Romania Curată

Scrisoarea emoționantă a unei eleve care a luat BAC-ul cu 10 face valuri pe Facebook. ”Gata. Nu mai tac. Fac parte din generaţia aceea care vrea o altă Românie. Una mai bună.”

Scrisoarea unei absolvente de liceu din Șimleu Silvaniei, singura din județul Sălaj care și-a luat BAC-ul cu 10, preluată și de presă, face valuri pe Facebook. Revolta fetei pornește de la ceremonia de final de an unde s-a simțit nedreptățită și umilită, pentru că deși era singura absolventă cu 10 pe linie, onoarea discursului omagial, ca șef de promoție, i-a fost oferită unui alt elev. ”Credeam că voi auzi un mulţumesc sincer, că mi se vor recunoaşte meritele. În schimb, m-am simţit umilită, trădată. Unii au preferat să facă pe altcineva să se simtă bine, chiar dacă ştiau că asta m-ar afecta. Nimic nu a mai contat. Eu eram doar Lucaciu. Şi atât. Fata mamei. Din nou. Scuze că am un nume neimportant. Eu sunt aia… Tâmpita aia care nu dormea nopţile şi învăţa de rupea cartea. Fraiera aia care s-a chinuit să termine cu 10, sperând să facă un discurs emoţionant, să mulţumească profesorilor şi părinţilor.”, scrie Bianca-Alexandra Lucaciu,

Bianca-Alexandra Lucaciu a luat zeci de premii la diferite concursuri și olimpiade școlare (la matematică locul II pe țară), și este autoarea a două cărți, semnate sub pseudonimul Cezara Mihail.

bianca lucaciu 3

Gata. Azi mi-am făcut o promisiune. Nu mai tac. E momentul cel mai potrivit să spun ceea ce simt. E momentul să clarific câteva lucruri şi să pun punct.

N-am vrut să scriu despre asta. Am zis că e mai bine să o las moartă. Că asta e, se întâmplă. Că unii vor vedea unde au greşit şi nimeni nu va mai suferi. Dar am auzit un lucru care m-a făcut să înţeleg că noi, românii, avem o mare problemă- mentalitatea. Lumea e plină de nedreptăţi şi trebuie să mă obişnuiesc cu asta. Şi dacă nu vreau? Când au fost alegeri în toamnă, am strigat toţi că vrem o altă Românie, una mai bună, lipsită de corupţie şi de intrigi mânate de interesul personal al oamenilor care au ajuns în funcţii. Vedem toţi ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu avem curajul să ne opunem. Ne lăsăm duşi de curent şi asta este, ce-o fi, o fi. Eu una mă simt curajoasă. Vreau să înot împotriva curentului. Şi sunt sigură că fiecare dintre voi a simţit asta măcar o dată.

E de ajuns. Nu mai vreau să mi se spună că trebuie să accept mizerii şi nedreptăţi doar pentru că aşa vrea cineva. NIMENI nu poate să îmi impună absolut nimic. Nu am nevoie de lecţii de moralitate sau de demnitate. Sunt responsabilă şi spre deosebire de alţii, ÎMI ASUM toate alegerile pe care le-am făcut vreodată.

Să nu ne mai ascundem după deget. Povestea festivităţii s-a zis pe la toate colţurile din oraş. Şi, când azi mi s-a sugerat că ar fi indicat să o uit şi să nu vorbesc despre ea, mi-a ajuns. Adică ar trebui să închid ochii pentru a n-a oară şi să fac frumos, ca să arate bine.

Să ne înţelegem. EU IUBESC liceul în care mi-am petrecut 4 ani din viaţă. Iubesc pereţii lui plini de tablouri vechi, cu texte literare. Iubesc holurile alea lungi şi reci, iubesc dulapurile maro care sunt pe margini. Iubesc scările pe care am păşit ambiţioasă şi plină de visuri. Iubesc fiecare detaliu al şcolii aceleia.

Îmi respect până la cer şi înapoi profesorii. Nişte profesori extraordinari, care fac din vocaţie ceea ce fac. Nişte profesori care explică de 20 de ori dacă e nevoie, oameni care au mereu timp de elevii lor, oameni frumoşi, deosebiţi, cărora le pasă. Am ales acea şcoală pentru că mama mi-a garantat corectitudine şi dascăli de excepţie. Şi de a doua chiar am avut parte. Fără profesorii extraordinari are au investit atât de multă încredere în mine,fără aceste persoane minunate, care îmi sunt atât de dragi, nu aş fi reuşit absolut nimic. Ei au fost cei care au muncit cot la cot cu mine, pentru fiecare concurs. Mi-au explicat mereu unde am greşit, m-au certat când trebuia, mi-au dat sfaturi bune. Au văzut ceva în mine şi mi-au spus cât de mândri sunt de mine. Mi-au răspuns întotdeauna la întrebări şi au predat atât de bine, că nu am avut nevoie de o singură oră de meditaţii. Aşa că dragi profesori, VĂ MULŢUMESC din tot sufletul! Să vă dea Dumnezeu o viaţă fericită şi elevi care să vă aprecieze aşa cum meritaţi! Mă înclin înaintea voastră şi a profesorilor pe care i-am avut în gimnaziu. Bucuraţi-vă împreună cu mine de acest succes, pentru că fiecare dintre dumneavoastră şi-a adus contribuţia! Nimeni nu vă poate contesta valoarea ca dascăli!

Nu este un secret pentru nimeni faptul că am muncit enorm. Liceul acela a fost sufletul meu, mă luptam mereu să demonstrez că acolo se face şcoală. Şi aşa şi este. Se face şcoală, condiţia e să vrea ELEVUL. Că profesorii fac tot ce le stă în putinţă.

