmark-ul numărului de citate pe ramură de știință, pentru ca oricine să poată raporta un îndrumător la performanța națională sau internațională din domeniu”, se explică în raportul CUC.

„Citatul academic este cea mai democratică formă de a evalua performanța. Orice lucrare relevantă va fi citată, iar Google Academic include lucrări în multe limbi și chiar și autocitate dacă apar în unele publicații. Indicii de impact Harzing (cel mai inclusiv) sau ISI (cel mai sever) iau în considerare și impactul publicațiilor care citează, dar având în vedere slaba calitate a universităților noastre ar fi produs sute de îndrumători cu indice sub unu. Am preferat să coborâm ștacheta – situația fiind destul de problematică și în aceste condiții – și să nu folosim un indice cu construcție greu de urmărit, ci criteriul simplu și transparent al citărilor, la fel de generos cu orice domeniu dat fiind că obligativitatea citării se aplică tuturor disciplinelor”, mai precizează autorii raportului.

Două treimi dintre universitățile cu școli doctorale sunt sub nota cinci, comparativ cu reperul national, nu cu marile instituții ale lumii, iar media este la 3,2.

Clasamentul final s-a întocmit prin corelarea scorurilor de integritate (primele criterii) cu cele de performanță (meritocrația). „Acest scor este integral obiectiv și desăvârșește astfel scorul de integritate academică”. Există universități care corespund regulilor, dar și unele care par să se abată, precum SNSPA, cu un scor mai bun de citări decât ar promite cel de integritate, sau universitatea din Târgu Mureș, cu o performanță academică foarte slabă având în vedere integritatea foarte bună.

Concluzii: în România nu există universități impecabile

Prin aplicarea formulei descrise mai sus s-a ajuns la scorul final, care arată că nu există nicio universitate peste nota opt, în România. În categoria de patru stele sunt plasate cele șase universitățile cu note între șapte și opt, în timp ce la categoria de zero stele apar instituțiile sub nota 4. „Universitățile fără nici o stea sunt problematice pentru integritatea academică și administrativă. Ministerul și Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS) ar trebui să reflecteze la desființarea sau reforma lor radicală”, se arată în raport, iar cele „cu o singură stea nu ar trebui să aibă școli doctorale. Acestora ar trebui să li se acorde o perioadă de grație în care să își rezolve problemele sub tutela unei alte instituții”.

Raportul arată că media integrității academice este de șase puncte (din zece), cu puține universități peste medie, iar performanță academică rezonabilă există doar la o treime dintre universități. „Un număr enorm de școli doctorale, în teologie, științe de informații și securitate, drept, științe umane și sociale, management și comunicare ar trebui desființate, dat fiind că respectivii conducători de doctorat nu au în nici un fel demonstrabil vreo calitate de cercetători, alta decât diploma. Vânzarea de diplome sau facilitarea obținerii lor este o problemă cvasigenerală în sistem, atât la propriu, cât și la figurat (criterii laxe). Chiar universitățile clasate la patru stele au rectori acuzați de plagiat sau alte forme de impostură academică a căror clarificare nu ne este integral clară”, se mai arată în concluziile cercetării.

Pentru o reformă reală, se spune în raport, „impostorii trebuie eliminate”, iar „universitatea coruptă nu poate și nu trebuie să aibă dreptul la autonomie”. Ca propuneri de remediere a situației, se propune introducerea unui tratament diferențiat între universități, școli doctorale și discipline prin care numai cine ajunge la standarde să aibă dreptul la autonomie, desființarea ARACIS, care s-a dovedit inutilă, crearea unei Agenții de Integritate pentru Educație, depolitizarea și universalizarea regulilor din domeniul educației și cercetării. În plus, „încredințarea standardelor și creditărilor unor actori plauzibili, adică a celor mai citați din fiecare disciplină, acum că știm cine sunt”, măsuri punitive împotriva autorului plagiatului și a îndrumătorului și acțiuni de preventive și educare.