Sorin Paveliu

Ce este bine şi ce e mai puţin bine în deschiderea sectorului privat către programele de sănătate

Obiectivele declarate ale programelor naţionale sunt prevenirea şi tratarea unor boli cu consecinţe grave asupra stării de sănătate a populaţiei. Aceasta este poleiala. Realitatea care nu putea fi spusă, era ca statul a încercat să asigure securizarea banilor pentru tratarea pacienţilor cu boli grave sau cu impact major chiar şi atunci când spitalele de stat se află, din punct de vedere financiar, cu un picior în groapă.

Acum, Guvernul PNL propune ca finanţarea pentru programele de sănătate să fie alocată concurenţial între public şi privat, până în prezent spitalele private putând contracta doar în puţinele situaţii în care statul nu are infrastructura necesară. Este drept, această oprelişte teoretică a fost încălcată grosolan de MS, aproape un sfert din fondurile programelor fiind derulate prin operatori privaţi.

Ce este bine?

Aplicarea principiului ”banii urmează pacienţii” este o justificare puternică a asigurării libertăţii persoanelor din programele de sănătate să poată să-şi aleagă furnizori inclusiv din sectorul privat, de vreme ce statul va suporta aceeaşi sumă per pacient.

Exista precedente considerate pozitive, care au condus la creşterea gradului de satisfacţie al pacienţilor, intrarea centrelor de dializă private în competiţia pentru fonduri conducând aproape la eliminarea totală a secţiilor din spitalele de stat care ofereau astfel de îngrijiri. Este drept, nimeni nu s-a mai îngrijit să analizeze de ce statul nu şi-a upgradat în ultimii 14 ani nici una dintre facilităţi, oferind servicii la preţuri mai mici.

Concurenţa va conduce la o creştere a competitivităţii şi implicit a calităţii serviciilor de care beneficiază bolnavii. Este deja împământenit (deşi nu neapărat adevărat) ca serviciile private sunt ”mai prietenoase” şi mai civilizate decât cele din  sistemul de stat. Beneficiile nu vor fi însă pentru toţi.

Este bine că respectarea unei concurente loiale va atinge însă şi aspecte, neanticipate de iniţiatori, dar care vor trebui lămurite. Astfel, medicii care în timpul liber îşi completează veniturile în spitalele private în spitale concurente pentru fondurile programelor vor trebui să opteze între stat şi privat. Altfel vor da dovadă de concurenţă neloială faţă de angajatorul principal, spitalul de stat. Eu cred că aceasta incompatibilitate, faţă de care statul a închis ochii, va trebui să se extindă asupra tuturor medicilor care lucrează în spitale private chiar dacă nu chiar în secţiile care vor primi finanţare pentru programele de sănătate, deoarece echilibrul financiar al celor două unităţi trebuie luat global, nu poate fi defalcat doar de secţii! Acest aspect trebuie totuşi lămurit înainte de adoptarea OUG-ului, măcar în nota de fundamentare, fiind un subiect extrem de litigios!

Ce este mai puţin bine?

Măsura este strecurată într-o ordonanţă de urgenţă. Asigurarea ”accesului imediat al pacienţilor la tratament în cadrul programelor naţionale de sănătate curative şi, funcţie de opţiunea acestora, prin furnizorii care sunt autorizaţi şi evaluaţi şi care au încheiat contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate” nu este o urgenţă de natură a necesita ocolirea Parlamentului. Altfel spus, este o măsură care încalcă art. 115 al 4 al Constituţiei(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Este mai puţin bine faptul că ministrii sănătăţii se procupă de rezolvarea propriilor probleme cu care se confruntă, fiind mai mult ministrii pentru ei şi mai puţin pentru populaţia generală. Actualul ministru, director (probabil suspendat) de spital privat, ar fi la a doua ordonanţă de urgenţă care sprijină financiar sistemul privat, după asigurarea cu plată de la buget a rezidenţilor care muncesc pentru spitalele private. Exemplul dat este toxic şi va fi urmat şi de alţi viitori miniştri.

