Pe ordinea de zi a Senatului, pentru ședința din 8 aprilie, găsim o inițiativă legislativă care nu prea pare pentru vremuri cu stare de urgență. Este vorba de Pl-x nr. 440/2017, de modificare a Legii societăților (nr. 31/1990), despre care am scris aici.
Am fost criticat pentru acel articol. Cu unii critici am avut un dialog constructiv. Alții nu au înțeles articolul, probabil nici nu l-au citit în întregime.
Ce poate fi atât de urgent la un proiect de lege din 2017? Iată că legea trimisă înapoi de președinte ajunge în plenul Senatului, într-un moment dificil pentru țară, în care ne-am aștepta la cu totul alt fel de inițiative legislative pe lista scurtă a ordinii de zi. Ne-am aștepta, de exemplu, la o lege care să realoce bani către sănătate, de la proiecte inutile și criminale de distrugere a naturii (în valoare de zeci de milioane de euro), precum cel de distrugere a Bârzavei și afluenților, cel de devastare a afluenților Oltului din Țara Făgărașului, cel cu șarlatania instituțională Valea de Pești – Jiul de Vest.
Calea parlamentară este prea lungă, dar avem nevoie disperată și de o reglementare care să taie elanul cinic al autorităților de mediu, care folosesc pandemia ca pe o diversiune perfectă, și se înghesuie acum să autorizeze cele mai revoltătoare proiecte ilegale.
Revenind la Pl-x nr. 440/2017 (la Senat L267/2017), menținerea unor interdicții de bază nu înseamnă birocrație, anularea lor înseamnă sabotarea statului de drept. Așa cum democrația nu se confundă cu anarhia.
Proiectul de lege a fost în 2017 respins de Senat. Dar iată că acum, după ce președintele a cerut reexaminarea, proiectul de lege a trecut de ”Comisia Economică, industrii și servicii” a Senatului cu un singur amendament, care de fapt nu schimbă nimic. Și a trecut cu unanimitate. Este ciudat cum liberalii îl susțin la alegeri pe Iohannis dar nu-i susțin demersurile privind reexaminare legilor.
Printre altele, se propune abrogarea alin. (4) de la art. 17 din Legea societăților:
”La același sediu vor putea funcționa mai multe societăți numai dacă imobilul, prin structura lui și suprafața sa utilă, permite funcționarea mai multor societăți în încăperi diferite sau în spații distinct partajate. Numărul societăților ce funcționează într-un imobil nu poate depăși numărul de încăperi sau spații distincte obținute prin partajare.”
Abrogarea acestui alineat înseamnă practic că se dă liber la sedii fictive. Se vede că n-am învățat nimic din criza prin care trecem. Nu-i vorba de digitalizare, de debirocratizare, de trecerea în online. Este de notorietate publică faptul că acum, când stăm mai toți izolați și ne-am cam mutat în mediul virtual, mafia lemnului se lăfăie nestingherită și accentuează măcelărirea pădurilor. Un prieten a fost pe Cormaia sâmbătă iar pădurarul nu l-a lăsat să treacă de barieră, să vadă de ce pârâul este tulbure când nu a plouat de zile bune. Agent Green a tot tras semnalul de alarmă. Este o analogie foarte bună cu ce poate această lege să stimuleze. Dar măcar acum ar trebui să înțelegem că dacă ne mutăm în virtual cu totul în lumea reală infractorii zburdă fără opreliști.
Nu poți să te muți cu totul în virtual. La fel și cu firmele, nu le poți muta complet în online. O firmă trebuie să aibă un sediu, unde să poți găsi documentele, unde să poți găsi reprezentanți ai firmei. Parlamentarii ar trebui totuși să distingă între ce-i perimat și ce are o noimă în legislația noastră. Nu poți să ai software fără hardware.
Nu poti sa duci totul în virtual, cum ar vrea unii. Ar vrea să ne mulțumim cu păduri și râuri în realitatea virtuală, eventual doar în jocuri pe calculator, ca pe cele reale să le poată ei distruge liniștiți. Vom ajunge astfel să le mai vedem doar pe ecran, ca-n ”Soylent Green”.
Am mers până într-o periferie de București, la sediul uneia dintre firmele pe care tentativa de interlop Nyilas Tiberiu le-a deschis ca unic asociat, cu încălcarea Legii societăților și cu cumplicitatea Registrului Comerțului. Era un apartament la un parter de bloc, unde locuia un bucureștean. Clujeanul certat cu legea am convingerea că nu a călcat niciodată pe acolo. În consecință, ceea ce scrie în Monitorul Oficial Partea IV este fals în acte publice. Dar la noi falsul în acte publice, în declarații, este ignorat de cei care ar trebui să aplice legea, văzut ca o banalitate care nu merită a fi instrumentată. Citeam zilele trecute că două doctorițe de la spitalul Gerota se zbat între viață și moarte pentru că un fost polițist pensionar a mințit într-o declarație. Tot așa de mizilic ni se pare?
În articolul din ianuarie am dat niște exemple. Între timp mi-a venit o confirmare că firmele în cauză au activitate ilicită, că nu degeba i-am făcut tentativei de interlop Nyilas Tiberiu denunț penal pentru bancrută frauduloasă.
Au mai găsit și alții probleme cu firma IPANERA GLOBAL TRUST SRL, vândută unui ”eutanasiator de firme” pentru ca Nyilas Tiberiu să nu-și mai plătească niciodată datoriile.
Dar o parte din datoriile care se fac pierdute prin această manevră clasică sunt către fonduri publice. Iar acum, cu creșterea economică negativă la orizont, statul poate ar trebui să nu mai fie așa de îngăduitor cu cei care fură banul public.
De ce să aibă un singur cetățean mai multe SRL-uri, ca unic proprietar, când aceeași firmă poate avea câte obiecte de activitate vrea? IPANERA GLOBAL TRUST SRL are 9 pagini și jumătate de activități. Ce rațiune poate avea ca o singură persoană fizică să dețină mai multe firme, în afară de a da țeapă cu o firmă și a trece la următoarea?
Unii probabil au uitat ce înseamnă SRL: societate cu răspundere limitată. Oare este corect să fie limitată răspunderea? Oare nu ajunge ca o persoană fizică să aibă o singură societate cu răspundere limitată. N-ar trebui, dacă nu eliminăm răspunderea limitată, să aibă și limitarea limita ei?