Când am intrat acolo, mi-am spus că o să lupt atât de mult, încât liceul o să aibă renumele pe care îl merită când voi termina clasa a XII-a. Am participat la toate concursurile la care am avut timp să merg. Am luat 30 de premii în 4 ani- 16 premii pe podium la judeţ, 3 menţiuni la judeţ şi 11 premii la etapele naţionale. Şi mereu eram mândră când auzeam numele liceului la premiere. Simţeam că visul meu se va îndeplini.

Când am terminat clasa a VIII-a, am avut media generală 9.99, dar nu am fost şefă de promoţie. Şi abia atunci mi-am dat seama ce mult înseamnă să ai ocazia să vorbeşti în numele unei întregi generaţii. Mi-am promis că voi termina liceul cu 10 şi mi-a reuşit. Nu a fost uşor. Eu nu am copiat la teze şi teste ca unii. Nu am avut nevoie să îmi fac poze pe telefon ca alţii. AM ÎNVĂŢAT!

Dincolo de orice, am fost nevoită să înţeleg că asta e. Unii au voie să copieze şi n-am ce face. Mi-am văzut de drumul meu. Am ignorat răutăţile gen „ Să o tragi pe Bianca de păr când îi dai florile” pe care le scorneau unii. Replica e de la prima lansare de carte. Pe care am făcut-o tot la liceu, ca o mulţumire adusă profesorilor.

Dragi tineri care sunteţi în clase mai mici, vreau să învăţaţi ceva din tot ceea ce scriu aici.

Am îndurat multe. Mutre, bârfe, rahaturi, toate din cauză că ete na, mi-am permis să fiu altfel. Îmi cer scuze că nu am mers pe la majorate să mă îmbăt. Îmi cer scuze că nu am copiat. Îmi pare rău că mi-am permis să am valori morale şi să nu sabotez. Îmi cer scuze că vreau mult de la mine, că prefer să am prieteni sinceri, oameni cu coloană vertebrală, care spun lucrurilor pe nume şi îşi doresc ceva de la viaţă. Îmi cer scuze că nu fac compromisuri doar pentru a fi pe placul unora, că nu mă adaptez patului lui Procust. Îmi cer scuze că am ajutat chiar şi persoanele care nu meritau, atunci când veneau smiorcăindu-se. Îmi cer scuze că nu am dat replici urâte, doar pentru că nu voiam să jignesc.

Le-am înţeles pe toate, până la un punct.

Dincolo de problemele personale pe care le aveam, dincolo de dificultăţile materiale cu care mama mea abia mai răzbea, am găsit de undeva resurse să merg înainte. Dumnezeu mi-a dat putere, mama mea m-a crescut să fiu o învingătoare. N-am lăsat nimic să mă afecteze. Îmi spuneam că va veni ziua în care toate astea vor merita.

Festivitatea. Credeam că 29 mai e acea zi. Însă nu ştiam că mi se pregătise o surpriză. Şi am fost pusă în faţa faptului împlinit. Nu mă aşteptam. Aveam o droaie de premii, aveam media generală 10, mă implicasem în activităţi extraşcolare, proiect european. Dar nu aveam numele care trebuia. Nu contest valoarea nimănui. Am avut ocazia să cunosc oameni inteligenţi şi ambiţioşi, care au avut rezultate bune.

Însă mi-am pus sufletul în tot ceea ce am făcut. Rezultatele pentru care m-am luptat au dus numele liceului peste tot. Şi voiam să simt că munca mea nu a fost în zadar, că au înţeles de ce am luptat atât de energic. Credeam că voi auzi un mulţumesc sincer, că mi se vor recunoaşte meritele. În schimb, m-am simţit umilită, trădată. Unii au preferat să facă pe altcineva să se simtă bine, chiar dacă ştiau că asta m-ar afecta. Nimic nu a mai contat.

Eu eram doar Lucaciu. Şi atât. Fata mamei. Din nou. Scuze că am un nume neimportant. Eu sunt aia… Tâmpita aia care nu dormea nopţile şi învăţa de rupea cartea. Fraiera aia care s-a chinuit să termine cu 10, sperând să facă un discurs emoţionant, să mulţumească profesorilor şi părinţilor.

Am fost dată la o parte cu piciorul. Am jucat rolul de figurant într-o scenetă ieftină. Într-un spectacol care a fost astfel regizat încât să fie închinat cuiva.

Cei care au permis să se întâmple asta… nu au înţeles. Pentru mine, conta. Voiam să simt că atunci când suferi şi lupţi indiferent ce obstacole ţi se ivesc, vine răsplata. În momentele grele, învăţam pentru că ştiam că doar aşa pot răzbi în viaţă. Le-aş cere doar atât – un mic exerciţiu de imaginaţie. Ce ziceţi de un tată care te hărţuieşte şi îţi spune că nu o să reuşeşti oricum nimic în viaţă şi zile în care nu ai bani de pâine? Nu mi-e ruşine de nimic din astea. Dar m-am confruntat cu ele. Zi de zi. În timp ce aveam concursuri, în timp ce trebuia să dau teste. Aţi văzut vreodată pe mine că nu am dormit noaptea? Sau că am avut coşmaruri? Nu. Pentru că am luptat. Nu m-am smiorcăit. Am mers la şcoală chiar dacă aveam coşmaruri şi nu dormeam noaptea. Şi am zâmbit, am muncit, am avut un cuvânt bun pentru oricine. Am mers la şcoală, deşi eram tratată într-un anumit fel de unii care erau… cum erau. Şi acum, după ce ştiţi pe scurt în ce condiţii am învăţat, mai ales înainte ca mama să se recăsătorească, sper că mai puteţi fi satisfăcuţi de ceea ce aţi făcut. După atâtea lovituri de la viaţă, v-aţi băgat piciorul în munca mea. MULŢUMESC!