Nu numai banii urmează pacienţii, mai există şi alte principii, mai puţin vehiculate în spaţiul public. Numărul maxim de paturi pe care CNAS le poate contracta este de 119.579 (Hotărârea nr. 115/2017 privind aprobarea Planului naţional de pături pentru perioada 2017-2019). Contractarea unui număr de paturi cu sectorul privat trebuie neapărat însoţită de o scădere echivalentă a numărului de paturi din spitalele de stat şi a personalului medical care le deserveşte.

Este atinsă astfel o altă problemă sistemică, imposibil de ignorat, dacă se doreşte asigurarea stabilităţii unui sistem sanitar de stat. Fenomenul de ”căimăcire” a serviciilor finanţate de stat conduce la dezechilibrarea financiară a unora dintre spitalele de stat. Într-adevăr, sectorul privat, este nevoit să se îngrijească permanent pentru menţinerea profitabilităţii, ia doar caimacul, oferă strict servicii care sunt rentabile, adică acele servicii care consumă puţin şi aduc venituri superioare a cheltuielilor, lasând zaţul în seama statului. Spitalele de stat, asigura şi restul serviciilor, nerentabile, contrabalansându-le cu astfel de servicii, mai rentabile. Trecerea acestora din urmă în sectorul privat condamna practic, pas cu pas, sectorul de stat.

Ar putea exista voci care să considere că înlocuirea spitalelor de stat cu cele private este o măsură benefică. Realitatea este ca statul nu este capabil să asigure rentabilitatea spitalelor de stat. Nici creşterea brutală a cheltuielilor cu sănătatea nu pare a fi o opţiune, România având şi alte priorităţi precum educaţia, autostrăzile, securitatea naţională etc. În aceste condiţii, trecerea la un sector rentabil, preponderent privat, nu s-ar putea baza decât pe contribuţia masivă din veniturile proprii a pacienţilor! Iar marea majoritate a românilor nu-şi permit acest lucru şi mulţi dintre cei care cred că îşi permit habar nu au de costurile reale ale actului medical, altele decât banalele consultaţii oferite prin abonamente!

Mergând pe acest raţionament, al deschiderii şi sprijinirii concurenţei dintre stat şi privat, trebuie să avertizez pe cei care azi iau decizii şi speră să se afle timp mai îndelungat la cârma ţării că trebuie să fie pregătiţi pentru închiderea a peste 200 de spitale care azi nu îndeplinesc criteriile minime de acreditare, altfel spus, nu merită numele de spital! Ce să-i faci, sunt chiar nerentabile!

Schimbarea are un puternic caracter politic

Aparent OUG-ul se referă doar la finanţarea tratamentelor însă acestea nu pot fi oferite fără contractarea serviciilor spitaliceşti de către CNAS, altfel pacienţii ar urma să-şi plătească din buzunar spitalizarea. Chiar şi aşa, pacienţii tot vor trebui să plătească coplăţi semnificative, deoarece începând cu 1 Aprilie, conform unei legi recent aprobate, unităţile private vor putea percepe de la pacienţii care optează pentru serviciile lor contractate cu CNAS diferenţa dintre tariful de decontare şi tariful privat al serviciului respectiv.

PNL şi Ludovic Orban tratează această OUG cu seninătate, fiind trecută de aprobările preliminare, şi urmând a intra în vigoare la 1 Aprilie, la apogeul campaniei electorale! Ceilalţi membrii ai Guvernului, cu excepţia ministrului Victor Costache şi a preşedintelui CNAS, premierul Orban, vice premierul Ţurcan, coordonator al domeniului sănătăţii, preşedintele Iohannis, pur şi simplu nu ştiu de această ameninţare politică. Pare a fi un subiect tehnic al celor din sănătate şi drept urmare nici măcar nu o iau în considerare. Nu ştiu că au în mână tocmai cuiul grenadei puse sub scaun, fără rea intenţie, tocmai de unul dintre ai lor. Aici nu mai este vorba de ameninţarea PSD că va depune o moţiune de cenzură! Este posibil ca PNL să piardă mult doritele alegeri anticipate tocmai prin adoptarea unor astfel de măsuri care dau apă la moară celor care, cel puţin în teorie, se afla pe partea celor săraci. Loviturile care vor veni din partea competitorului social democrat, în teorie apărătorul persoanelor sărace şi sprijinitor al măsurilor de protecţie socială, vor fi năprasnice. Actuala putere va asista cum îşi pregăteşte singură calea pentru pierderea alegerilor, cu consecinţe ireparabile pe termen lung.

