”Să nu ai încredere în rezultatul votului înseamnă, înainte de orice, să desconsideri discernământul oamenilor pe care vrei să îi conduci”, scrie Cătălin Tolontan pe propriul blog, într-un articol în care face o paralelă între alegerile din România și cele din SUA.
”Sfera publică americană insistă pe momentul cheie al dezbaterii finale dintre Donald Trump și Hillary Clinton.
Momentul în care Trump a refuzat să spună dacă va accepta rezultatul alegerilor este privit, nu doar de către de către susținătorii lui Clinton, ci și de către destui republicani, drept o insultă la adresa tradiției democratice a SUA.
Moderatorul a simțit clipa pe loc.
E pentru prima oară cînd Fox News are onoarea de a da jurnalistul care să modereze dezbaterea finală, iar Chris Wallace a avut o prestația elogiată fără rezerve de ambele tabere politice și de către colegii lui de la televiziunile rivale.
Sau, potrivit expresiei lui Meghan McCain, fiica senatorului John McCain: “Chris Wallace este adevăratul cîștigător al dezbaterii”.
La 69 de ani, Wallace s-a pregătit cu acribia unui debutant și cu inteligența celui care știa că Fox este perceput drept un post apropiat republicanilor.
A anunțat că ia totul foarte în serios, pentru că, după cum a spus cu cîteva zile înainte, ”dezbaterea aceasta va fi despre democrație”.
Cînd Trump sfirmă că ”voi vedea atunci dacă voi recunoaște rezultatul alegerilor”, moderatorul insistă: ”Domnule, e o tradiție în această țară, de fapt una dintre mîndriile noastre, și ea constă în transferul pașnic al puterii. Și nu contează cît de dură a fost lupta din campanie, la final cel care pierde recunoaște asta în fața cîștigătorului. Este spre binele țării. Spuneți că nu sînteți gata să acceptați acest principiu?”.
Trump dă același răspuns: ”Voi vedea atunci. Vă țin în suspans!”.
Wallace simte clipa pentru că replica lui Trump vibrează disonant și adînc în el, ca în orice cetățean al SUA. Cu un sunet strident, osia lumii interioare se apleacă periculos.
În esență, ce spun americanii?
Că n-ai încredere în presă, e dreptul tău. Că n-ai încredere în propriul partid, e logic cîtă vreme fluturi steagul antipoliticii.
Dar să nu ai încredere în rezultatul alegerilor! Asta înseamnă că pui sub semnul îndoielii mecanismul în sine al procesului electoral și aparatul uman și tehnic. Înseamnă că ajungi să relativizezi importanța votului.
Vi se pare cunoscut?
Platforma lui Dacian Cioloș nu reprezintă doar o scurtătură către guvernare.
Ea semnifică mai mult de atît. Un mod de a gîndi care nu e străin societății românești. E simbolul neîncrederii în mecanismul democratic și, mai ales, în discernămîntul oamenilor care votează.
Cînd Curtea Constituțională i-a validat mandatul de cîștigător al alegerilor, Klaus Iohannis a simțit nevoia să se distanțeze, prin ceea ce a spus, de stilul lui Traian Băsescu. Noul președinte a subliniat că își va așeza mandatul nu doar sub semnul respectării literei Constituției, ci și a spiritului ei democratic.
La doar cîteva minute distanță, între cei doi șefi de stat a avut loc un schimb de replici de doctrină.
”Există germenii pasului înapoi și trebuie să forțezi la limită Constituția”Traian Băsescu, 21 noiembrie 2014, la ceremonia de validare a noului președinte Klaus Iohannis
”Voi fi președintele care respectă Constituția în litera și spiritul ei” Klaus Iohannis, 21 noiembrie 2014, la ceremonia de validare în fața Curții Constituționale
În noiembrie 2014, jurnalistul Horațiu Pepine surprindea, într-un articol-avertisment scris pentru Deutsche Welle, atracția oricărui președinte de a umple golurile din Constituție după cum îi convine: ”Tendinţa de a împinge acţiunea politică la marginea Constituţiei poate fi înfrânată de un caracter puternic, dar textul însuşi al legii o încurajează prin neclarităţile lui”.
Din păcate, avertismentul se confirmă.
Acum, la Palatul Victoria și la Palatul Cotroceni, Constituția este invocată în sensul: ”Unde scrie că nu e permis asta?!”.
În mod normal, partidele trebuie să îndeplinească voința electoratului, iar candidații să se ridice la standardul partidelor.
Ceea ce propune actualul premier, în regia președintelui Klaus Iohannis, este așezarea democrației pe un libret inovativ.
Ei susțin ca partidele să se ridice la nivelul candidatului Cioloș, iar alegătorii să fie demni de nivelul (intelectual, conceptual, de puritate sau cum?) al unei categorii speciale de susținători ai actualului guvern.
Așa cum observă Codru Vrabie ”prin susținerea eventualului guvern Cioloș II din afara Parlamentului, ne îndreptăm spre o formă de democrație iliberală originală, cu o spoială de aparență de stat-de-drept, adică exact visul dlui Viktor Orban”.
Alina Mungiu-Pippidi a avut și ea un punct de vedere ferm pe temă”
Citește continuarea articolului pe Tolo.ro
Tolontan: Paralela Trump – Cioloș pe care încerci sa o faci este falsa din orice punct de vedere.
In Ro continua si procesul de TRANZITIE catre o directie necunoscuta. Daca in UNELE din tarile membre ale CAER , dupa incheierea razboiului rece, TRANZITIA inseamna si un progres cat de mic, in Ro efectul LOVITURII DE STAT din dec 1989 este un soi de PARALIZIE A SOCIETATII care a codus la prabusirea TARII. Economia a fost distrusa la fel si subsistemele sistemului social ca; sanatatea, invatamantul, siguranta nationala, etc .Populatia a emigrat MASIV datorita programelor criminale facute de guvernanti si Parlament. Clasa politica postcomunista este alcatuita din grupari infractionale de crima organizata numite formatiuni politice care se tot regrupeaza in stil mafiot in numele inoiri partidelor. E posibil ca la sfarsitul acestui an in Ro sa aiba loc o REVOLUTIE ADEVARATA daca PARLAMENTUL nu devine o normalitate democratica cu 300 de parlamentari INTEGRI , FARA ACUZATII PENALE SAU INFRACTIONALE, FARA BARONI SAU OLIGARHI , confor rezultatului referedumului.
Comparatia intre candidatii Trump si Cilos nu face nici un sens. Propunerea guvernului Ciolos ll si a presedintelui ca „partidele să se ridice la nivelul candidatului Cioloș” pare deplasata, impotriva democratiei dupa acest autor. Desigur, e „dmocratic” ca partidele sa se ridice la nivelul unui condamnat cum e domnul Dragnea sau plagiator cum e domnul Ponta, asta e adevarata politica in Romania noastra democratica. Indemnul articolului e „votati coruptia” in numele democratiei!