Doar că rana din suflet nu s-a vindecat. Vreau doar să vă întreb, domnule, dacă a meritat. Vreau să îmi spuneţi cum v-aţi uitat în ochii profesorilor mei. Cum aţi îndrăznit să înfruntaţi privirea lor acuzatoare. Mi-aţi luat bucuria! Nu am putut să mă bucur de festivitate. Mi-aţi furat un drept pe care mi-l câştigasem prin lacrimi şi dând din coate.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că lucrările s-au corectat în alte judeţe. Comentariile gen „ n-ar fi luat 10 dacă ar fi corectat zălăuanii” nu îşi au sensul. O lucrare de 10 e o lucrare de 10. Mai luasem 10 pe o lucrare corectată de profesorii din Zalău şi în a 8-a. Dar m-am bucurat pentru că am avut garanţia că totul se va desfăşura corect. Şi rezultatele au demonstrat asta. Două sutimi au însemnat câteva locuri bune în ierarhie, nu-i aşa? Am tăcut 4 ani, nu am vrut să răspund, dar e prea mult. Când nici 10 la bac nu îmi atestă valoarea, nu ştiu ce ar mai putea să o facă. Când sunt încă privită de parcă aş fi în plus, când mi se spune că nu meritam 10, îmi ajunge. Aşa că… îndoiţi-vă în continuare. Găsiţi scuze, domnule, pentru cei pe care i-aţi protejat şi ridicat în slăvi. Mă lipsesc de declaraţii date din complezenţă. Şi dacă aţi vrut să vă răzbunaţi pentru faptul că mama a avut suficient tupeu pentru a vă înfrunta când preda acolo, v-a reuşit. Asta până ieri.

Am scris toate aceste lucruri pentru că simt că înnebunesc. Le-am ţinut doar pentru mine. Nu am vrut să jignesc. Dar când mi se spune să tac şi să nu fac din asta o polemică, uite că fac. Fac ce vreau eu, nimeni nu poate să îmi bage pumnul în gură. Sunt liberă!

Şi e timpul ca unii să îşi asume abuzurile de care se fac vinovaţi. Nu poţi să calci în picioare pe cineva şi să te aştepţi să tacă dracului. Mulţi n-au înţeles nimic din ceea ce am făcut eu acolo, în acel liceu. Dar copiii aceia care m-au aplaudat în careuri, an de an, au priceput.

Lor mă adresez. Indiferent de clasa în care sunt şi de şcoala în care învaţă.

Dragi colegi, experienţa mea trebuie să fie un semnal de alarmă pentru voi. Am vorbit şi eu cu tinerii din generaţiile precedente. Şi alţii au păţit ca mine. Unii, ca mătuşa mea, nici nu apar pe lista cu şefii de promoţie. Dar nu au ripostat. Pentru că li s-a spus că n-are rost, că nu o să se schimbe nimic. Dar domnule… cine v-a dat dreptul să le luaţi meritele??? Cine v-a dat dreptul să le retezaţi aripile? Cine? E momentul să nu mai acceptăm aceste lucruri. E MOMENTUL SĂ SPUNEM – STOP ŞI DE LA CAPĂT! M-am săturat. A fost de ajuns.

Nu meritaţi să luaţi note mai mici doar ca alţii să fie scoşi în faţă. Nu meritaţi să vi se impună limite doar pentru că nu vă cheamă cum trebuie. Să nu lăsaţi pe nimeni să vă calce în picioare. Eu am făcut-o şi nu m-a ajutat cu nimic. Am suportat cu demnitate toate şi la final, unii au crezut că o să le şi mulţumesc pentru ce au făcut. Toţi aţi fost nedreptăţiţi măcar o dată, pentru ca alţii să iasă în faţă. Dacă nu aţi avut puterea să spuneţi nimic, vă rog să o faceţi de acum înainte.

Plec împăcată. Am dat tot ceea ce a fost mai bun în mine.

Doar pentru că nu a contat pentru dvs., nu înseamnă că nu a contat pentru mine.

Nu mai vreau să văd nedreptăţi.

Doar atât cer. Gândiţi-vă la sufletele acelor copiii care cresc auzind – „N-ai cum să reuşeşti!”.

Toţi cei care acceptaţi nedreptatea, care credeţi că ăsta e sistemul şi n-ai ce face, sunteţi vinovaţi de suferinţa copiilor care nu au altă şansă de realizare decât şcoala. Şi le-o luaţi şi pe aia. Că nu îi cheamă cum trebuie.

E momentul să pun punct. Nu mai pot să tac. Îmi provoacă suferinţă.

Sper doar atât – că nimeni nu va mai trăi ce am trăit eu. Şi că nimeni nu va mai accepta corupţia.

Fac parte din generaţia aceea care vrea o altă Românie. Una mai bună. Şi nu vreau să mă obişnuiesc cu cea de acum. Că aş ajunge ca alţii – aş tolera-o.

Şi chiar dacă nu pot schimba nimic, chiar dacă sunt prea mică, măcar ştiu că am încercat.

Şi dacă mi-aţi luat bucuria festivităţii, nu vă las să mi-o luaţi pe cea a reuşitei recente. Niciun comentariu răutăcios nu mă mai poate afecta. Le-am auzit chiar pe toate.

Le mulţumesc oamenilor care au crezut în mine: domnul primar, Septimiu Ţurcaş, care a fost cinstit şi nu a acceptat nicio presiune, doamna director, Liliana Câmpan, profesorii mei, familia şi prietenii. Colegii din şcoală şi de generaţie, care mi-au scris mesaje şi mi-au spus că i-am făcut să creadă că oricine poate reuşi. Exact asta îmi doream. Să înţelegeţi că oricine poate zbura cât de sus vrea! VĂ MULŢUMESC!