Ce este de făcut?

Guvernul ar trebui să retragă de urgenţă prevederile legate modificarea legii sănătăţii şi să le amâne pentru perioada ulterioară campaniei (campaniilor) electorale. Sunt măsuri de substanţă, strategice, care trebuie adoptate de un Parlament care să asigure sprijinul guvernului, nu ca în prezent. Dacă însă PNL va pierde alegerile, oricum prevederile aceste OUG ”fierbinţi” vor fi ”rase” de viitoarea majoritate parlamentară, ceea ce va fi, fără doar şi poate, una din promisiunile electorale.

Dezbaterile privind consecinţele introducerii coplăţilor populaţiei pentru accesarea serviciilor contractate cu sistemul de asigurări de sănătate trebuiesc dezbătute acum, transparent şi onest, nu când campania electorală va atinge apogeul, când guvernul nu va mai putea da răspunsuri pertinente unei avalanşe de populisme, fake news-uri dar şi atacuri justificate de propriile sale greşeli.

Dacă există cu adevărat o urgenţă, aceasta ar fi expunerea intenţiilor ministerului pe termen scurt, pentru rezolvarea unor tensiuni, care deşi nu sunt evidente, vor conduce la nemulţumiri în rândul pacienţilor şi personalului medical, generate de dezechilibrul financiar al asigurării cu medicamente, de necesitatea creşterea veniturilor personalului medical din ambulatoriile de specialitate şi a altor categorii de personal din sistemul sanitar sărite de la majorările salariale efectuate de PSD, dezechilibre care însă nu au soluţii în bugetul de stat aprobat şi multe altele.

Trăgând linie, pentru a oferi o nouă gură de oxigen pentru achitarea ratelor la bănci pe care le are  sectorului spitalicesc privat, guvernul va împărţii pacienţii cu boli grave, beneficiari ai programelor de sănătate în unii cu card de sănătate şi alţii care au şi card bancar pentru plata coplăţilor, medicii din spitalele de stat vor trebui să renunţe la contractele cu sectorul privat, spitalele publice de stat îşi vor vedea diminuate veniturile, poate sub limita supravieţuirii, vaduvind ceilalţi pacienţii care nu sunt incluşi în programele de sănătate.

P.S. Corpul de control al primului ministru ar trebui să verifice minunea prin care programele de sănătate derulate de sectorul privat se găsesc în special în Bucureşti, care numai zonă deficitară în servicii de sănătate nu este!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

8 thoughts on “Ce este bine şi ce e mai puţin bine în deschiderea sectorului privat către programele de sănătate

  1. emil

    Romania era in varful statelor dezvoltate daca nu era blocata de judecatorii constitutionali iar acestia si legile Constitutiei nu erau fabricate si adoptate de infractori.

    Reply
  2. CMC

    Cum a inceput totul:
    „In 1973, Nixon did a personal favor for his friend and campaign financier, Edgar Kaiser, then president and chairman of Kaiser-Permanente. Nixon signed into law, the Health Maintenance Organization Act of 1973, in which medical insurance agencies, hospitals, clinics and even doctors, could begin functioning as for-profit business entities instead of the service organizations they were intended to be.”

    Aveti aici bibliografie:
    „”The average cost of a CT exam in the U.S. was $896 per scan as compared to $97 in Canada”
    „A CT scan costs $1,100 in the US – and $140 in Holland”
    „For example, the average cost in the U.S. for an MRI scan was $1,119, compared to $811 in New Zealand, $215 in Australia and $181 in Spain. However, data showed that the 95th percentile in the price of this procedure in the U.S. was $3,031, meaning some people are paying nearly $3,000 more for a standard MRI scan in the U.S. than the average person in Australia and Spain.

    Or take a standard hip replacement procedure. The average cost in the U.S. is $29,067, which is $10,000 more than the next highest-cost country, Australia. However, the data show that the 95th percentile cost in the U.S. reaches $57,225, $50,000 more than the average price in South Africa and $42,000 more than in New Zealand.”

    Un sistem prin care sa fie jefuit bugetul de asigurari medicale.
    „Una dintre cele mai importante bariere pentru un acord facil intre SUA si Marea Britanie poate fi insistenta negociatorilor americani pentru un acces mai mare la Serviciul National de Sănătate (NHS) al Marii Britanii.
    NHS este considerat ca fiind bijuteria coroanei pentru Marea Britanie, oferind asistentă medicală gratuită, fiind de o mare importantă atat pentru conservatori cat si pentru laburisti.
    Desi premierul Boris Johnson a afirmat in repetate randuri că NHS nu este de vanzare, comentariile făcute anul trecut de Trump, că programul va fi o parte a unui acord „magnific”, i-a speriat pe unii in Marea Britanie.

    „Nu mai e diferenta intre stat si privat !
    Nici la spitale, nici la universitati! Si nu din cauza ca privatii au devenit mai buni, ci exact viceversa.
    Tot aceeasi medici care in loc sa se gandeasca la pacienti se gandesc ca mai au activitate si in partea cealalta, ca au de incasat x lei si excursii de la furnizorii de medicamente si ca pacientul poate sa moara la fel de bine cu malpraxisul de la stat si de l privat, pentru ca ii spala Colegiul medicilor.
    Sital privat cu medicul care lucreaza si la stat:
    „Copilul mort la Sanador | IML: A sangerat lent, ore-n șir, pană a murit”
    „Medicul chirurg pediatru Laura Bălănescu de la Sanador, care l-a operat pe băiețelul de un an și opt luni care a murit in weekend, este soția doctorului Radu Bălănescu, șeful masonilor din Romania.

    Laura Bălănescu (Topor), este medic primar la același spital, Grigore Alexandrescu, de unde ciștigă peste 109.000 de lei pe an, și cadru didactic la UMF Carol Davila, de unde ia peste 47.000 lei pe an, potrivit declarației de avere a soțului ei. Ea mai caștigă, cu PFA-ul cu care prestează servicii medicale, peste 262.000 lei pe an. Astfel, Laura Bălănescu lucrează și la Sanador, dar și la Regina Maria.”
    „Private healthcare vs. the NHS: Waiting times
    For everyone it seems, waiting times are one of the main reasons why people turn to private health; they want to cut down the time they have to wait to have a procedure. Latest reports state that more than 400,000 patients are now waiting more than the maximum 18 weeks after referral for treatment, up by 60,000 since 2014.”

    Sa zicem ca un tratament la stat va costa 150 Euro. Privatul va cere 300 de euro. Din care 150 de la stat si 150 va plati pacientul.
    „Ideally, you’ll never need to ride in the back of an ambulance. But if it happens, here’s what you should know: Ambulance services are extremely expensive.Rick Santoro learned that the hard way. After receiving a two-mile transport in February, Santoro experienced sticker shock: His ride added up to $2,691.50. Though insurance covered most of it, Santoro had to pay $770.30 out of pocket, and he wondered if that was right. The bulk of the bill resulted from the fact he hadn’t yet hit his annual deductible, but it still seemed pricey, he said, given the brief care he received.”

