Mulder are doctorat de la Oxford și Scully de la Medicina Johns Hopkins, deci nu de la Quantico, dacă nu ați băgat de seamă.
Unsprezece la sută. Atâția senatori s-au opus legalizării fraudei academice și imposturii de către Ecaterina Andronescu și trupa ei de impostori. În cei 89 la sută au fost, pe lângă Costoiu, rectorul doctorand etern, Andronescu, Daniel Barbu, Teodor Atanasiu și Mircea Geoană. Costoiu a și explicat că majoritatea rectorilor, adică aceia care au pretins că legea nu cere unui profesor universitar să certifice corect caracterul științific al unei lucrări, și, ca atare, cei care validează lucrările deținuților nu pot fi nici măcar mustrați, nu vor să audă de CNACTDU sau de oricare alt juriu extern, adică cei care au făcut doctoratul aproape sinonim cu plagiatul, sunt cei care trebuie să arbitreze problema. Mediafax ne informează că tot săptămâna asta s-a modificat și ordonanța Ralucăi Prună și iarăși se dau 20 de zile libere de lucrare științifică. Nici acolo nu a fost mare opoziție.
Suntem mai mulți în societate contra imposturii la ora asta și e Senatul așa de nereprezentativ? Om fi, dar nu destui. De ce, în urma textelor mele cu zeci de mii de citiri despre impostura Bac-ului la română nu a apărut un cerc de profesori reformatori care sunt pedagogi pe bune și știu cum trebuie învățat copilul română, ca să nu mai producem analfabeți? De ce părinții (mulțumesc unui cititor care mi-a sesizat) care sunt în Consiliul de Administrație al școlii nu s-au opus politizării numirilor de directori și nu sprijină consistent încercarea ministrului Dumitru de a depolitiza aceste poziții? De ce atâția miniștri la rând l-au lăsat pe electricianul Mirescu să facă subiecte și programe, ratând la singurul lucru indispensabil pe care trebuie să îl facă statul în educație (pe restul e destul să le finanțeze, fără a le organiza), controlul calității? Cum s-a ajuns să fie unanim recunoscut că ARACIS, organismul de acreditare universitar, e chiar mai corupt ca universitățile și eșuează complet în sarcina sa de bază, diferențierea între ce se poate numi universitate și o fabrică de diplome? Nu, nu sunt catastrofică, asta e situația, și bine a făcut Barbu că a plecat de la CNACTDU, urmează procese ale lui Ponta, Tobă și compania contra CNACTDU și, având în vedere că tot ei au făcut legile, au șanse bune să scape.
Oricum nu funcționa mecanismul greoi și stupid creat pentru a demasca plagiate, care încerca să înlocuiască pe cel acreditat peste tot în lume, doi referenți anonimi care să citească teza, nu jurii cu zeci de oameni, a mers o lună pentru că aveau curaj și hotărâre cei de la vârf, Barbu, Andruh, etc. și au luat pe seama lor. Dacă sunt dați cumva în judecată cu titlu personal, Coaliția pentru Universități Curate se oferă să le asigure apărarea. Cum trecuse termenul legal, tocmai sunasem la CNACTDU să întrebăm dacă ne mai răspund anul ăsta cu Bușoi (mai ales nu vă grăbiți, CNSAS nu a răspuns încă cu Marian Munteanu, Cioloș încă mai așteaptă a patra declarație contradictorie a lui Victor Grigorescu de ce i-a dat cineva două sute de mii de euro pe ceva care valora zero lei și pe care l-a ascuns, instanțele nu au dat niciun termen în procesul în care SRI e invitat să declasifice secretele despre pericolele pentru sănătatea publică a produselor Hexi Pharma, și așa mai departe). Și în urma telefonului aflarăm că onor comisia de medicină nu ar vrea să se bage deloc în doctoratul lui Bușoi, unde softul UMVT a depistat ceva ghilimele lipsă, pentru că ar fi de fapt de politici publice, și nu de medicină. Ce să vezi, tocmai asta ziceam și noi, problema e că Universitatea de Medicină din Timișoara l-a făcut doctor ÎN MEDICINĂ cu însăilările lui de politici publice, nici nu mai contează de la cine le-a copiat. Pentru că, nu-i așa, copiatorii variază, copiații par mai stabili în peisaj, sau nu m-ar fi sunat Emilia Șercan acum vreun an să mă întrebe dacă vreau să comentez că procurorul șef adjunct Licu, făcut doctor de Gabi Oprea, m-ar fi copiat (și ăsta? ce? Auditul Freedom House din 2005). Cu dl Licu totul e OK, noua legislație îi va permite să scape de titlu, cum deja încercase, omul s-a înscris demult pe lista celor care vor să scape (vezi aici). Cum Oprea copiase direct din Iorga, pe care îl cita până și Nicolae Ceaușescu, pe lângă asta, restul sunt fleacuri. Nu-i așa?
Pe vremea tinereții mele se spunea că Securitatea recruta numai din șefi de promoție. Era o legendă (judecând după informatorii, târziu aflați, de la Opinia studențească), dar lumea credea. pentru că pe fond ce reflecta această credință era că numai oameni străluciți erau recrutați de Securitate, vârfurile profesiunilor. Azi e exact invers. Pentru a dota oamenii fără valoare care ocupă felurite poziții cu titluri doctorale au fost creați îndrumători ca Oprea și școli întregi care nu au nicio valoare. Și din cauză că PSD a avut atâția oameni de apărat, iar PDL doar unul de dat jos – pe Ponta – în loc să se poarte pe standardele doctorale, discuția s-a dus în zona înșelătoare a plagiatului, unde nu se va rezolva nimic. Ce trebuia discutat era dacă Dreptul din România, chiar dacă adună resursele din toate universitățile are din ce face o școală doctorală demnă de acest nume. Probabil că nu, sau nu ar fi umplut lumea de parlamentari, procurori, chestori, judecători și generali cu doctorat. La noi în țară trebuie să te ferești să socotești indicele Harzing (Google Scholar) la îndrumătorii de doctorat, nu la doctoranzi, la destui academicieni și membri de comisii prezidențiale. Securitatea se orienta după talentul oamenilor, vedea pe unii că se ridică, iau premii, etc., încerca să afle slăbiciunile lor de caracter și venea la pescuit după cei mai buni. Un ins precum Costoiu, rector și ministru FĂRĂ DOCTORAT terminat, ar fi fost de neconceput. Azi însă lumea bate la ușa rețelelor oculte căutând patroni, ca să ia după aceea premiile și ce mai e de luat, și ca să nu le ia unii care nu sunt în rețea, controlul asupra premiilor (metaforic) de tot felul a fost crescut, nu se mai pot lua prin merit DELOC. Reiese de aici că pluralismul elementar al anilor optzeci, adică Securitate contra Partid Unic funcționa mai meritocratic, în orice caz în zona academică, decât cel de azi.
Nu e de mirare, de exemplu, că academicianul matematician Viorel Barbu, președintele demisionar al CNACTDU după ce partida reformistă nu a reușit să îl aleagă la Academie a ajuns șeful taberei anti-impostori, când el era speranța academică și în anii optzeci, când eram eu studentă și conducea, deși foarte tânăr, filiala Iași a Academiei Române? Asta arată contribuția a 25 de ani de tranziție – a fost nulă. S-au numit câțiva academicieni onorifici, dar nu din cei care au indicele Harzing mare în plină carieră, ci din cei care se pregăteau să treacă pragul, astfel că între timp au și murit mare parte dintre ei. Și astfel am ajuns la sistemul invers, de impostură totală, în care rețele oculte numesc miniștri și parlamentari, care după primul an de mandat devin și doctori și ctitori de universități și școli doctorale (vezi serialul parlamentarilor plagiatori pe România Curată). Sistemul se auto-perpetuează, pentru că nici atunci când iese scandal, ca acum la Academia Națională de Informații, nu se ia decizia justă, adică să se desființeze școala doctorală de la ANI (Mulder are doctorat de la Oxford și Scully de la Medicină Johns Hopkins, deci nu de la Quantico), nu există doctorat în securitate dat tot de establishmentul de securitate, ci se înlocuiește generația precedentă cu cea nouă. Exit generalul Oprea și intră Ioan Aurel Pop cu trupe proaspete.
Nicăieri impostura nu face ravagii mai mari decât pe listele electorale, unde chiar nu sunt criterii, deci cele două în vogă, securismul și imaginea, fac fiecare ce pot. Se fac și greșeli. L-am remarcat pe Alexandru Căutiș pentru atitudinile lui de extremă dreaptă dintr-o emisiune a lui Rareș Bogdan vara trecută despre legile antilegionare, aud că a fost parașutat pe o listă la stânga. Dar mulțimea de oameni (gen Cristian Ghinea, Ciprian Ciucu) care o încurajau pe Monica Macovei când eu îi spuneam (paranoica de mine), că e o conspirație ocultă pentru distrugerea ei în 2014 cu o candidatură prematură și inoportună, unde sunt ei azi, pe listele M10 poate, să tragă partidul peste prag? Răspuns: pe listele partidelor care pot da premii. Urmează raționalizări de ce asta e și moral și just și cum numai meschinăria noastră sufletească ne oprește să vedem sublimul acestor atitudini.
Există, tot în politică, soluția imposturii la români? Președintele a fost cu noi tura asta – a trimis legea la reexaminare și am auzit că a refuzat să aibă doctorat când i s-a propus, două lucruri pozitive, dar o fi chiar întâmplare că niciunul din intelectualii care l-au ajutat să se aleagă nu îi mai calcă pragul azi? Sau că nu a găsit, înafara lor, ca să umple vidul, decât pe unul care a validat lucrările unor deținuți ca să-l pună în comisia prezidențială? Unde sunt criteriile? De asemenea, nu din întâmplare sau din grabă nu are USR un program care să aibă vreun sens și să fie altceva decât o însăilare de cheltuieli, ci pentru că tânăra generație politică nu doar are nici o competență pe politici publice – nu aveau de unde, nu a fost timp, etc – dar nici nu vrea să aibă. Se puteau face zece școli de vară până să vină sezonul semnăturilor, în care să se construiască esențialul. Dar acolo unde atitudinile preexistă cunoașterii (știm ce ne place și ce nu, și asta ne e suficient), cunoașterea nu se mai materializează, că nu mai are de ce. Evoluați mai repede, președinte nou și partide noi, că se duce timpul când mai puteați găsi sprijin în societate!
Sigur că de vină or fi iarăși cele peste trei milioane de români plecați în alte sisteme de merit, care dacă puneau umărul îl construiau pe ăsta, etc. Nu e adevărat. Fac parte din cei plecați care am tot pus umărul și acasă, nu doar mi-am construit indicele Harzing, cu rezultatele care se văd, studenții mei buni sunt pe afară, iar cei impostori se ridică pe vârful politicii românești. Și văd și în alte țări care și-au distrus sistemele de merit, că soluțiile, puține câte sunt, tot dinafară vin. Ele constau în sisteme complet alternative, școli și universități neorganizate de stat, cum e UTC Monterrey, cu o sută zece mii de studenți în top 100 global și cea mai mare universitate privată din America Latină. Au făcut-o câțiva oameni de afaceri mexicani care au studiat la MIT și au hotărât că pot face un MIT acasă, pentru că universitățile de stat erau corupte și nu se găseau oameni competenți de angajat. Până nu vom produce douăzeci de mii de oameni pe an cu diplome universitare care chiar sunt calificați nu vom avea din ce face partide, iar până nu vom avea o generație de părinți care să vrea de la școala copiilor lor mai mult decât o patalama nu vom avea învățământ performant. Deci da, suntem ceva mai mulți ca senatorii, dar nu mult mai mulți.
P.S.: Dacă unii nu își fac profilul public pe Google Scholar să știți că puteți afla valoarea academică a oricui folosind asta http://www.harzing.com/resources/publish-or-perish/windows Indicatorii folosiți îi puteți vedea aici http://www.harzing.com/pophelp/metrics.htm. Faceți din verificarea tuturor contribuția dvs. individuală pentru a combate climatul generalizat de impostură în care s-a ajuns.
Si pentru mine este oarecum un paradox situatia evocata in articol : in Romania cam totul merge pe nepotisme si cumetrii (inclusiv in domenii cum ar fi invatamantul superior). In acelasi timp, multi romani din toate mediile sociale sunt foarte inteligenti, iar daca emigreaza devin cetateni de nadejde ai statelor in care se duc. Singura explicatie pe care am gasit-o acestei situatii este urbanizarea fortata din anii comunismului, in urma careia o mare parte din populatiei este la oras de putina vreme, si inca nu are un set de valori bine stabilit. E nevoie de mai multe generatii pentru asta, si nu merge decat daca da cineva exemplul. In alte tari, unde romanii sunt „diluati” apucaturile mai primitive nu ies la iveala pentru ca mediul da exemplul (uneori nici mediul nu-i teribil, dar in medie merge). In Romania, in schimb, elita pre-comunista a fost partial omorata si apoi diluata in masa de fosti tarani. Ceea ce explica amoralitatea „elitelor” politice, mediatice…
Pe vremea tinereții dumneavoastră (și-a mea), Securitatea recruta șefi de promoție, acum recrutează de-a valma. Și de-atunci vă concentrați pe statul de drept, pluripartidism, alternanța la putere, separarea puterilor în stat, anticorupție și, recent, plagiate. Poate-ar fi cazul s-o judecați mai atent pe Coana Secu și să nu mai mușcați din momelile retardatoare pe care vi le aruncă periodic.
Plagiatele și universitățile sunt o problemă măruntă: se pot rezolva foarte simplu, prin acreditarea de către o agenție europeană.
Iar la frazele scrise de dumneavoastră:
„Suntem mai mulți în societate contra imposturii la ora asta și e Senatul așa de nereprezentativ? Om fi, dar nu destui.”
se poate obiecta securistic-sarcastic:
Păi n-ați vrut democrație (reprezentativă) ?
De frica, din cauza asta marea majoritate a parintilor au capul plecat, daca se pun rau in special cu directoratul atunci copilul are de suferit, note mai mici, profesori ostili si asta in conditiile unui invatamant opresiv de tip tribal (ca intregul sistem) cu o materie ajunsa in pragul dementei unde trebuie sa angajezi meditatori inca din clasa a cincea.
Suntem in colaps social iar singurul lucru care mai poate fi asteptat de la populatie este explozia sociala… atunci cand o sa se termine robinetul creditelor inconstiente.
Partea proasta este ca si in asociatii care sunt construite de la zero, de catre oameni care functioneaza in lumea academica occidentala si, teoretic, pe principiile academice occidentale, se manifesta daca nu coruptie macar lucruri strigatoare la cer. A se vedea alegerea juriului ad-astra (pe stiinte sociale si umaniste) pentru premiul de excelenta. E destul de trist cand se intampla asta si lucrul cel mai rau este ca se seteaza un standard destul de jos pentru „excelenta in cercetare”. Daca nu am asteptari de la Academia Romana sau de la AOSR – ambele premiaza „excelenta in cercetare” insa total netransparent iar rezultatele sunt lamentabile – de la ad-astra as fi avut cu totul alte asteptari.
Incerc sa fiu obiectiv, am doar studii liceale, din anii 80, sunt si parinte a doi baieti ,am vazut sistemul de invatamant si din interiorul comitetelor de parinti…Mi-e teama ca si copiii mei vor emigra,desi nu incurajez sau comentez asta,insa sistemele de valori in aceasta tara nu mai sunt normale de multisor…Toata lumea este plina de diplome universitare, doctorate, pare chiar jenant sa depui un CV fara minim studii superioare, aplicand pentru functia de sales agent (adica, vanzator!)..Chiar n-as vrea sa fiu angajator, cum poti face diferenta intre un viitor angajat cu diploma castigata prin munca si unul care a obtinut-o altfel?!?…Pana si in multinationale s-au creat gasti locale, nu prea reusesti sa te angajezi daca nu esti recomandat..Se poate si normal, fara falsa modestie, eu m-am angajat mereu numai prin concursuri reale, copiii mei n-au luat o ora de meditatii,au sustinut numai examene reale, cel mare a bursier in anul III laCluj, caminist,integralist,etc…In vacante ambii copii muncesc pentru banii de buzunar, legal..Pare ciudat,nu-i asa ? Bine, toate astea se platesc, n-avem BMW, n-avem casa noastra,nu mergem in concedii deloc, de mai bine de 15 ani,cel putin noi, parintii…Copiii merg daca si-au muncit banii,fireste..Si, culmea, ne consideram o familie normala ! Inconstienti ,ar zice unii ! Eu inca mai sper si cred in aplicarea legii,chiar si in tara noastra, deci cred ca acolo ar fi una dintre solutii ! De exemplu:
– invatamant primar si gimnazial fara subordonare dubla, si minister si primarie…Pagubos,rezultatele sa vad in stadiul renovarilor, planul de elevi /cap de cadru didactic (ca la CAP,aproape..), statistici care forteaza spre promovabilitate 100%(sa dea bine, sa primi bani de termopane,etc..),calitatea invatamantului scade incepand de aici…
– obligatoriu examene pe profil pentru licee, fara repartizare aleatorie, dupa medii false..
– acei copii promovati pe principiile de mai sus, musai sa faca o facultate-doua (multi agramati,cu educatie precara si limbaj asemenea..) Examen de admitere la facultati, obligatoriu..Numarul de locuri redus, doar pentru varfurile generatiilor ar trebui creat acesta scolarizare, superioara..Ca sa nu vorbim ca ar trebui studiata piata muncii inainte, deja devin comunist..
– criterii reale pentru specializari,de exemplu de ce ar trebui sa studieze management un copil de 18 ani,care a condus maxim o bicicleta pana acum?? Managementul ar trebui studiat dupa oarecare experienta in domeniu,specializari, examinari,etc..
-doctoratele ar trebui sa apartina doar unor persoane eminente, specialiste in domeniu, care au produs schimbari si performante reale,dupa ani buni de experiente si cercetari reale (nu plagiate!!)
Toate acestea prin lege ar trebui clarificate, realist si aplicat realitatilor de azi,in opinia mea..
Se poate, inca mai am sperante ,copiii mei vor trai in alta lume, a valorilor reale, aici, la noi acasa !!
Domnul Dragomir are perfecta dreptate. este greu sa te abtii de la comentarii „rautacioase” la adresa intelectualilor de azi. Sunt repatriat din strainatate de 1 an si jumatate si in tot acest timp si chiar si acum, am experiente urate incepand de la casiera de la supermarket pana la Directoarea de gradinita asociata(?) la College of Cambridge, ca sa nu vorbesc de sefi de departamente de Politie sau din Primarii, etc. Peste tot in general am intalnit lipsa de profesionalism, lipsa de curtoazie, lipsa de cultura si lipsa de cunoastere bine a limbii romane. Daca cei care au gestionat invatamantul romanesc in ultimii 27 de ani, au urmarit intr-adevar sa prosteasca lumea, pot sa spun ca au reusit. Un popor ignorant este si mai usor de manevrat din interese politice. Daca este asa, miselie mai mare ca aceasta nu exista. Greu de iesit din aceasta „dilema”.
securitatea nu avea nevoie de sefi de promotie, asa cum gresit apare in articolul d-voastra..avea nevoie de slugi..nu recrutau sefi de promotie..mai degraba recrutau oameni cu probleme, inclusiv la invatatura, pe care-i santajau, pentru a obtine declaratii de la ei!
Asa este.
Dupa intrarea in vigoare a modificarilor la legea invatamantului (doctorate) ar trebui ca diplomele obtinute in Romania incepand cu 2016 sa nu mai fie recunoscute in Uniunea Europeana !
Mai pe scurt: situatia e jalnica la nivelul infrastructurii administrative. Si mai grav, structurile de forta ale statului au fost si sunt deocamdata parazitate de impostori si parveniti care nu mai au demult nici o legatura cu interesele nationale(unul din ele fiind progresul prin intermediul unui sistem solid de valori, ancorat la experiente europene sau americane deja probate). Pana cand nu se va face curat la SRI si Politie( vezi doctorii lui Oprea sau sutele de doctori de la Al. I. Cuza) putem discuta cat dorim despre clasa politica, invatamant preuniversitar si sanatate. Nu ai cum sa retezi radacinile imposturii daca ele stau ascunse in zone prea putin vizibile ale societatii.
Draga domnule Dragomir,
multumesc foarte mult pentru gandurile dvs. Si eu sper la fel.
Asta ma intreb ais eu, unde sunt profesorii, de ce nu reactioneaza decat putini? Unii de frica, unii sunt amemintati sa stea in banca lor, altii sunt la mana lui x sau y, etc. Un articol scris de mine si aparut in ziarul „Ziua de Vest” in 31 august si are pana acum 3234 de accesari, like-uri si share-uri. Am spus o parte din problemele din mediul universitar. Zilele trecute pe facebook am venit cu completari pe care le afisez in continuarea articolului. Problemele sunt mult mai grave, nu este vorba doar de plagiatul unor teze de doctorat!!! De ce presa si televiziunea nu-i intreaba pe fostii ministrii de la educatie ce venituri le intra in buzunar pe luna? Dar pe fostii rectori? Va spun eu ca o sa aveti: „surprize, Surprize!”.
Prof. dr. Tiberiu Bungescu, USAMVB Timişoara: „Este nevoie de depolitizarea urgentă a mediului universitar!”
Prof. dr. Tiberiu Bungescu, şeful sindicatului din cadrul USAMVB „Regele Mihai I al Românie” Timişoara, susţine că mediul universitar are nevoie urgentă de o reformă în profunzime, pentru a fi eficient cu adevărat, iar prima măsură trebuie să fie depolitizarea.
„Dacă vrem calitate în mediul universitar din România din punctul meu de vedere sunt necesare următorii paşi în următoarea perioada”, spune Bungescu.
Iată măsurile ce trebuie luate:
1. Depolitizarea mediului universitar;
2. Introducerea rapidă a legii unice de salarizare;
3. Finanţarea per ciclu de studii nu per student;
4. Avansările să se facă pe merit nu dacă vrea rectorul, decanul, sau nu!!!
5. O evaluare a tuturor cadrelor didactice, mai ales la conferenţiari şi profesori, să vedem cine are criteriile de avansare şi cine nu!!! Unii au avansat fără să aibe criteriile de avansare şi nu i-a tras nimeni la răspundere!!!
5. Toate universităţile să-şi pună pe site declaraţiile de avere pentru cei din conducere;
6. Clasificarea universităţilor de către oameni cu experienţă, bine văzuţi în mediul universitar internaţional, care să fie imparţiali şi să nu fie la un partid sau altul.
7. Depolitizarea ARACIS, CNADTCU, Ministerului Educaţiei, CNR, etc.
„Este un drum lung pentru un învăţământ de calitate în România, pe care dacă nu îl începem acum o să ajungem că să nu mai avem studenţi. Absolvenţii de liceu merg din ce în ce mulţi la universităţi de top din lume şi nu mai preferă universităţile din ţară. Oare de ce? Întrebaţii!!! Eu i-am întrebat! De ce nimeni nu se mai agită pentru a introduce Legea unică de salarizare? Şi sindicatele s-au ascuns sub masă şi tac mâlc în păpuşoi. Am cerut pe linie sindicală să se facă aceşti paşi dar nimeni nu face nimic. De ce? Răspunsul îl ştiţi şi dumneavoastră. La ora actuală avem un învăţământ universitar care se bazează pe cantitate şi nu pe calitate!”, susţine Bungescu.
Dati like sau share pentru un Mediu universitar de CALITATE in Romania! Am ajuns la 2807 accesari, 341 like-uri si un comentariu. Inseamna ca nimica nu este pierdut! Asa cum am spus continui sa pun si iar sa pun acest articol in care am prezentat o parte din realitatea din mediul universitar din Romania. In continuare vin si cu alte neregului, iar pe altele le dezvolt:
1. Nerespectarea legii educatiei din 2011 prin introducerea de ordonante cu dedicatie lucru care s-a vazut si in ultima vreme;
2.Sunt „n” cazuri de cadre didactice care lucreaza 8 ore in universitate si 8 ore la o institutie a statului si le merge! De ce? Cine ii tine in brate? Deci primeste 2 salarii de la stat in acelasi timp.;
3.Avansarile nu se fac pe competente, pe criterii de profesionalism ci pe criterii politice, de nepotism, de cine sterge mai bine pantofii si pe alte criterii… Deci daca esti cel mai bun nu corespunzi conducerii! Aicia sunt decani care isi fac de cap si cred ca daca au o functie se cred pe mosia lor.;
4. Cum se fac licitatiile in universitati? Ce firme castiga licitatiile? Cum se fac lucrarile? De calitate sau in bataie de joc?
5. Profesorii asociati sau asociati invitati sa fie cadre didactice cu o reputatie in mediul universitar de necontestat in tara si in strainatate. Eliminarea invitatilor din mediul politic care sa tina cursuri in general pe hartie! Foarte multi politicieni sau aciuit in universitati si inca o mai fac.;
6.Respectarea legilor, regulamnetelor, etc. de catre factorii de decizie din universitati. In mediul universitar s-au incalcat legile, hotararile de la minister, contractul colectiv de munca si regulamnetele in ultimii ani in picioare. De exemplu prin lege si prin regulament intern se spune ca, cei din conducere trebuie sa-si declare averea pe site-ul universitaii. Sa intrati pe site-urile universitatilor din tara sa vedeti cati respecta legea!!! Surprize, surprize! Cei care ascund acest lucru, chiar au ceva de ascuns!
7. Memoriile, contestatiile facute catre ministerul Eduactiei Natioanle, Comisiile de invatamant din Senat si Camera deputatiilor, Presedintelui Romaniei sa fie analizate si solutionate, nu ascunse sub pres ca intervine partidul x sau y. Rapoartele Ministerului Eduactiei de ce nu sunt facute public? Si acolo o sa gasiti „surprize, surprize!” Intrebati-l aici pe fostul ministru Domnul Prof. Sorin Cimpeanu cate memorii sau contestatii a primit in perioada dansului si cate a solutionat si cum?
8. De ce Ministerul educatiei raspunde la anumite adrese dupa 6 sau 7 luni? Oare nu trebuie sa respecte legea si sa raspunda in 30 de zile? No comment!
9. Amenintarile de orice fel din partea conducerilor universitatilor sa fie sanctionate cu demisia celor incriminati de catre ministerul educatiei si printr-un articol clar in viitoarea lege a educatiei! Cand un rector, decan, director de departament, etc. te ameninta ca te da afara, ca iti desface contractul de munca daca nu… sa se treaca imediat la destituirea acestuia din functie.
Ne apropiem spre o radiografie completa asupra mizeriilor din mediul universitar din Romania. O sa mai revin si cu alte probleme care nu fac cinste mediului universitar din Romania!
O observație. Persoanele mai în vârstă cunosc foarte bine sistemul din învățământului românesc din perioada comunistă. Obsesia aristocrației roșii (analfabetă) pentru studiile universitare ( 7 ani de școală primară într-un an, liceul într-un an, studiile universitare într-un an – și acestea la fără frecvență) a dus la o situație aproape hilară. Tot românul trebuia să aibă cel puțin studii liceale și o mare majoritate studii superioare. Intelectualii de ieri, cu studii mai mult decât superficiale, sunt azi conducătorii românilor. De aici și obsesia studiilor doctorale sau mai corect spus a diplomelor de doctor în ceva. Este o continuare firească. Inclusiv noțiunea de intelectual era asimilată doar cu studiile superioare.
Între noile mituri formate după căderea comunismului se găsește și mitul că cei mai bravi români au migrat. Cei mai buni medici (cine poate să ne asigure că medicii care au migrat sunt cei mai buni pe care i-a dat școala de medicină românească? așișderea inginerii economiștii etc. Din câte știu o mare parte din diaspora românească este formată din persoane necalificate sau cu o calificare precară. De ce atunci se afirmă, ca un adevăr de necontestat, că cei mai buni români au emigrat ?
Aud toată ziua vorbindu-se despre ”oamenii simpli” ca o masă amorfă, o mulțime care nu se ridică la nivelul unor politicieni, ziariști, comentatori politici, ba chiar a unor sociologi, foarte mulți dintre aceștia fiind niște agramați, cu o cultură generală precară, cu un limbaj suburban. Și atunci ne mai mirăm că societatea românească este la nivelul la care este?
Este adevărat că securitate propunea un mariaj multor studenți foarte buni. Problema era că majoritatea sau mulți nu acceptau târgul
Invatamantul este la pamant. Copilul meu este in clasa a 8a. Are cate 6-7 ore pe zi. Nu ar fi rau daca aceste ore ar fi bine predate si cu o programa adaptata la zilele noastre. Din pacate materia este foarte multa, sunt multi copii intr-o clasa ( si acestia, fireste sunt diferiti, cu nivele diferite de adaptare si inteligenta) iar 90% dintre profesori sunt slab pregatiti, in special pe latura pedagogica. Un profesor degeaba stie multa matematica, spre exemplu, daca nu stie sa explice, sa se faca inteles de toti copiii.
S-au introdus optionale, special pentru profesori si nu pentru copii. Aceste ore de optional au rolul de a completa catedra profesorilor. Nu este normal sa se impuna pur si simplu ce optional vor profesorii. La clasa copilului meu in fiecare an s-a impus optionalul de catre profesori. Anul acesta am „indraznit”, noi, parintii sa ne opunem venirii la clasa a unei profesoare slabe pe optionalul impus si am fost mustrati pur si simplu de diriginta. A fost ingrozitor, urmatoarea ora au fost chestionati copiii atat de diriginta cat si de profesoara. Copilul meu de frica a spus ca a inteles.
Sa stiti ca acesta nu e un caz singular. Este o regula. Profesorii sunt foarte uniti in aceste situatii pentru ca toti au probleme cu catedrele. Parerea mea este ca ar trebui sa se stabileasca un alt mod de repartizare a orelor, sa se tina cont si de parerea parintilor.
Amenintarea cu note mici si cu corijente este la ordinea zilei. Profesorii care nu sunt in stare sa se impuna
altfel, pedepsesc copiii cu note mici. Este inuman sa tii copiii cate 6-7 ore in continuu in niste banci care nici macar nu sunt adaptate la inaltimea lor. Scoala la care invata copilul meu s-a renovat cu ajutorul fondurilor europene. Au avut la dispozitie 3 miliarde lei pentru a dota scoala. Conducerea scolii nu afost in stare sa cheltuiasca mai mult de 1 miliard. Cand am intrat in clasa am ramas uimita: bancile sunt foarte mici pentru copiii de gimnaziu. Nu au fost in stare sa se gandeasca la niste banci reglabile. Cand am sesizat problema mi s-a raspuns pe un ton ridicat ca acestea sunt standardele europene. Copiii sunt vinovati ca au crescut peste standarde.
O solutie ar fi sa nu se mai lase banii publici sau europeni pe mana oricui. Acesti asa zis directori nu sunt profesionisti. Ar trebui in cadrul ministerului sa fie una sau mai mule echipe de specialisti care sa indrume, sa verifice toate proiectele ce se doresc a fi implementate in orice institutie de invatamant. Pacat de atatia bani pierduti.
Universitățile din România ar trebui clasificate în două categorii: fabrici și uzine de doctori. Asta ca să ne facem o idee a universităților fruntașe în munca socialistă multilateral dezvoltată …..
Și ar mai fi criteriul promovabilității!!! Câți la sută din cei înscriși la doctorat au luat „bacul” (diploma de doctor)?!!!
Am aflat „pe surse” ca Andronescu & Co. lucreaza la un proiect de lege care va echivala Cazierul cu Doctoratul.
Au trebuit mai mult de 100 de ani de efort sustinut sa avem un sitem de invatamant recunoscut international si doar cativa ani dupa revolutie sa fie complet distrus. Sistemul valorilor a fost inversat. Cauzele analizate in articol sunt multiple, administrative, politice, etc. dar nu sunt cele mai importante. Cauza reala o vad in degradarea treptata a constiintei omenesti incepand cu politicienii si continuand pe scara administrativa in jos pana la parintii multumiti cu copiii lor care promoveaza bazat pe spagi, plagiate, si alte mijloace necinstite. Procesul e atat de generalizat incat a devenit o boala generala si a gasi vaccinul salvator pare imposibil.
Oricat de bine intentionat ar fi acest guvern tehnocrat, parlamentul ii va sta in cale. Presedintele Iohanis a ratat ocazia de a taia raul de la radacina desfiintand parlamentul atunci cand a putut.
Speranta ramane numai in societatea civila care se poate organiza si impune politicienilor reforme in invatamant care sa se bazeze pe profesionalism, meritocratie, cinste, corectitudine, etc. Efortul depus de Romania curata merita toata consideratia.
Cu respect va aduc la cunostinta ca Scully a terminat medicina la Stanford si nu la Johns Hopkins; asta dupa ce avea o licenta in fizica la University of Maryland. Evident ca aceasta mica eroare din articol nu schimba valoarea articolului Dvs.
Un articol excelent. Pacat ca e ca un strigat in pustiu.
Inainte de 89 doctoratele se obtineau greu. La Facultatea pe care am terminat-o numai doi profesori erau conducatori de doctorat si numarul de candidati la doctorat era foarte mic, poate si pentru a limita sumele pentru plata celor 15% in plus la salariu. Asta nu inseamna ca toate lucrarile erau valoroase, dar tezele necesitau un efort serios. Cunosc cazuri de candidati eliminati pentru ca nu si-au sustinut lucrarile la termen, altii au ajuns in pragul divortului pentru ca dedicau prea mult timp si bani studiului pentru doctorat.
Dupa 89 situatia s-a deteriorat, dar nu brusc, o cadere serioasa s-a resimtit prin 2000 cand i-am vazut proaspat doctori pe fosti colegi care erau destul de mediocri in universitate. Nici nu ma mira, traim intr-o economie de piata in care totul e de vanzare. Paradoxal este ca piata nu functioneza corect, la cerere mare ar trebui sa creasca pretul.
O situatie similara cu a Romaniei exista in India. Sunt o groaza de indieni cu PhD care nu prea stiu nimic din domeniul respectiv cand sunt luati la bani marunti. Si acolo functioneaza piata.
Atâta timp cât instituțiile publice rămân principalii angajatori strategici din România (pentru faptul că le oferă salariaților diverse avantaje necuvenite față de mediul privat autentic) este firesc să se continue tranzacționarea diplomelor (cererea stimulează oferta). Pe măsură ce mediul privat se va curăța de patroni/manageri proveniți din sau îndatorați față de rețelele care conduc instituțiile mai sus menționate (adică statul) și își vor recruta angajații pe bază de competențe și nu de relații/obligații va scădea și cererea de diplome fără acoperire. Până atunci (și în acest sens) nu ne rămâne decât să ne străduim să ne educăm copiii (mai ales prin exemplu personal) în maniera recomandată în finalul articolului și exemplificată foarte bine de dl. Ioan Dragomir în comentariul de mai sus.
Iar partidele noi la care face apel Dna Alina Mungiu-Pippidi ar face bine să își încurajeze candidații să se înconjoare încă din campanie de oameni de calitate -specialiști autentici- care să gireze pentru probitatea lor morală și pe a căror consiliere să se bazeze în viitoarea activitate legislativă.
@ NC: am lucrat și în mediul public (radioul public) și în mediul privat; puneți problema greșit: ”avantajele” salariaților din sectorul public (nu mă refer la șefime, ci la angajații obișnuiți) nu sunt ”necuvenite”, ci, de fapt, niște drepturi minimale care există peste tot în mediul privat occidental (reglementarea strictă a orelor suplimentare și plata lor dublă, prime de concediu, ore/ture de noapte ori sâmbătă/duminică, tichete de masă, sporuri pt. munca în mediul toxic sau periculos etc.) , mediul privat ar trebui să-și dezvolte în așa fel afacerile încât să respecte asemenea drepturi minime, chiar dacă în loc de 20% profit ar face doar 5 sau 10% (că dacă își ia angajați competenți, atunci acel 5 sau 10% profit dintr-o afacere care merge bine ar putea să fie mai mult decât 20% poate chiar 50% dintr-o afacere care merge prost, pentru că patronatul s-a zgârcit la angajarea celor mai buni oameni din domeniu);
din păcate, și în mediul privat din România am observat același fenomen ca și în mediul public – șefimea (managementul) își alocă salarii, și bonusuri, și prime indecente, iar baza angajaților fluieră a pagubă…
Evident avantajele (nu neapărat salariale) se simt (mai pregnant) de la un anumit nivel ierarhic în sus (”bugetarii de lux”). Dar cred că majoritatea celor care se zbat să intre în administrație (de multe ori exclusiv pe baza diplomelor și a ”pilelor”) de exemplu, speră să ajungă șefi la un moment dat. Iar în lipsa acestor avantaje, care pot fi de diverse tipuri (că doar șpaga și sinecura s-au născut la stat ;o) de ce s-ar strădui atâția indivizi să își procure tot felul de diplome fără acoperire și ar fi dispuși să plătească intrarea în sistem? În economia de piață (nu și în ”capitalismul de cumetrie”) ești angajat și păstrat pentru ceea ce știi și poți să faci, nu pentru niște hârtii care se știe din start că nu certifică vreo competență reală.
Îmi cer scuze față de cei onești care s-au simțit jigniți pe nedrept de această generalizare. Dar cred că ar trebui să știe cum se vede sistemul din afară, de către un contribuabil.
@NC. Dreptate ai, cum ar zice maestrul Yoda, mai exact e asa/ cum in sectorul public angajarea e mai ales pe relatii, deci singurele locuri de munca cu drepturi se distribuie pe relatii, diploma e doar formala, cream a counterincentive pentru educatie. Corect. Asta de fapt explica la noi coruptia universitara si de asta s-a construit in timpul tranzitiei, pentru ca inainte sistemul obligatoriu de repartitie mai era afectat de pile, dar pilele nu erau regula (se mutasera mai jos pe chain, la note, etc). Concluzia e ca o admitere meritocratica, nationala, , cum a reintrodus Sakasvili pentru universitati in Georgia e un lucru bun. Cum insa sa faci o admitere meritocratica si in serviciul public nu stiu, singurele tari unde s-a intamplat asta a venit de sus in jos, or la noi mai e si exit option (absolventii buni pot pleca in UE), deci cam greu.In sfarsit, m-as fi asteptat sa dezbata lumea de ce oamenii nostri de afaceri nu fondeaza scoli si universitati (numai manageri universitari comunisti si securisti au facut asta)? Se ocupa in schimb de echipe de fotbal! Ciudat.
Câți oameni de afaceri din România ar avea suficient prestigiu/credit moral să întemeieze o școală/universitate de prestigiu?
D-na Tamara, sa va lamuresc un pic cam cum era cu racolarea. Intradevar se-cu incerca sa racoleze elitele, dar in ierarhizarea ulterioara a turnatorilor aproape niciodata nu ii plasa pe acestia in ,,top”. In schimb racola intens trepadusi, marginali, interlopi marunti, si membrii ai etniei minoritar-majoritare. Si, bineinteles, profilul ideal al promovatilor era … originea sociala sanatoasa ! Rezultatul este evident, o feminizare masiva a institutiilor – vor sari sa ma linseze feministele ! – caci potentatii barbati sunt aproape toti gradati, unii foarte prost camuflati, membrii sau apropiati ai ,,La Famiglia”, absolventi ai tripletei magice: istorie, drept, sociologie-filozofie, adica exact facultatile ,,cu dosar” unde se-cu peria suplimentar si dedicat oferta, asigurindu-se de rezultat, fapt ce explica si consecintele functionarii aparatului functionaresc de stat si de partid: coruptie, nepotism, ineficienta.
Cum comentati faptul ca perioada in care ar fi fost acordate cele mai multe doctorate, conform unui articol alarurat, este perioada 2005-2015, cu un varf in 2012, atunci cand probabil fu lansat si conceptul „copy-paste”, pe seama unora precum Victor Ponta sau Gabriel Oprea , care isi obtinusera doctoratele cu ceva mai multa vreme in urma ?
Oare care or fi cei care ar fi „girat” in mod grosolan „impostura” , in perioada 2005-2015, dupa cum s-ar putea concluziona dintr-un al articol din publicatia in care apare si articolul de mai sus ?