Voi aţi reuşit să-mi daţi puterea de a zâmbi şi atunci când am simţit că nu mai are niciun sens. Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine când mi-a fost greu!

Vă port în suflet şi în gând!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

56 thoughts on “Scrisoarea emoționantă a unei eleve care a luat BAC-ul cu 10 face valuri pe Facebook. ”Gata. Nu mai tac. Fac parte din generaţia aceea care vrea o altă Românie. Una mai bună.”

  1. Radu Humor

    Felicitări, domnişoară !
    De asemenea Oameni are nevoie Ţara asta ca să meargă înainte !
    Şi faptul că ai înţeles să-ţi transformi propria poveste într-un veritabil exemplu de atenţionare publică, poate însemna chiar mai mult decât îţi imaginezi !
    Doamne Ajută, pe mai departe !

    Reply
  2. cosmin

    cu 100 de astfel de OAMENI, se poate schimba Romania. Felicitari pentru determinare, curaj, cinste si pentru protestul perfect indreptatit . !!!! te admir !!!!

    Reply
    • Alec

      LOCUL TINERILOR MERITUOSI ESTE IN ROMANIA,PENTRU A CONTRIBUI ,LA SCHIMBAREA TARII IN BINE. TREBUIE SA FACEM LOCURI DE MUNCA PENTRU TOTI ROMANII,CARE AU PLECAT DIN TARA IN ULTIMII 27 DE ANI.EI VOR VENII IN TARA CU BANI DE INVESTITII SI CU ALTA MENTALITATE,CARE VA AJUTA DEZVOLTAREA TARII INTR-UN RITM RAPID.

      Reply
  3. Balica Violeta

    FELICITARI!!!!!
    Numai asa, luand pozitie voi, valorile reale de azi, dar si toti acei tineri care cred in VIITOR, putem spera sa se mai intample si lucruri bune in evolutia acestei tari!!!!
    Succes in continuare, si sunt sigura ca si altii ti se vor alatura ca atitudine, chiar daca nu au fost neparat … sefi de promotie, dar care simt ca TREBUIE sa se termine odata cu acest sistem bolnav.

    Reply
  4. Madalin C.

    In primul rand, chintesenta muncii dumneavoastra sunteti chiar dumneavoastra … faptul ca cineva si-a permis sa promoveze alte valori, in defavoarea performantei, este o PROBLEMA, reala a Romaniei secolului XXI, (sper ca cineva sa se sesizeze si in cazul dumneavoastra).
    Un ultim gand imi trece prin minte … ROMANIA are un mare „talent” in a pierde valorile … coloana vertebrala de care vorbiti, corectitudinea si profesionalismul trebuie sa fie motorul pentru urmatoarea generatie iar acest lucru depinde de oamenii care vor sa faca schimbarea!
    Cu respect si succes pe mai departe!

    Reply
  5. Sandu

    Felicitari Bianca Alexandra, sper ca libertatea sa se extinda asupra cat mai multor tineri ca si tine.

    Reply
  6. claudia radu

    Toata admiratia pentru tine, Bianca, sper sa inspiri cat mai multi tineri .
    Si cat mai multi adulti care au incetat sa creada ca pot schimba ceva si se multumesc sa accepte lucruri de neacceptat.

    Reply
  7. mera

    Felicitari Bianca Alexandra,iti doresc sa ai alaturi cat mai multi tineri la fel de hotarati! SUCCES!

    Reply
  8. Julia

    Felicitări!!! Cred ca ai reușit prin aceste rânduri sa deschizi ochi si sa motivezi oameni, iar in ceea ce privește răutățile cu care a trebuit sa dai piept, uita-le, importantă ești tu si importantă e starea ta de spirit, psihicul tău, gândirea ta, mintea ta. Fii liberă, trăiește frumos si ignora tot raul din jurul tău , nu putem schimba oameni, caractere dacă aceștia nu-si doresc!!! Doamne ajuta!!!

    Reply
  9. clujean

    scris frumos, performanta frumoasa, dar tot n-am inteles ce s-a intamplat la festivitatea aia

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ clujean: la final de an, șeful de promoție ține un discurs de mulțumire la festivitatea de închidere; e o onoare și, în același timp, o recompensă normală pentru cel care a terminat ca șef de promoție; doar că onoarea și recompensa asta a fost ”delegată” unui alt elev; dacă vrei o comparație mai plastică: tu termini un concurs pe locul I, dar, la final, se cântă imnul țării celui aflat pe locul II…

      Reply
      • nd

        eu ce nu inteleg pana la urma, daca primarul, doamna directoare si profesorii au fost de partea ei (carora le multumeste), cine a decis ca ea sa nu tina acel discurs???

        Reply
        • Sara

          Exact asta n-am inteles nici eu. Daca a pornit pe drumul destainuirilor de ce n-o face pana la capat ? Asa…..imi pare rau , fata asta chiar ca merita toata aprecierea dar nu lamureste nimic. Ne prezinta doar framantarea unui om de exceptie fara sa spuna in mod explicit cine este cel sau cei care au ranit-o .

          Reply
  10. Alexandru

    OK, ai luat nota 10. Dar este cum ai zis de mentalitate. Degeaba ai luat un 10 daca vei ajunge un doctor mediocru care lucreaza pentru bani si nu oameni. Acel 10 l-ai luat pentru tine si nu pentru noi. Valoarea notei se va vedea in calitatea muncii tale. Ca nu trebuie sa TACI da sunt de acord. Nu inteleg de ce nu ai luat rezolvat problema atunci si nu ai intrebat de fata cu toti DE CE ?

