Daniel Befu

”Salveaz-o, tu!”, ”Ba, salveaz-o, tu!”. Încăpățânările președintelui CJ Timiș și ale primarului Timișoarei pun cruce Casei Muhle. Vot decisiv mâine, în CJ

Organizațiile civice care luptă pentru salvarea Casei Muhle din Timișoara își pun speranța în ședința Consiliului Județean (CJ) Timiș, de mâine (miercuri, 24 iunie), pe ordinea de zi aflându-se exproprierea acesteia de la actualii proprietari și transformarea în muzeu. Ghinionul lor (și al Casei Muhle) e că au nimerit într-un război politic, între președintele CJ Timiș, Titu Bojin, și primarul Timișoarei, Nicolae Robu, fiecare arătând cu degetul către celălat: ”Salveaz-o, tu!”, ”Ba, salveaz-o, tu!” sunt mesajele ce răzbat din mesajele celor doi politicieni pentru care opinia publică e lucrul care contează într-o prea mică măsură, preferând să o ignore. La fel cum ignoră și faptul că valorea de patrimoniu nu are legătură cu valoarea imobilului respectiv pe piață, la un moment dat.

”Epopeea legată de salvarea Casei Mühle, monument istoric care se degradează pe zi ce trece, a ajuns într-un punct crucial. Liga Bănățeană și Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei au făcut tot ceea a fost posibil pentru a susține acest proiect.”, se arată într-un comunicat de presă al celor două asociații, susținute și de Asociația Pro.Do.Mo. prin care care cetățenii sunt îndemnați să vină miercuri, 24 iunie, de la ora 10.00, să participe la ședința CJ Timiș.

Proiectul de demarare a procedurilor pentru declararea utilității publice de interes local a proiectului CASA MEMORIALA WILHELM și ARPAD MUHLE și MUZEUL ROZELOR și ulterior parcurgerea procedurii de expropriere a imobilului (casa și teren aferent) situat la adresa din Municipiul Timișoara, Bd. Mihai Viteazul nr. 3 depus la data de 11 iunie 2015 de Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei prin domnul Marius Martinescu, consilier județean, a primit aviz pozitiv de la toate comisiile de specialitate ale Consiliului Județean Timiș.”, se mai arată în comunicat.

casa-muhle protest

Președintele CJ Timiș, Titu Bojin, susține însă că proiectul are avize negative de la comisiile de specialitate, pretinde ca monumentul să fie preluat de Primăria Timișoara și nu se arată dispus să negocieze cu gruparea, denumită Clanul Cârpaci, care în timpul administrației Ciuhandu a intrat într-un mod mai mult decât dubios în proprietatea a 144 de imobile valoroase, multe de patrimoniu, inclusiv Casa Muhle, amplasate ultracentral. În plus, pe Titu Bojin l-a cuprins brusc grija față de cheltuirea ”cu chibzuință” a bugetului județean, o grijă care nu s-a manifestat în trecut în multe alte proiecte ale administrației locale și județene, când banii s-au scurs spre clientela politică.

Prețul cerut clanul Cârpaci este de 2,5 milioane de euro, considerat foarte mare și de primarul Timișoarei, Nicolae Robu, și de consiliul local. De altfel, Consiliul local a refuzat să-și exercite dreptul de preempțiune și au picat hotărârea privitoare la exproprierea Casei Muhle. Acum e rândul Consiliului Județean condus de Titu Bojin (PSD) să-și dea votul.