    Reply
  3. CMC

    Un studiu de caz postat de cineva:
    „Studiu de caz. Mi-am dus mama bolnava de cancer la un spital oncologic privat. Teoretic tratamentul era gratuit. Dar, prima consultatie, 10 minute in care i-a facut fisa si i-a fixat prima sedinta de radioterapie a costat 750 lei, platiti de bolnav. Apoi dupa fiecare sedinta de radioterapie, gratuita, plateam o factura de 150 de lei. 15 sedinte in prima runda de raze a insemnat 2250+750=3.000 lei. Ca sa pot cere referinte de la doctor, despre starea in care era si ce posibilitati mai sunt a trebuit sa ma inscriu la consultatie. Inca 160 de lei x 3 intalniri. Costurile astea au fost intr-o luna. Dupa vreo jumatate de an lucrurile s-au repetat. Cei care erau cu operatii sau chimioterapie plateau si mai mult(chiar mult mai mult cei care stateau mai multe zile in spital). Eu ma miram de ce nu vin pensionarii bolnavi la spital, ca este gratuit si asteptau sa mearga la clinica de stat, unde erau programati dupa vreo 5 luni. Dar pentru un pensionar cu 800 lei/luna este imposibil sa scoata cateva mii de lei pentru spital intr-un an. Si-atunci, ce sa faca ? Moare mai repede. Asta e. Cui pasa ???”

    Reply
  4. JK

    Liberalizați, liberalizați, liberalizați!
    Faceți și gândiți apoi! Nu aruncați nicio privire la ceea ce se întâmplă în Occidentul european!
    Arătați că nu numai comuniștii pot fi proști și anti-români!

    Reply
  5. bg

    Asa cum toate partidele declara ca guverneaza spre binele romanilor, tot asa masurile din sanatate au fost luate in numele reformei. N-am vazut nici reforma veritabila in sanatate, nici romani sa fie tratati mai bine. In sanatate, cel mai bine se vad adversitatile: intre sectorul de stat si privat, intre medici cu diferite specialitati, intre medici din cadrul aceleiasi specialitati, etc…si o goana nebuna dupa putere, notorietate, resurse financiare. Hello! Tu, PACIENTULE, pe unde esti? Sistemul sanitar este cladit stramb, dirijat de interesele celui venit la putere si de aceea nu functioneaza pentru pacient. Ministrul Costache a venit cu o cohorta de consilieri personali (9), consilieri onorifici (12), secretari de stat (5), printre care medicul Andrei Baciu. Vi-l mai amintiti pe tanarul care defila pe podiumurile de moda la bustul gol si cu o caciula de blana pe cap, propus de PNL ca ministru al sanatatii in guvernul Ciolos? Iata ca si-a atins scopul (exemplu de urmat si pentru alti medici) si acum sta de-a dreapta ministrului Costache. Nu mi-a venit sa cred… Am vizualizat CV-ul sau si am constatat ca este o mare varza. Omul acesta nu cred ca stapaneste ceva bine: specialitati de chirurgie cardiovasculara pediatrica (nu cred ca a operat vreun copil) amestecate cu functii de conducere la spitale de psihiatrie, cursuri de tot felul intr-un amalgam de neimaginat, facute pe principiul ca ele dau bine in CV si la o adica poate ocupa o functie de conducere, niciodata de executie. De oameni amatori sa conduca, nu ducem lipsa. Nu prea avem oameni care sa FACA lucruri bune pentru pacient.

    Reply
    • JK

      Pacientul e în centrul preocupărilor (de stoarcere de bani, respectiv de exterminare naturală, dacă n-are bani). Să dăm un exemplu Terrei că, chiar și în situații când resursele sunt destule, se poate imprima un trend demografic descendent!!! Că, parcă pentru a-i da dreptate încă o dată lui Orwell, liberalii pot restrânge și chiar anula drepturi fundamentale și libertăți.
      C-așa i-a transmis Brătianu lui Câțu: „În chestiunile mari, în acelea de ordin moral care stăpânesc viitorul unei neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si naționalitate”, să lăsați să decidă străini eficienți economic.

      Reply
  6. emil

    Cata vreme toate parghiile de control apartin statului, la privat nu prea mai poti tortura si fura pacientul ca la stat.

    Reply
    • RedBlue

      La privat, prețul ori necesitatea unui tratament nu sunt stabilite nici de stat nici de pacient. Deci, se poate.

      Reply

Dă-i un răspuns lui emil Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *