Ce este bine şi ce e mai puţin bine în deschiderea sectorului privat către programele de sănătate

Obiectivele declarate ale programelor naţionale sunt prevenirea şi tratarea unor boli cu consecinţe grave asupra stării de sănătate a populaţiei. Aceasta este poleiala. Realitatea care nu putea fi spusă, era ca statul a încercat să asigure securizarea banilor pentru tratarea pacienţilor cu boli grave sau cu impact major chiar şi atunci când spitalele de stat se află, din punct de vedere financiar, cu un picior în groapă.

Acum, Guvernul PNL propune ca finanţarea pentru programele de sănătate să fie alocată concurenţial între public şi privat, până în prezent spitalele private putând contracta doar în puţinele situaţii în care statul nu are infrastructura necesară. Este drept, această oprelişte teoretică a fost încălcată grosolan de MS, aproape un sfert din fondurile programelor fiind derulate prin operatori privaţi.

Ce este bine?

Aplicarea principiului ”banii urmează pacienţii” este o justificare puternică a asigurării libertăţii persoanelor din programele de sănătate să poată să-şi aleagă furnizori inclusiv din sectorul privat, de vreme ce statul va suporta aceeaşi sumă per pacient.

Exista precedente considerate pozitive, care au condus la creşterea gradului de satisfacţie al pacienţilor, intrarea centrelor de dializă private în competiţia pentru fonduri conducând aproape la eliminarea totală a secţiilor din spitalele de stat care ofereau astfel de îngrijiri. Este drept, nimeni nu s-a mai îngrijit să analizeze de ce statul nu şi-a upgradat în ultimii 14 ani nici una dintre facilităţi, oferind servicii la preţuri mai mici.

Concurenţa va conduce la o creştere a competitivităţii şi implicit a calităţii serviciilor de care beneficiază bolnavii. Este deja împământenit (deşi nu neapărat adevărat) ca serviciile private sunt ”mai prietenoase” şi mai civilizate decât cele din  sistemul de stat. Beneficiile nu vor fi însă pentru toţi.

Este bine că respectarea unei concurente loiale va atinge însă şi aspecte, neanticipate de iniţiatori, dar care vor trebui lămurite. Astfel, medicii care în timpul liber îşi completează veniturile în spitalele private în spitale concurente pentru fondurile programelor vor trebui să opteze între stat şi privat. Altfel vor da dovadă de concurenţă neloială faţă de angajatorul principal, spitalul de stat. Eu cred că aceasta incompatibilitate, faţă de care statul a închis ochii, va trebui să se extindă asupra tuturor medicilor care lucrează în spitale private chiar dacă nu chiar în secţiile care vor primi finanţare pentru programele de sănătate, deoarece echilibrul financiar al celor două unităţi trebuie luat global, nu poate fi defalcat doar de secţii! Acest aspect trebuie totuşi lămurit înainte de adoptarea OUG-ului, măcar în nota de fundamentare, fiind un subiect extrem de litigios!

Ce este mai puţin bine?

Măsura este strecurată într-o ordonanţă de urgenţă. Asigurarea ”accesului imediat al pacienţilor la tratament în cadrul programelor naţionale de sănătate curative şi, funcţie de opţiunea acestora, prin furnizorii care sunt autorizaţi şi evaluaţi şi care au încheiat contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate” nu este o urgenţă de natură a necesita ocolirea Parlamentului. Altfel spus, este o măsură care încalcă art. 115 al 4 al Constituţiei ”(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Este mai puţin bine faptul că ministrii sănătăţii se procupă de rezolvarea propriilor probleme cu care se confruntă, fiind mai mult ministrii pentru ei şi mai puţin pentru populaţia generală. Actualul ministru, director (probabil suspendat) de spital privat, ar fi la a doua ordonanţă de urgenţă care sprijină financiar sistemul privat, după asigurarea cu plată de la buget a rezidenţilor care muncesc pentru spitalele private. Exemplul dat este toxic şi va fi urmat şi de alţi viitori miniştri.

Nu numai banii urmează pacienţii, mai există şi alte principii, mai puţin vehiculate în spaţiul public. Numărul maxim de paturi pe care CNAS le poate contracta este de 119.579 (Hotărârea nr. 115/2017 privind aprobarea Planului naţional de pături pentru perioada 2017-2019). Contractarea unui număr de paturi cu sectorul privat trebuie neapărat însoţită de o scădere echivalentă a numărului de paturi din spitalele de stat şi a personalului medical care le deserveşte.

Este atinsă astfel o altă problemă sistemică, imposibil de ignorat, dacă se doreşte asigurarea stabilităţii unui sistem sanitar de stat. Fenomenul de ”căimăcire” a serviciilor finanţate de stat conduce la dezechilibrarea financiară a unora dintre spitalele de stat. Într-adevăr, sectorul privat, este nevoit să se îngrijească permanent pentru menţinerea profitabilităţii, ia doar caimacul, oferă strict servicii care sunt rentabile, adică acele servicii care consumă puţin şi aduc venituri superioare a cheltuielilor, lasând zaţul în seama statului. Spitalele de stat, asigura şi restul serviciilor, nerentabile, contrabalansându-le cu astfel de servicii, mai rentabile. Trecerea acestora din urmă în sectorul privat condamna practic, pas cu pas, sectorul de stat.

Ar putea exista voci care să considere că înlocuirea spitalelor de stat cu cele private este o măsură benefică. Realitatea este ca statul nu este capabil să asigure rentabilitatea spitalelor de stat. Nici creşterea brutală a cheltuielilor cu sănătatea nu pare a fi o opţiune, România având şi alte priorităţi precum educaţia, autostrăzile, securitatea naţională etc. În aceste condiţii, trecerea la un sector rentabil, preponderent privat, nu s-ar putea baza decât pe contribuţia masivă din veniturile proprii a pacienţilor! Iar marea majoritate a românilor nu-şi permit acest lucru şi mulţi dintre cei care cred că îşi permit habar nu au de costurile reale ale actului medical, altele decât banalele consultaţii oferite prin abonamente!

Mergând pe acest raţionament, al deschiderii şi sprijinirii concurenţei dintre stat şi privat, trebuie să avertizez pe cei care azi iau decizii şi speră să se afle timp mai îndelungat la cârma ţării că trebuie să fie pregătiţi pentru închiderea a peste 200 de spitale care azi nu îndeplinesc criteriile minime de acreditare, altfel spus, nu merită numele de spital! Ce să-i faci, sunt chiar nerentabile!

Schimbarea are un puternic caracter politic

Aparent OUG-ul se referă doar la finanţarea tratamentelor însă acestea nu pot fi oferite fără contractarea serviciilor spitaliceşti de către CNAS, altfel pacienţii ar urma să-şi plătească din buzunar spitalizarea. Chiar şi aşa, pacienţii tot vor trebui să plătească coplăţi semnificative, deoarece începând cu 1 Aprilie, conform unei legi recent aprobate, unităţile private vor putea percepe de la pacienţii care optează pentru serviciile lor contractate cu CNAS diferenţa dintre tariful de decontare şi tariful privat al serviciului respectiv.

PNL şi Ludovic Orban tratează această OUG cu seninătate, fiind trecută de aprobările preliminare, şi urmând a intra în vigoare la 1 Aprilie, la apogeul campaniei electorale! Ceilalţi membrii ai Guvernului, cu excepţia ministrului Victor Costache şi a preşedintelui CNAS, premierul Orban, vice premierul Ţurcan, coordonator al domeniului sănătăţii, preşedintele Iohannis, pur şi simplu nu ştiu de această ameninţare politică. Pare a fi un subiect tehnic al celor din sănătate şi drept urmare nici măcar nu o iau în considerare. Nu ştiu că au în mână tocmai cuiul grenadei puse sub scaun, fără rea intenţie, tocmai de unul dintre ai lor. Aici nu mai este vorba de ameninţarea PSD că va depune o moţiune de cenzură! Este posibil ca PNL să piardă mult doritele alegeri anticipate tocmai prin adoptarea unor astfel de măsuri care dau apă la moară celor care, cel puţin în teorie, se afla pe partea celor săraci. Loviturile care vor veni din partea competitorului social democrat, în teorie apărătorul persoanelor sărace şi sprijinitor al măsurilor de protecţie socială, vor fi năprasnice. Actuala putere va asista cum îşi pregăteşte singură calea pentru pierderea alegerilor, cu consecinţe ireparabile pe termen lung.

Ce este de făcut?

Guvernul ar trebui să retragă de urgenţă prevederile legate modificarea legii sănătăţii şi să le amâne pentru perioada ulterioară campaniei (campaniilor) electorale. Sunt măsuri de substanţă, strategice, care trebuie adoptate de un Parlament care să asigure sprijinul guvernului, nu ca în prezent. Dacă însă PNL va pierde alegerile, oricum prevederile aceste OUG ”fierbinţi” vor fi ”rase” de viitoarea majoritate parlamentară, ceea ce va fi, fără doar şi poate, una din promisiunile electorale.

Dezbaterile privind consecinţele introducerii coplăţilor populaţiei pentru accesarea serviciilor contractate cu sistemul de asigurări de sănătate trebuiesc dezbătute acum, transparent şi onest, nu când campania electorală va atinge apogeul, când guvernul nu va mai putea da răspunsuri pertinente unei avalanşe de populisme, fake news-uri dar şi atacuri justificate de propriile sale greşeli.

Dacă există cu adevărat o urgenţă, aceasta ar fi expunerea intenţiilor ministerului pe termen scurt, pentru rezolvarea unor tensiuni, care deşi nu sunt evidente, vor conduce la nemulţumiri în rândul pacienţilor şi personalului medical, generate de dezechilibrul financiar al asigurării cu medicamente, de necesitatea creşterea veniturilor personalului medical din ambulatoriile de specialitate şi a altor categorii de personal din sistemul sanitar sărite de la majorările salariale efectuate de PSD, dezechilibre care însă nu au soluţii în bugetul de stat aprobat şi multe altele.

Trăgând linie, pentru a oferi o nouă gură de oxigen pentru achitarea ratelor la bănci pe care le are  sectorului spitalicesc privat, guvernul va împărţii pacienţii cu boli grave, beneficiari ai programelor de sănătate în unii cu card de sănătate şi alţii care au şi card bancar pentru plata coplăţilor, medicii din spitalele de stat vor trebui să renunţe la contractele cu sectorul privat, spitalele publice de stat îşi vor vedea diminuate veniturile, poate sub limita supravieţuirii, vaduvind ceilalţi pacienţii care nu sunt incluşi în programele de sănătate.

P.S. Corpul de control al primului ministru ar trebui să verifice minunea prin care programele de sănătate derulate de sectorul privat se găsesc în special în Bucureşti, care numai zonă deficitară în servicii de sănătate nu este!