Promotorul inițiativei în CJ e optimist

Consilierul PNL Marius Martinescu a introdus pe agenda CJ Timiș proiectul preluării de la clanul Cârpaci a Casei Muhle: “Inițiativa a aparținut Asociației Salvați Patrimoniul Timișoarei și ei au depus o informare în acest sens la CJ. Mi-am propus să studiez subiectul și mi-am dat seama că juridic este posibil ca acest proiect să fie viabil, pentru că legislația permite. Studiind legislația mi-am dat sema că singurul expropriator viabil pe plan local este CJ. Mi-a luat cam zece zile să pun la punct cele zece puncte ale proiectului de hotărâre din punct de vedere juridic, fiindcă argumentația pentru justificarea istorică și culturală o făcuse foarte pertinent Asociația Salvați Patrimoniul Timișoarei, care nu e la prima încercare de a salva acest imobil de patrimoniu. Eu am promovat proiectul în sensul că l-am depus la registratură în data de 15 a lunii curente și am fost prezent în susținerea acestui proiect la toate comisiile din cadrul CJ, mai puțin cea de agricultură, și am simțit că lucrurile au mers foarte bine. La acest moment el a obținut aprobarea comisiilor de specialitate ale CJ, ceea ce este un lucru extrem de pozitiv, dar nu garantează că în ședința Consiliului va întruni numărul de voturi încât proiectul să treacă”.

Șeful CJ se opune

Titu Bojin contrazice afirmațiile consilierului PNL, afirmând că proiectul de expropriere a Casei Muhle nu a reușit să obțină avizul comisiilor din CJ Timiș: “În comisii, din ce-am văzut a căzut, dar votul a fost 3:2, 4:3, 3:1 voturi. Da, proiectul a trecut prin toate comisiile și deși votul din comisii e consultativ, el nu a fost aprobat de comisii, în sensul că comisiile nu au fost de acord cu cumpărarea”.

Șansele ca acest proiect să obțină un vot favorabil sunt reduse, dat fiind că în Consiliul Județean sunt 36 de membri. Ca să fie validată – fiind vorba de o hotărâre de consiliu ce vizează patrimoniul – are nevoie de două treimi din voturi, adică 24. Marius Martinescu explică: “Din 36 de consilieri,  11 sunt consilierii PNL, 4 sau 5 sunt independenți și restul sunt ai PSD. Am bune cunoștințe în rândul consilierilor PSD, dar bunele cunoștințe și bunele relații nu garantează un vot pozitiv în plenul consiliului și am simțit că sunt și adepți ai acestui proiect din tabăra consilierilor județeni din cadrul PSD și a micului grup de consilieri independenți însă în politică și în administrație până la urmă e o chestie pragmatică în care toată lumea ascultă de ordinul șefului, ori șeful este președintele consiliului județean, care chiar dacă nu mai deține o funcție importantă politic, are alte pârghii prin care poate înclina votul. Obligatoriu votul decisiv este al președintelui CJ, care până acum nu s-a exprimat favorabil. Din păcate dumnealui este în necunoștință de cauză. Singurul lui argument e că acea clădire se află pe teritoriul administrativ al municipiului Timișoara. Domnul Bojin nu are nici o înclinație spre a lectura legislația. Departe de el așa ceva și nu cred că subalternii care din punct de vedere juridic îi pot recomanda ceva, au curajul să-i facă o corectă informare vis a vis de caz. El doar aruncă în brațele primăriei și a primarului Timișoarei toată această problemă. Președintele CJ Timiș ar trebui să-și dea seama că nu numai în celelalte localități ale județului, excluzând Timișoara, ci începând cu Timișoara ar trebui să înceapă o bună gestiune a patrimoniului cultural, mai ales că CJ are în subordine cele mai importante instituții de cultură ale județului. Din partea domnului Bojin e un mic derapaj de logică”.

Bojin și Robu sunt de acord: ”NU” și ”Da, de ce eu?”

Titu Bojin a declarat pentru România Curată că exproprierea Casei Muhle ar f o idee proastă, pe care nu o va gira prin votul său: “Din punctul meu de vedere votul va fi negativ, pentru că noi n-avem nici un interes pentru Casa Muhle. Mă refer la Consiliul Județean, nu la mine ca persoană. Primăria Timișoara poate avea un interes, pentru că din zona lor a plecat tot ce s-a întâmplat cu Casa Muhle. Dacă Primăria Timișoara vrea să preia Casa Muhler și să facă un Muzeu al Rozelor, nu-i nici o problemă din partea noastră să-i sprijinim financiar cu sume care să acopere o parte din proiectul lor. Dar nu putem să preluăm noi Casa Muhle după ce ei, cei de la primărie, sunt vinovați că imobilul a ajuns în stadiul ăsta.  Eu urmăresc subiectul Casei Muhle de 20 de ani, de când eram la Ape (Apele Române Banat, unde Titu Bojin a fost director – n.r.) și ne chinuiam să o cumpărăm ca să facem sediu la Agenția de Mediu. De atunci știu și am fost și am văzut, dar acum, când casa a ajuns în stadiul ăsta doar din vina primăriei, să și-o ia primăria și să o ducă până la capăt. Ei au dat autorizație de reparații care s-a transformat de fapt în autorizație de demolare. Și acum să o preia Consiliul Județean?”.