    Reply
  11. vlad

    Eu nu prea inteleg mesajul, pana la urma pe cine critica?? E un mic paradox sa scrii un asa mesaj si sa nu faci publice si numele vinovatilor. De ce sa le ascunzi? nu merita. Vad ca multumeste profesorilor, primarului, directorului… pai pentru discursul de sef de promotie nu e directorul resonsabil??? Poate ma lamureste cineva.

    Cat despre fata asta silitoare, sper ca familia si prietenii sa-i spuna ca notele astea din liceu sunt trecatoare, nu trebuie sa devina o obsesie, un scop in sine, cum reiese din mesaj. Sper ca are planuri sa plece la o facultate din strainatate, pentru ca altfel o sa dea peste mult mai multe nedreptati la facultatile noastre.

    Reply
  12. Adi

    Felicitari pentru performante, ce e al tau e al tau si nu ai nevoie de onoruri ca sa fii mandra de ce ai realizat, de cat de muncitoare si capabila esti. Rezultatele tale – foaia matricola, diploma de bac, concursurile raman clare, tiparite, te vor lansa mai departe in programe cu adevarat valoroase, aici sau in strainatate. AI fost evaluata corect la examene, ai avut parte de profesori care te-au sustinut, ai dobandit experiente si cunostinte care te vor ajuta enorm mai departe.
    Unde te sfatuiesc sa mai lucrezi acum, ca intri in alta etapa a vietii, e la motivatia proprie de a face performanta si la intarirea ta. Poate pentru asta e nevoie sa ai experiente mai variate, inclusiv (sau mai ales) in afara studiului. Satisfactia trebuie sa vina din tine si din cei cativa care te sprijina si te felicita, pentru ca sunt convinsa ca exista si au existat si pana acum. Satisfactia vine in momentul in care vezi ce ai realizat prin fortele tale. Vine atunci cand vei fi acceptata la o universitate foarte buna. Vine atunci cand dai mai departe ce stii, in orice forma. Vine atunci cand vei avea si castiguri financiare pe masura, ca sa ai o calitate buna a vietii. Vine atunci cand intalnesti oameni pasionati de aceleasi lucruri care te pasioneaza si pe tine. Daca atarni tot ce ai cladit de un fir festiv, te vei trezi mereu intr-o pozitie vulnerabila si este pacat. Fii puternica si deschisa.
    Numai bine!

    Reply
  13. Zachia

    FELICITARI!
    TIE ,MAMEI TALE,PROFESORILOR TAI CARE -SI FAC DATORIA INCREDIBIL,NEALTERAT la SIGHETUL MARMATIEI
    Cu mai mult de jumatate de secol in urma TATAL meu imi spunea INVATA ca ajungi la SIGHETUL MARMATIEI
    Am inteles rezonanta dupa 89 si-mi pare rau ca inca nu am ajuns pe acele meleaguri,dar cred cu tarie ca sunt inca in ROMANIA, romani care au inteles ca atitudinea fata de munca,de calitate. de iubire,de perfectiune merita orice sacrificiu.
    Atitudinea ta, rebela , in contextul generatiei ,merita toata atentia si sper din tot sufletul sa-ti indrepte pasii,sa te aduca alaturi de oameni de la care sa ai mereu de invatat.
    Sa descoperi si sa alegi binele de rau ,sa-ti imbogatesti sufletul si sa gasesti cararea ,care-ti va aduce reusita
    in viata.
    Multa stima pentru munca ta.Sunt convinsa ca nu a fost deloc usor.
    Ai adus SIGHETUL MARMATIEI, in lumea DECARILOR ROMANIEI
    Mult SUCCES si de aici inainte ,cu INCREDERE in REUSITA TA.

    Reply
  14. eliana

    Scumpa domnisoara…tot raul duce spre bine…acum ai devenit sefa de generatie ;) respect so mult succes pe mai departe!

    Reply
  15. Iulia Badea

    Felicitari! Pentru curaj, pentru articulatie – atat in scris cat si in gandire – pentru determinare si pentru toate celelalte calitati de care dai dovada! Am citit reactii pe alte platforme si am regasit cateva din mentalitatile de care vorbesti, presupun ca stii ca nu merita atentie :). Anecdotic, unul din comentarii era de la un fost coleg, genul de persoana care se lauda in scoala ca nu ii place cititul si paradoxal se auto-defineste intelectual :), pentru care socializarea se numara in bauturi si in dezinhibitii la petreceri si care eticheta copii determinati si maturi drept „tocilar”, indiferent daca rezultatele bune erau la istorie sau la matematica :) (apropo, persoana respectiva are acum aproape 30 de ani).
    Dar presupun ca stii sa faci diferenta intre comenarii sincere si frustrari personale! Keep up the good work :)

    Reply
  16. Roscaneanu Ilie

    Păi dacă nu spui cine te-a privat de onoarea de a tine discursul de sfarsit promoție, degeaba ti-ai exprimat dezamăgirea în scris; de aproape o pagină.Cum crezi că se poate îndrepta o societate imorală, dacă nu arăti cu degetul (la figurat) persoana responsabilă de această nedreptate. Toate lucrurile mărete s-au realizat prin fapte curajoase.

    Reply
  17. Roxana

    Felicitari domnisoarei pentru rezultatele scolare deosebite dar din textul scrisorii nu reiese clar ce s-a intamplat.

    Reply
  18. Un profesor tatic

    Sunt profesor și tată de absolventă de liceu.
    Fiica mea a trecut printr-o experienta similară și, lecturând această scrisoare, mi se confirmă pentru a nu știu câta oară faptul că noi, dascălii, ne creștem copiii în mod utopic.
    Promovăm gândirea critică, dar pretindem să aibă un bun simț și un comportament exemplar, gândindu-ne în primul rând la propria noastră imagine. Totuși, ei nu au nicio vină sau niciun merit pentru relațiile pe care le dezvoltăm cu elevii noștri. E nevoie de timp, de prea mult timp să ajungi la o astfel de concluzie și nici măcar această trezire a conștiinței nu este o garanție a acceptării necondiționate a nevoii lor de LIBERTATE.
    Suntem confuzi și poate simplitatea cu care ei acceptă provocările vieții ne fac uneori să fim subiectivi.
    Pe domnișoara Bianca o felicit pentru rezultatele remarcabile și îi spun, ca și copilului meu, că în viață vor fi nenumărate astfel de momente frustrante, dar de noi depinde dacă le punem la suflet sau învățăm să le acceptăm ca niște stimulente pentru proiectele viitoare.
    Spor în toate!

    Reply
  19. Panait Liliana Marilena

    Felicitari pentru tot ce ai realizat de-a lungu timpului in conditii familiare gele si pentru tot ce vei realiza ,sunt convinsa, de acum incolo!… si …RUSINE….colegului sau colegei de generatie care ti-a ocupat locul desi stia ca nu il merita …ar fi trebuit sa recunoasca public superioritatea ta si sa iti cedeze locul!

    Reply
  20. M.Simionovici

    Stimata Bianca,
    …Viata domniei voastre incepe…Reprezentati, aproape tot ceea ce este mai sanatos, onorabil si promitator pentru viitorul tarii. Veti deveni, cu siguranta, un foarte bun medic, un foarte serios om de stiinta, dar oricum, o buna scriitoare…Nu renuntati afi OM ! „sa va sporeasca puterile!” – Este o urare din veghime !

    Reply
  21. Hermandecrocu

    Adevaruri care nu pot fi ignorate,am avut cu multi ani in urma aceiasi problema,fiul meu a luat bacul cu zece,urmare a promovarii cu zece a fiecarui an de liceu,cinci ani de facultate fiecare an cu zece,licenta cu zece,masterat ,doctorat cu mention tres bien avec felitacion du jury.A avut loc revederea dupa 20 de ani de la absolvirea liceului,la care fiul meu s-a simtit umilit, urmare a faptului ca nu a fost mentionat in discursul fostului sau diriginte, printre absolventii care sau remarcat,era nedrept situatia lui era prea de varf,era deja profesor universitar cu un remarcabil CD al activitatii de cercetare stintifica si didactica,era prea sus si deranja pe unii,iar protestul care trebuia sa fie exprimat in plen,a ramas sedimentat doar in profunzimea sinelui fiului meu,era prea modest pentru a-si demonstra meritele,acestea erau scoase in evidenta pe toate meridianele lumii,mai putin acasa la el.Traim intr-o astfel de lume,generatiei mele i-a fost pus lacat la gura,am trait intr-un alt regim in care valorile se stabileau dupa criteriul politic,erai sau nu comunist sau descendent al unora din prima garda,acum lucrurile trebuiesc schimbate,s-au tolerat prea mult unele obiceiuri,generatiei tinere i-i revine sarcina pentru schimbare, pentruca ea dispune de elan , putere fizica si intelectuala!

    Reply
  22. cristina

    Esti o norocoasa ca te ai nascut asa! Nimeni nu ti poate lua fericirea pe care o simti in fiecare secunda a vietii tale! Te gandesti cum ar fi fost sa nu ai sansa sa simti asta? Sa nu renunti niciodata la visurile tale si la simtirile tale pentru nicio valoare materiala. Din pacate, societatea asa este structurata,pe valori materiale. Asta o vei descoperi, mai tragic decat atat, mai incolo… Dar atat timp cat iti vei pastra frumusetea visului si a realizarii lui, a frumosului profund, a valorilor reale si a trairii intense a fiecarei secunde a vietii tale, vei fi atat de fericita cat va fi vesnicia pentru tine! Restul urateniei nu te va atinge si nu va conta! Bafta!

    Reply
  23. Dinu

    Trebuia sa le dai peste bot la scarbe atunci, pe loc! Trebuie uneori sa ai curaj care sa-ti dea incredere in tine pe viitor. Un ex. marunt: Grozavesti (complex studentesc) dimineata 7.30 trece tramvaiul prin statie si nu opreste. Grupul de studenti se mareste. Trec alte tramvaie care nu opresc. 7.45… intarziere la cursuri, absentze, le pasa vatmanilor? M-am asezat pe linia de tramvai si nu m-am dat la o parte pana nu s-a oprit prima garnitura… la 50cm de mine… Am urcat in tramvai, am tremurat 5 minute dar am salvat zeci de absentza ale colegilor.
    Trebuia sa parasesti festivitatea de premiere strigand: RUSINE! Ce pierdeai?

    Reply
  24. Sergiu Iliev

    Sublima scrisoare.
    Cred ca ai putea avea o cariera strălucită in orice ti-ai propune. Sfatul meu este sa iti urmezi pasiunea si sa faci ceea ce iti place cu adevarat.
    Mult succes la uni!

    Reply
  25. Petru Gheorghiu

    BRAVO , domnisoara ! Cand oameni cu mentalitatea si calitatile tale vor fi modelele generatiei care va prelua conducerea tarii, sigur vom fi pe drumul cel bun . Fiind o persoana inteligenta – ai dovedit acest fapt cu prisosinta – sper ca vei accepta o mica sugestie : oricat de mult doare un subiect, el trebuie prezentat mai concis si fara patima.Mult succes , de oameni ca tine avem nevoie.

    Reply
  26. adina

    Felicitari si mult succes !!Sa fii fericita ca ai fost inzestrata cu o minte agera ,putere de munca si perseverenta.Chiar daca nu ti-au fost recunoscute meritele acum cu siguranta vei ajunge ”cineva” iar timpul le va demonstra celorlalti ca au gresit.Ai investit in tine tot timpul pe care puteai sa-l ocupi cu alte activitati,poate..,nopti nedormite…trebuie sa te gandesti ca ai castigat admiratia si respectul atator oameni,ca profesorii se mandresc cu tine,ca ai castigat atatea diplome si ai avut ocazia sa participi la atatea concursuri si olimpiade,esti o Norocoasa!!Restul nu mai conteaza,crede-ma.Sa ai incredere in tine si sa ajungi acolo unde meriti!

    Reply
  27. Mihai

    Buna.
    Aproape nu mai ai ce spune dupa ce toti cei care au scris aici au cam spus ceea ce au avut de spus. Si au spus bine, cu mult drag.
    Astfel de momente vor mai fi in viata, dar din acestea noi devenim mai puternici. Iata, chiar faptul ca ai postat public si ti-ai spus parerea dovedeste acest lucru.
    Si mie mi s-a intamplat, pe cand am inceput lucrul, sa constat multe nereguli care ma intorceau pe dos. Intr-un astfel de moment critic i-am spus mamei tot ce aveam pe suflet. Nu voiam sa o necajesc, dar nu am mai rezistat. Ceea ce mi-a spus atunci mi-a ramas intiparit in minte. Mi-a spus ca si Isus nu a fost apreciat de farisei, carturari, invatatori si a suferit mult pentru noi, oamenii nerecunoscatori. Si totusi nu a renuntat. Si-a continuat munca pe pamant cu aceeasi iubire fata de noi cei de rand. Atunci nu eram credincios. Am devenit pe parcursul vietii. Credinta m-a ajutat deseori. De curand la o apreciere de salar am considerat ca am fost nedreptatit, dar iarasi mi-am adus aminte de Isus. Acest fapt m-a ajutat.
    Cat priveste acea festivitate, da-o incolo! Vei fi mai apreciata acum decat inainte. Nu cadea in pacatul mandriei. Continua tu asa cum ai inceput si sigur vei avea succes. Cred ca Isus ti-ar putea fi un bun exemplu.

    Reply
  28. Stefan

    Respect celor ce sfărâmă lanţuri! Mergi înainte, Bianca! Şi ca tine să meargă tot mai mulţi tineri!… Semnează: un profesor.

    Reply
  29. Constantin

    Felicitari domnisoara Bianca. Sa sti ca pe undeva cei care nu ti-au permis acel drept poate chiar aveau dreptate, ei aveau nevoie de alt discurs si de alt mesaj in lumea in care traiesc ei. Valorile pe care le reprezinti tu si le apreciezi nu sunt si valori ale lor. Lumea lor este mare, lumea ta este mica. Succes pe mai departe, nu te uita in urma cu atat mai mult, la niste idioti.

    Reply
  30. Gabi Tocut

    Draga Bianca, mergi inainte,esti pe drumul bun si acest lucru trebuie sa-ti dea cea mai mare satisfactie…stii ce vrei de la vita ta si asta iti va da intotdeauna curajul si puterea de-a reusi!!!…asa am icurajat-o si o incurajez si pe fata mea care nu de mult a terminat facultatea de medicina.SUCCES!!!

    Reply
  31. Suciu Adelina

    FELICITARI!!! Asa oameni trebuie sa avem! Nu cred insa ca din tot ce ne-ai relatat in scrisoarea ta , exista cineva ( pamantean) care sa merite multumirile tale ! Succes ! Lupta intotdeauna pentru adevar. Te vei simti foarte bine. Trebuie ca „scara valorilor” sa fie ceea ce trebuie sa fie! Locul pe aceasta scara trebuie sa-l merite fiecare! Numai asa putem curata mediul nostru intelectual de capusele care au urcat aceasta scara cu bani, pile sau….origini „sanatoase” (?! )

    Reply
  32. MARIAN GRIGORE

    Ai grijă de tine, păstrează-te tare și continuă tot așa. Vom avea nevoie de lideri ca tine, cei ce ne urmează vor avea nevoie de modele pe care să le admire și să le urmeze nu din conformism și obligație, ci din convingere. Vei mai suporta multe, mult mai multe, dar merită.Felicitări!

    Reply
  33. Diaconescu Nicolae zis Nicu al Popii

    Valoarea reprezintă o condiție necesară dar nu și suficientă pentru a deveni învingător! Spun asta din propia experiență. Și nu neapărat pentru mine, sunt un om în vârstă, în august fac 69 de ani, am fost și eu olimpic la matematică, iar în 1965 am luat bacalaureatul cu 10, șapte examene, la liceul Gheorghe Șincai din București Te felicit că AI PUBLICAT DOUĂ CĂRȚI, eu am depus la Editura „Ion Creangă” un volum, „La gura povernei”, prin 1984, redactorul șef mi-a cerut niște modificări pe care nu le-am acceptat și volumul n-a apărut! Apoi o altă persoană mi-a propus ca eu să fiu doar coautor iar el autorul principal! Evident n-am acceptat În general se aplică politica „pumnului în gură”, șefi mai mici sau mai mari, în orice domeniu, prin asta se remarcă.
    Astfel de întâmplări nu m-au afectat, am mers înainte, sperând că mai devreme sau mai târziu valoarea SE IMPUNE.
    Din păcate nu este adevărat, fiica mea, violonista Delia Diaconescu nu este programată să cânte la Ateneu, la festivalul George Enescu deși este la nivelul celor mai performanți instrumentiști. Nu are numele care trebuie! Iar cei cu numele special fac vid în jurul lor, doar ei și nimeni altcineva nu trebuie să urce pe scenă. Sunt multe de spus, și eu am fost un luptător deși profesorul Ștefan Gheorghiu îmi spunea, n-are rost să te zbați, onestitatea e doar un ecou în fundul oceanului! Tocmai de aceea te admir pentru modul cum ai reacționat. Scrisoarea ta m-a emoționat!

    Reply
  34. Marius

    Interactionand constietizeaza, dar anihileaza emotiile negative care pot uneori rezulta din interactiune.

    Reply
  35. Gavriil

    […] Nişte profesori extraordinari[…] Daca sunt extraordinari, nu mai sunt „niste”. Caci, „niste” intareste sensul negativ. Eminescu zice: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!/ I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!” Insa, nu poti zice: Niste capabili! Nişte profesori extraordinari!
    In alta ordine de idei, nu stiu cum se face ca tot apar astfel de scrisori dupa BAC. Sa fie oare scrise in redactii?

    Reply
  36. Mandal Corneliu

    A aparut in Bucuresti,deocamdata,USB-USR,care vrea o ROMANIE MORALA pentru oameni cu oameni

    Reply
  37. eliza

    Felicitari pentru rezultate ! In rest cred ca exagerezi! Ai invatat pentru tine nu pentru un discurs. Cum sa te simti umilita foar din cauza unui discurs? Viata abea incepe pentru tine , pastreaza-ti energia pentru ce urmeaza.

    Reply
  38. mihchic

    Este o reactie facuta la furie…,te-ai simtit nedreptatita. Important este sa reactionezi si la alte situatii de nedreptate facute semenilor. E un inceput promitator ,dar continua pt a deveni o luptatoare. Bravo !!!

    Reply
  39. Iuliana

    Rar citesc scrisori de genul pe internet, fiindca ele nu redau tocmai un mesaj structurat… Mi s-a intamplat sa gasesc mai debraga texte care abia punctau 2-3 idei, ce reuseam cu greu sa le extrag din plinul acela cu venin si frustrare.
    Am stat si am citit textul de mai sus cap coada. Am stat si am urmat curul fiecarui cuvant fiindca povestea ei imi aminteste mult de tot de cineva asemanator.
    [ In multe situatii daca vorbesti esti un ghimpe in coasta grupului. Este sprijinita sosotirea, barfa, vorbaria despre nimicuri, despre oameni in sens de denigrare a lor, a obieceiurilor lor si nu numai, atat in scoala, cat si mai departe. Esti facut sa taci, iar ca sa nu taci trebuie sa fii ancorat bine in spatele scuturilor tale. Ma bucur enorm ca e atat de determinata aceasta eleva uimitoare! Dar privesc cu inima stransa posibilul parcurs al sau, fiindca se poate lovi de situatii unde i-ar trebui aceasta energie ca sa reziste. Sper din inima s-o aibe! Sper din inima sa ramana asa si sa nu ajunga doborata de oameni mici! Romania e plina de oameni mici… Inca. ]
    Mi-am ridicat totusi urmatoarea intrebarea, trecand de asemenea prin scoala romaneasca nu cu atat de multi ani in urma… Cu acei profesori care iti spun ca nu vor sa iti dea nota maxima, ca ei considera ca tu nu meriti, spunand-o mai mult ca nu vor sa faca asta, din ambitie… ce e de facut?
    Vorbeste de cadrele didactice la superlativ in textul sau, dar in multe situatii elevii sunt scoliti in frica sau facuti prosti in fata clasei, scosi la tabla, ca sa devina un exemplu de „ASA NU” pentru ceilalti. E sprijinita metodic lipsa de autodisciplina a profesorilor. Sau poate ar trebui mai multa atentia la calitatea umana aleasa pentru asa ceva…
    Si mai e lucrul despre ceea ce citeam intr-un comentariu… Nu oricine reuseste sa spuna toata povestea pana la capat, cu nume, cu tot. Probabil ca are informatia castigata in toti acesti ani asigurata, dar nu inseamna ca are si spatele asigurat la varsta ei. Iar acum e abia la inceput de viata… Are nevoie de usi deschise inca. Sper sa intalneasca oameni cu aceeasi sclipire in ochi ca si ea!

    Reply
  40. Busuioc

    Bun!Buna reactie a fetei,buna reactie a celor caere au postat revoltati!Dar unde e reactia celor responsabili,profesori,diriginte,director,inspector scolar,etc,unde or fi toti acesti diriguitori?Nu-i intreaba nimeni cum,ce si dece?Suntem in taea lui Papura Verde,ori?

    Reply
  41. ION

    ………………Nu ai dreptate
    Eu nu as invata sa iau numai 10, mi se pare un efort inutil.
    Fiecare trebuie sa dobandeasca cunostinte si priceperi pentru a putea ajuta pe ceilati nu ca fie slavit de oameni.

    Reply
  42. Vilculescu Ioana

    Intotdeauna cand prostia iese in fata face cate-o boroboata.Vina nu e a celui prost,ci a acelora de langa el.Prostia nu e un pacat capital,dar e un obstacol real in fata progresului.Prin nastere ,in general,apar prunci normali.Cresterea,educatia,opinia publica,isi pun amprenta pe caracterele lor in devenire.Legile nescrise si cele scrise au importanta menire de a veghea la dainuirea omenirii, Pana cand se vor tot ignora preceptele crestine:iertare si iubire nu ne putem astepta la excluderea din viata a conflictelor mici si mari. Apreciez revolta politicoasa a”sperantei noastre de mai bine”(O.Goga)Acest protest e de fapt o atentionare fata de aceasta racila veche:”interesul poarta fesul”,caci s-a tot uitat zicala”Cine nu se satura mancand,nici lingand”.fesul este pentru amuzament,doar „cu caciulile pe frunte” vom razbi cu adevarat.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *