Serie RC. Interviu cu Sebastian Burduja: ”Un candidat independent este legitimat de oameni, nu de baronii unor partide vechi şi corupte”

România Curată continuă astăzi seria interviurilor cu candidații independenți sau cei considerați ”excentrici” la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Sunt oameni care au ceva de spus și merită auziți de alegători, dar, din păcate, vocea lor este acoperită în campania electorală de zgomotul de fundal al marilor partide. Vi-l prezentăm acum pe Sebastian Burduja, un tânăr care a lucrat mulți ani la Banca Mondială și care s-a întors în România pentru a candida independent la Neamț, pentru Camera Deputaţilor, susținut de Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor (PACT).

Citești aici și interviul cu Mihai Goțiu, candidat din partea USR la Senat.

România Curată: Cine ești și de unde vii?

Sebastian Burduja: Sunt Sebastian Burduja, dar apropiaţii îmi spun Tianu. Aşa m-a botezat sor-mea când m-am născut şi aşa am rămas pentru familie și prieteni. Vin din SUA după 12 ani de trăit, studiat şi muncit acolo, dar vin şi de la Neamţ, locul copilăriei mele. În SUA am absolvit universitățile Stanford și Harvard cu rezultate dintre cele mai bune. Apoi am lucrat ca expert în dezvoltare pentru cinci ani, la Dalberg Global Development Advisors (2011-2012) și la Banca Mondială (2012-2015), unde am coordonat echipe de specialiști internaționali. Între altele, am sprijinit dezvoltarea a peste 300 de localități din România și am propus o nouă viziune de dezvoltare regională.

În tot acest timp, am construit din 2008 Liga Studenților Români în Străinătate și apoi Fundația CAESAR. Am sprijinit mii de tineri români să aibă șansa unei educații mai bune în străinătate şi să revină după absolvire în țară. Aici sunt rezultatele mele și aici este CV-ul meu.

Acum m-am întors definitiv acasă. Acasă, adică la Neamţ. Pentru că vreau o Românie pe bune, pe muncă și pe merit, fără impostură. Sunt candidat independent la Camera Deputaţilor, susținut de Platforma Acţiunea Civică a Tinerilor (PACT), o mișcare politică demarată la început de 2016 alături de un grup de profesioniști.

România Curată: Salamul cu soia pare că nu a fost parte din dieta ta. De ce te-ar vota lumea?

SB: Indiferent de ce ce am mâncat acasă, știu că pot spune, pe bune, că tot ceea ce am realizat în viață a fost și este pe barba mea și pe munca mea. Cine spune că la o universitate ca Stanford sau Harvard, sau la Banca Mondială contează cum te cheamă, de unde vii, sau ce fac părinții trăiește pe planeta teoriilor conspiraționiste fanteziste, cu Elvis și Ceaușescu.

De ce m-ar vota lumea? Pentru că îmi pasă de ce se-ntâmplă cu România și țin la oamenii de aici. Cred că pot și că merită mult mai mult. Și pentru că am strâns în jur o echipă de specialişti tineri, competenți și cu viziune.

De când m-am întors în ţară, am auzit de mii de ori replica: „ne pleacă tinerii”. La fel, simt o permanentă preocupare privind dezinteresul tinerilor faţă de politică. Eu sunt un tânăr care a studiat în străinătate, am muncit acolo şi am ales să revin în România şi să mă implic în politică. Îmi lipsea ceva în Statele Unite? Nu. Eram fericit alături de soția mea și de fetița noastră, eram angajat ca specialist al Băncii Mondiale. Dar, pe patul de moarte, bunicul meu mi-a spus: „În viaţă să nu faci ce poţi, în viaţă să faci ce trebuie”. Am simțit și simt că locul meu este aici, acasă și că aici trebuie să las ceva în urma mea.

În rest, programul nostru politic diferă de tot ceea ce aţi văzut până acum.  Sunt soluţii îndrăzneţe, pe care partidele existente nu au curaj să le promoveze pentru că probabil ar pierde voturi. De exemplu, liberalizarea pieţei de asigurări de sănătate, desființarea inspectoratelor școlare, programe pe bune de repatriere a românilor din diaspora și multe altele.

România Curată: Taică-tu are destui bani să îți cumpere loc la PSD sau PNL. Ce cauți de unul singur prin circumscripții de provincie?

SB: Desigur, am încercat să cumpărăm un mare partid existent, dar sunt atât de putrede că nu fac doi bani. Glumesc cu prima parte. Alături de colegii mei din PACT cred într-un alt mod de a face politică: lângă cetățeni și împreună cu ei, așa cum ar trebui să fie într-o democrație. Nu mă simt provincial, nici providențial. Pur și simplu simt că aici, acasă, pot face o diferență reală în comunitate. Scopul meu nu este să fiu deputat, deși o bătrânică din Piatra mi-a spus la începutul campaniei că sunt doar „un tânăr care are și el nevoie de-un loc de muncă”. Politica ar trebui să fie o vocaţie, nu o marfă şi nici măcar o meserie. Dacă voiam să fiu pe listele celor două partide, aş fi putut fi de multe ori, de prin 2011 încoace, fără să-mi cumpere cineva locul de parlamentar. Dar aceste partide nereformate și îmbâcsite nu mă reprezintă. Un candidat independent este legitimat de oameni, nu de baronii unor partide vechi şi corupte. Vreau să fiu deputat pe bune pentru oameni, să mă tragă la răspundere fără să treacă prin structuri de partid și să votez ca reprezentant al lor în Parlament, nu după cum ridică unul sau altul mâna.

România Curată: Se tot spune că ai background din familii de securiști și așa mai departe. Cum de te-ai strâns cu gașca asta de studenți din străinătate și nu cu niște securiști mai cu cheag?

SB: M-ați prins aici. Nici eu nu mai știu prin ce servicii sunt…sau unde zice gura lumii că aș fi. SIE, SRI, CIA, FBI, de ce nu și Mossad sau KGB. La fel de bine și cu la fel de multe „argumente” se poate spune că aș fi marțian și că tot ce-am făcut până acum este rezultatul unui plan ocult reptiliano-masonic. Desigur, toate aceste relaţii m-au propulsat unde sunt acum, nu? De aici şi atenţia uriaşă de care se bucură PACT din partea media. Nici nu mai fac față invitațiilor în prime-time la televiziunile baronilor. De aici și donațiile fără număr pe care le primim, de nu mai știm cum să ne extindem în țară și ce sedii să mai luăm în Primăverii. Evident, tot de aici rezultă și numărul-record de semnături pe care le-am strâns şi care ne-au permis să candidăm cu liste complete în toată ţara şi sutele de oameni pe care i-am angajat. Wrong.

PACT este o platformă care a avut de luptat cu tot felul de obstacole de când s-a înfiinţat. Este o mișcare care se autofinanţează din donaţiile membrilor și simpatizanților, adesea blocată în presă deși ar avea multe de spus. Pe bune, cred că măsura cea mai bună pentru diversele poveşti care se spun despre noi este realitatea. Aia bazată pe date și fapte concrete, într-o lume în care suntem tot mai ușor de manipulat și tindem să înghițim fără ezitări gogoșile „pe surse”. Că tot a fost decorat de Președintele Obama, Bruce Springsteen are o melodie genială despre vremurile pe care le trăim azi (Magic, 2007), iar una dintre strofe sună cam așa: „Trust none of what you hear / And less of what you see / This is what will be…” Lumea să facă bine să se uite la cine suntem, la ce am făcut până acum și la ce ne diferențiază de alții. Și să vină să ne cunoască. E cel mai bun leac la maladia scepticismului cronic a unei societăți traumatizate după decenii de minciuni, manipulări și deziluzii.

România Curată: Vii dintr-o familie de bancheri, ai lucrat la Banca Mondiala. Ce crezi despre banci si rolul jucat de ele in criza asta mondiala?

SB: Vin de fapt dintr-o familie de preoţi şi învăţători, lucru binecunoscut la Neamț, în România reală. Tatăl meu a clădit o carieră în sectorul bancar şi sunt mândru de munca lui. Eu știu foarte bine cât s-a chinuit să facă acest sistem să genereze investiții și locuri de muncă aici în România. Astăzi băncile au propria lor politică şi nu sunt intresate de consecinţele crizei mondiale decât în măsura în care sunt afectate direct. Băncile străine nu sunt preocupate de acordarea unui sprijin special unor ţări aflate în nevoie de finanţare, așa cum este şi cazul României. Planuri de finanţare, de atenuare a efectelor crizei și de dezvoltare sectorială strategică nu pot fi duse la capăt decât de bănci locale interesate cu adevărat de creșterea economiei românești. Faptul că nu avem bănci puternice cu capital autohton este o mare problemă a României. Faptul că avem multe bănci globale care tranzacționează valori fictive, fără acoperire în economia reală, este o mare problemă pentru întreaga lume, iar o nouă criză economică mondială este foarte probabilă.

România Curată: Ce părere ai despre reglementarea bancară de la noi și legile date în ultimul an? Ce ai vrea să vezi altfel?

SB: De reparat întotdeauna costă mai mult decât să construiești cu cap de la început. Atât legea reconversiei creditelor, cât şi legea dării în plată sunt acte reparatorii care sunt extrem de costisitoare şi pentru bănci şi pentru clienții financiari. Ele însă nu seamănă.

Legea conversiei creditelor îşi are originea într-o practică lipsită de scrupule şi conştiinţă profesională a unor bănci care în dorinţa de a cuceri cote de piaţă au promovat un produs insuficient de bine explicat clienţilor financiari. La nivelul unei bănci sunt echipe întregi de analişti, trezorieri și experţi în riscuri, care ştiu foarte bine ce se ascunde în spatele unei tranzacţii cu risc valutar – cu expresie în monede diferite a unor tranzacţii comerciale. Aceste credite în franci elveţieni au fost bombe cu ceas aruncate în ograda unor consumatori de credite nepregătiţi, neinformaţi si tentaţi de numere mai mici pe care nu le inţelegeau pe deplin. Stau şi mă întreb cum poţi să te uiţi în ochii unui om care vine disperat la bancă pentru un credit şi să-i recomanzi cu seninătate credite în monede străine, în speţă franci elveţieni, susţinând şi faptul că e mai avantajos. Riscul valutar este poate cea mai complexă componentă de risc bancar şi oameni extrem de bine pregătiţi nu pot prevedea în totalitate evoluţiile conjucturii economice și politice. Singurul lucru previzibil – şi aici eu cred că unele bănci care au dat credite în franci elveţieni ar trebui să aibă demnitatea să-şi asume raspunderea şi să recunoască acest adevăr – este faptul că o economie şubredă, minată de incertitudini, așa cum este astăzi economia României, în care oamenii sunt plătiţi în lei, trebuie să rămână cantonată în tranzacţii bancare strict în moneda locală.

Desigur, acesta este un moment al adevărului în care cineva trebuie să platească şi mie mi se pare că deja s-a aşteptat prea mult o soluţie care trebuia să vină prin negocieri bilatearale între bancă şi fiecare client, nu printr-o măsură de reglementare la nivel naţional, care astăzi are un impact distructiv mai ales pentru anumite bănci. Discutând despre costurile mari şi imperfecţiunea reparației, cel mai clar lucru este că de pe urma acestei legi a conversiei nu trebuie să profite cei care contractând franci elvețieni i-au utilizat pentru activități speculative. Acești speculatori știau perfect ce riscuri își asumă şi nu trebuie iertați. Legile de care România are nevoie sunt legi care trebuie să protejeze cetățenii, sănătatea sistemului financiar şi să reglementeze conduita bancară în sensul unui respect pentru clientul financiar onest.

Referitor la legea dării în plată, situația este mult mai simplă pentru că băncile, în momentul în care acordă un credit, îşi acoperă riscul de nerambursare prin colateral. Atâta timp cât au acceptat colateralul ca pe o măsură compensatorie a riscului de neplată trebuie să accepte darea în plată ca o stare de fapt de nenegociat. Desigur, sunt discuții de făcut dacă a fost evaluat corect colateralul, dacă acesta a fost conservat, dacă s-au respectat prevederile contractuale etc. Un subiect de mare sensibilitate care merită dezvoltat pe viitor este modul în care băncile își utilizează provizioanele, cum reușesc să vândă portofolii de active neperformante la prețuri derizorii, şi cu toate acestea să realizeze profituri impresionante. În România a fost criticată acțiunea de privatizare prin mijloace netransparente, iar ceea ce fac marea majoritate a băncilor când valorifică pachete de active neperformante e foarte asemănător. Dincolo de toate acestea, mi-aș dori să văd o preocupare mult mai mare pentru educație financiară, încă de pe băncile școlii.

România Curată: Ce poți realiza de unul singur în Parlament? Spune-ne primul lucru pe care îl vei face dacă te alegi.

SB: Mi se pune foarte des întrebarea asta. Alegerea primului deputat independent în Parlamentul României va fi un semnal vital. O voce cu adevărat independentă are uriaşul avantaj de promova legi pentru cetăţeni, fără condiţia unui filtru suplimentar al partidului. Primul lucru pe care îl voi face este să-i readucem pe parlamentari la condiția unui cetățean obișnuit: fără privilegii speciale. Concret, vreau să nu mai existe imunitate decât pentru declaraţiile politice, votul să fie la vedere (cu excepția votului în probleme de siguranţă naţională, desigur), absenţele nemotivate ale parlamentarilor să fie sancţionate drastic, iar pensiile speciale să fie eliminate. Mi se par inacceptabile şi sumele uriaşe pe care le cheltuim cu parlamentarii noştri, câte 197.000 de euro pentru fiecare dintre aceştia pe perioada unui mandat. Tot programul meu politic este disponibil pe scurt aici și pe larg aici.

România Curată: Spune-ne și primul lucru pe care îl faci dacă nu te alegi. Pe bune acum.

SB: Ştiu sigur ce nu fac – nu renunţ. Tot ceea ce fac alături de echipa PACT este un proiect de durată care are drept scop schimbarea României, nu un scor electoral. Mai știu că România asta pe bune la care noi visăm deja a început, iar procesul este ireversibil.