Viziunile politice ale PSD și PNL în materie de viitor pentru Casa Muhle, sunt identice, fix ca-n epoca USL: “În ce calitate să o preluăm? Chiar dacă se poate din punct de vedere juridic, trebuie să existe un interes din punctul nostru de vedere. Atâta timp cât Primăria Timișoara n-a avut interes cât casa era în picioare și n-a avut nici acum, când a dat hotărâre de consiliu local negativă. Eu am înțeles că cei de la Primăria Timișoara au dat un vot negativ legat de acest proiect, al cumpărării Casei Muhle. În condițiile astea, vreau să întreb și eu de ce se insistă pe ideea să cumpere Consiliul Județean? Sunt imobile mai interesante din punct de vedere cultural, al spațiului construit, al monumentelor istorice, al aducerii aminte pentru anumite momente din istoria Banatului. Am discutat cu Nicolae Robu și mi-a spus că nu este din partea Primăriei Timișoara niciun fel de interes și că nu interesează primăria, a dat un vot negativ ca să cumpere spațiul respectiv. Au o evaluare care face mare diferența între evaluarea dânșilor, în jur de 500.000 euro și cât se solicită, în jur de 2,5 milioane de euro, deci de cinci ori valoarea și în condițiile astea nu-I interesează. Dacă pe ei nu-I interesează și nu-i subiect de interes pentru ei, vă dați seama în ce condiții am trece noi peste ei ca să demonstrăm că există pentru noi interes. Unde ar fi suspiciunea mai mare? Pentru ce? Ca eu să fiu audiat și la DNA?”

Primarul Timișoarei, Nicolae Robu, nu a răspuns solicitării României Curate de a explica de ce nu e vrută Casa Muhle. Adina Murgilă, unul dintr ONG-iștii care s-au implicat în salvarea de la distrugere a Casei Muhle, a explicat pentru România Curată pașii făcuți de administrația condusă de Nicolae Robu pentru Salvarea Casei Muhle: “Primăria – extrem de ipocrită ca multe altele – a formulat două plângeri penale  care stagnează la parchet precum și acțiuni în civil, dar doar la presiunea străzii și a mass-media, altfel nu ar fi făcut nici măcar atât. În ianuarie 2013 când protestele în stradă erau la apogeu, primarul Robu a afirmat că dacă s-ar cere pe casă jumătate de milion de euro ar merita cumpărată. Liga Bănățeană a depus un proiect de HCL prin care se cerea o evaluare a casei, care a picat la vot în urma unui teatru penibil în consiliu. În ianuarie 2014, primarul Robu zicea deja că imobilul s-a degradat și nu mai merită cumpărat… Casa nu a fost achiziționată de primarie pentru că nu se dorește crearea unui precedent ce poate fi periculos și de nedorit (sunt de acord, astfel de cazuri trebuie să reprezinte excepția care confirmă regula), dar mai ales pentru că reprezentaților autorităților nu le pasă de patrimoniul istoric din orașele pe care le manageriază și Timițoara nu face excepție. PMT a mai refuzat și achiziționarea casei la valoarea cerută de proprietar care este într-adevăr exagerată, refuzând exercitarea dreptului de preempțiune”.

Alternativa ”pragmatică” a lui Titu Bojin: o tăbliță pe care să scrie istoria florarului Muhle

Președintele CJ Timiș are și o argumentație de factură economică, considerând că CJ Timiș nu-și permite să risipească banii pe salvarea Casei Muhle: “De ce nu o ia Primăria Timișoara, care are puterea să inițieze proiectul de expropriere, întocmai ca și noi? Din punct de vedere financiar ei au două bugete și jumătate. Noi, Consiliul Județean, avem 140 de milioane de euro bugetul pe un an de zile și ei au în jur de 320-350 de milioane de euro bugetul Primăriei Timișoara. Noi avem 3 muzee, ca să ne-nțelegem. Nu suntem în stare să finanțăm cele trei muzee pe care le avem: Muzeul Satului, Muzeul Banatului și Muzeul de Artă. Au necesități deosebite din punct de vedere al valorii care trebuie investită către ele. Să mă apuc acum să cumpăr acea casă pe ideea că se face un muzeu al rozelor sau al trandafirilor sau o casă memorială a oricui, nu-i treaba Consiliului Județean”.

Fiind un om obișnuit să utilizeze fondurile publice cu har de gospodar, fără să-l risipească inutil (motiv pentru care a și dat cu subsemnatul la DNA) Titu Bojin știe care e valoarea banului:  “De ce nu inițiați dvs, asociația dvs proiectul cumpărării acestei case? Și noi putem veni în sprijinul dumneavoastră în realizarea unui proiect pe care dumneavoastră îl vizați. Noi vă promitem că vă susținem ideea dacă demonstrați că ideea este viabilă și vă asumați să fiți vioara numărul întâi, nu noi să fim vioara numărul întâi și să dăm noi cei 2,5 milioane de euro, cât este solicitarea acum, care va coborî prin negocieri la 1,5-2 milioane, plus probabil vreo 2,5 milioane de euro ca să aduci clădirea aia la calitatea unei case muzeale. Peste 4 milioane de euro, cam astea sunt sumele după ce am consultat colegii de la serviciile tehnice că ar costa proiectul. Putem să fim părtași la realizarea unui lucru frumos în Timișoara, dar nu am nici un motiv să ne asumăm noi acest proiect. Două milioane de euro presupune să luăm un mort, așa cum este Casa Muhle astăzi și să îl putem învia. Deci ca să cumpărăm mortul e nevoie de 2 milioane de euro și probabil că încă 2 milioane trebuie investiți acolo, ori eu consider, după părerea mea personală, că nu se justifică la ora actuală. Cu două milioane de euro se pot face alimentări cu apă în 3-4 localități, care înseamnă 10-15.000 de locuitori. Se pot face chiar foarte multe cu 2,5 milioane de euro, care înseamnă 100 miliarde de lei vechi. Să nu desconsiderăm totuși 2,5 milioane de euro. Indiferent că și-o asumă Consiliul Județean sau Primăria, e o sumă considerabilă. Pentru cei care vor să facă Muzeul Rozelor, cu tot respectul și convingerea spun că avem Muzeul Satului, avem 13 hectare acolo, sunt dispus ca să facem proiect de hotărâre de Consiliu Județean ca să facem un spațiu al florilor, un spațiu al trandafirilor și să fie scris, să fie pusă și tăbliță, sigur, dacă se poate, să ne aducem aminte și de florarul Muhle. Nicio problemă”.

O rază de speranță

Oficial, Titu Bojin spune că soarta Casei Muhle nu e decisă și că din interacțiunile sale cu colegii consilieri, inclusiv cei din PSD, unii l-au anunțat că sunt pro-expropriere, alții contra: “Eu v-am spus părerea mea personală. Votul e treaba lor. Modul de vot e personal, e individual, se votează pe sistemul electronic în care nu-l vezi pe celălalt cum votează. E secret. Fiecare votează prin apăsatul pe unul din cele trei butoane. Ce hotărăște Consiliul, asta suntem obligați să punem în practică noi, executivul. Asta nu înseamnă că dacă eu sunt președinte și eu în principiu nu sunt de acord cu cumpărarea asta, nu execut ce scrie în hotărâre. Precedente sunt de astfel de situații în care eu am avut o altă opinie față de decizia Consiliului. Trebuie să fim raționali, corecți și nu cred că dacă va vota contra vreun consilier județean, trebuie considerat că are vreun interes pro sau contra”.

Istoria controverselor din jurul Casei Muhle

Cel mai mare scandal s-a iscat în jurul Vilei Muhle, care niciodată nu a fost revendicată de urmaşii familiei celui mai important florar din Imperiul Austro-Ungar. Chiriașul de până în anul 1990, un ofiţer de Securitate (conform presei locale), a cumpărat o jumătate din casă pe Legea 112 și a dat-o mai departe clanului Cârpaci. Ulterior au obținut de la primărie și cealaltă jumătate de casă. După ce s-au văzut proprietari, aceștia au “ajutat” clădirea să se degradeze, stricând acoperișul, ca apa să se infiltreze și să fisureze zidurile. Câțiva ani, trecătorii au putut vedea clădirea plină de proptele din lemn, care țineau zidurile să nu se prăvale. Desigur, membrii clanului fuseseră obligați de primărie să stopeze căderea zidurilor clădirii istorice. Un alt aspect interesant, care relevă conexiunile clanului Cârpaci, legat de Casa Mühle este o ipotecă asupra imobilului instituită de către Andrei Petrişor, consilier PSD și fiu al avocatului Petre Petrişor. Casa Mühle fusese gajată urmare a unui împrumut de 500.000 de euro, ulterior restituit integral, conform declarațiilor lui Petrișor. Clanul Cârpaci a încercat să atragă în schema demolării Casei Muhle și familia primarului Gheorghe Ciuhandu, tocmind firma MG BUILDING DESIGN SRL, unde asociați erau George Ciuhandu, fiul primarului, și nepoata Aurei Junie, unul din cei mai influenți directori din Primăria Timișoara. Cu toate astea, deși fusese cerut de firma fiului, Ciuhandu Sr. a dat un aviz de urbanism negativ pentru Casa Mühle, nepermițându-le samsarilor imobiliari să afecteze prin lucrări de construcții clădirea monument istoric. În martie 2015, Primăria Timişoara a pierdut procesul prin care cerea obligarea proprietarului la punerea în siguranţă a Vilei Mühle, asta deși expertiza realizată în 2013 în cadrul procesului a scos la iveală că lucrările făcute nu au respectat proiectul, afectând structura de rezistenţă, concluziile expertului fiind că imobilul avea nevoie urgentă de intervenţie.

Pentru apărarea de distrugere a Casei Muhle, sute de timișoreni au ieșit în stradă, o raritate în România, unde inerția socială este uriașă. Votul de miercuri va arăta dacă tot efrotul ong-urilor și reacția populară își găsește corespondent în deciziile aleșilor. Dacă proiectul de declarare de utilitate publică de interes local a Casei Muhle trece, într-un an de zile imobilul ar putea intra în patrimoniul statului. Dacă nu…

casa-muhle 3

foto: Opiniatimișoarei.ro

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “”Salveaz-o, tu!”, ”Ba, salveaz-o, tu!”. Încăpățânările președintelui CJ Timiș și ale primarului Timișoarei pun cruce Casei Muhle. Vot decisiv mâine, în CJ

  1. George Petrineanu

    Un semn bun (?). Lumea ar trebui sa se gindeasca mult mai mult la patrimoniul urbanistic. Din spirit de conservare proprie. Fara patrimoniul urbanistic nu există nici bucuria localnicului de a trai urban (calitatea vietii) si nici turism.
    Mai putina vaicareala ca intr-o comunitate intens urbanizata e prea mult beton si sticla, obsesia regimurilor de inaltime etc. Orasele occidentale ne dau suficiente exemple ca vechiul si noul coexista in armonie.

    Reply
  2. Tempor

    Din pacate Timisul se confrunta si cu un fel de refuz in privinta problemelor reale, tot mai acute si iremediabile ale schimbarilor climatice si de mediu.
    Intr-un interviu legat de URIASUL PARC fotovoltaic care se intinde pe o suprafata de 200 de ha (DOUA SUTE de hectare) si se doreste a se infiinta in Timis, rubrica de opinii a fost dezactivata pentru a nu se putea aduce critici la dimensiunea, consecintele si incurajarea consumului de energie electrica in loc de a se gasi solutii de stopare a cresterii consumului si solutii reale de reducere a consumurilor de energie electrica actuale!

    Reply

Lasă un răspuns la George Petrineanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *