Romania Curată

Să mai înțelegem un pic din criza grecească. Anchetă ”Der Spiegel”: Firmele germane, complice la corupție. Cum și-au cumpărat drumul spre afacerile grecești

A înțeles ceva Europa din criza grecească? Dar românii? Timp de câteva săptămâni, cazul a fost comentat cu patimă, dar, de cele mai multe ori, simplificat, schematizat și redus la paradigma greci vs. creditori. Pentru a ieși un pic din încrâncenarea disputei, România Curată (traducere de Andrei Macsut) vă propune o anchetă publicată de prestigioasa publicație germană Der Spiegel, în urmă cu patru ani. Direcția înspre care se îndrepta țara era mai mult decât evidentă, dar, la fel de evident era că vinovăția nu își avea exclusivitatea într-o singură parte. Într-un singur an (2009), exporturile Germaniei în Grecia se cifrau la 6,7 miliarde de euro, în timp ce importurile erau de doar 1,9 miliarde de euro. E o cifră a cărei explicație nu se găsește doar în competitivitatea produselor și serviciilor germane, comparativ cu cele grecești…

***

Corupţia exuberantă din Grecia este unul dintre motivele pentru care economia ţării este într-o stare atât de deplorabilă. Companii germane au profitat de sistem ani în şir pentru a-şi asigura afaceri bănoase.

Miza şi fakelaki sunt lubrifierea care face economia Greciei să meargă lin. Fakelaki – în traducere liberă „pliculeţ mic” – este o plată pe care grecii o fac atunci când au nevoie de tratament la doctor sau au probleme cu un auditor. Miza, pe de altă parte, înseamnă bani care nu încap într-un plic şi necesită ceva mai mare, cum ar fi o valiză, sau bani care trebuie depozitaţi într-un cont aflat într-unul dintre multele paradisuri fiscale ale lumii. Fără miza – adică mită – aproape nicio companie străină nu ar face afaceri în Grecia. Contractele mari cu statul sunt mai ales înclinate spre miza.

Asemenea afaceri permit adesea ca milioane de euro să se scurgă prin corporaţii din întreaga lume şi să revină în buzunarele industriaşilor, funcţionarilor publici, armatei şi politicienilor. Între timp, plăţile sunt de obicei declarate ca fiind comisioane pentru negocierea contractelor. Iar industria germană este unul dintre marii jucători de miza.

Afaceri foarte bănoase

Germania este unul dintre principalii parteneri comerciali ai Greciei. Anul trecut (2009 – n.r.), Germania a exportat către Grecia bunuri în valoare de 6,7 miliarde de euro (8,5 miliarde USD), comparat cu importuri de numai 1,9 miliarde de euro. Însă ce metode au fost folosite pentru a obţine acest enorm surplus?

Conform Comisiei de Valori Mobiliare şi Schimb a Statelor Unite (US Securities and Exchange Commission) de exemplu, constructorul auto german Daimler a plătit miza în ultimii ani pentru a deschide drumul pentru livrări de maşini către Grecia. Se pare că şi operatorul naţional de căi ferate al Germaniei, Deutche Bahn, a recurs la mită pentru a câştiga un contract pentru construirea metroului în pregătirea Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004. Pentru a încheia contractul s-ar fi dat o sumă de şase cifre unui decident grec printr-un consilier. Transparency International plasează Grecia printre cele mai corupte ţări din Europa. Asemenea afaceri sunt foarte bănoase – chiar şi cu miza. „Oricine dă mită pentru a obţine un contract cu statul îşi poate burduşi buzunarele cu nişte milioane în plus” a declarat un investigator. „Preţurile excesive sunt desigur suportate de contribuabili”. Acest om ştie despre ce vorbeşte – de ani de zile investighează scandalul de corupţie Siemens, în care o sumă de opt cifre a fost sifonată în schimbul unor câştiguri în Grecia. Ramura Siemens din Atena se pare că s-a bazat pe asemenea sume pentru a-şi alimenta afacerile din Grecia până în anul 2006. Acestea au inclus contracte cu fosta firmă de stat de comunicaţii OTE, contracte pentru tehnologii de monitorizare sau securitate în vederea Jocurilor Olimpice din 2004, precum şi contracte pentru metrou.

Fonduri negre masive

Investigatorii scandalului Siemens au descoperit că ramura din Grecia a firmei avea nevoie de un fond negru anual de aproximativ 15 milioane de euro. Numai pentru a-şi asigura contractul OTE în valoare de 500 milioane de euro, firma se pare că a plătit miza de 35 milioane de euro la finalul anilor ‘90. La sediul Siemens din Munchen s-a vorbit ani la rând în termeni de admiraţie despre ramura lor din Atena – nicio altă subsidiară nu avea rezultate atât de impresionante.

Chiar şi politicieni din Atena ar fi beneficiat de pe urma înţelegerii. Conform declaraţiilor făcute de directori ai companiei implicaţi în afacere, până la 2% din veniturile diviziei de telecomunicaţii Hellas Siemens se plătea celor două mari partide politice, Mişcarea Socialistă Panhelenică (mai bine cunoscută ca PASOK) şi partidul conservator Noua Democraţie. În Atena nu se ştie niciodată cine va fi la putere şi pentru cât timp. Ambele partide au negat acceptarea plăţilor.

Şi industria germană de apărare a fost se pare la fel de activă în Grecia precum Siemens. Conform estimărilor, Atena cheltuie între 3 şi 4 miliarde de euro anual pe importuri de armament – o sumă absurdă pentru o ţară atât de mică. Fabricanţii germani de armament au profitat cel mai mult de pe urma acestor vânzări. Numai între 2004 şi 2008, aceştia au livrat cam o treime din importurile Greciei pentru apărare.

În momentul de faţă, procurorul de stat din Munchen anchetează dacă vânzarea a 4 submarine a fost făcută în mod legal. Comanda se ridica la aproape 3 miliarde de euro, dintre care 2 miliarde trebuiau date în avans – lucru neobişnuit pentru asemenea afaceri.

Plăţi dubioase

Anchetatorii au devenit suspicioşi când au descoperit o plată dubioasă făcută unui presupus consultant pentru o afacere. În urmă cu câţiva ani, un grec ar fi contactat conglomeratul Ferrostaal din Essen, cerând o sumă de 8 cifre în euro pentru tranzacţia cu submarine. La vremea respectivă, Ferrostaal formase un consorţiu cu HDW, o subsidiară a ThyssenKrupp. Când directorii din Essen au refuzat plata, omul i-a ameninţat cu instanţa.

Până la urmă s-au înţeles în afara instanţei în 2006, prin medierea unui avocat din Zurich. La scurt timp după aceea, Ferrostaal a transferat 11 milioane de euro. Pentru ce erau banii? Tocmai acest lucru vrea să-l afle procurorul de stat din Munchen care investighează directorii din vârful firmei. Directorul General al Ferrostaal, Matthias Mitscherlich, care a fost forţat recent să plece din companie şi este unul dintre inculpaţii în acest caz ar fi ştiut despre plata dubioasă.

Şi autorităţile greceşti s-au interesat de afacerea cu submarine. Anchetatorii din Atena investighează plăţi suspecte făcute prin Austria, Caraibe, Liberia şi Cipru. Beneficiarii încă nu au fost identificaţi.

Un exemplu de asemenea tranzacţii este vânzarea a 170 de tancuri pe care Krauss-Maffei Wegmann (KMW) le-a livrat recent Greciei. În schimb, compania ar fi trebuit să primească 1,7 miliarde euro.

Asemenea afaceri de obicei implică plăţi de milioane pentru servicii de consultanţă. Rămâne un mister ce fel de consultanţă se oferă şi de ce firmele de consultanţă sunt localizate adesea în paradisuri fiscale. Firmele secrete aparţin în general unor „intermediari” greci – industriaşi care lucrează pe comisioane. Anchetatorii bănuiesc că, în multe cazuri, aceşti intermediari distribuie banii decidenţilor politici.

În cazul KMW, în perioada în care companiile erau invitate să liciteze pentru contract, un magnat grec a înfiinţat o corporaţie de formă în insula Nevis din Caraibe, în toamna anului 1999. Firma a încheiat 2 contracte: un acord de negociere cu KMW şi unul cu o firmă numită Evanston Group Ltd. din Insulele Virgine Britanice, care ar fi trebui să primească 60 milioane USD în schimbul „achiziţionării de opţiuni de compensare”.

Top Secret

Cum poate, mai exact, o corporaţie de formă din Caraibe să ofere servicii Atenei? Când aceste aranjamente – care erau clasificate secret de top din cauza „naturii lor politice” – au devenit publice, oficiali de la Munchen au pornit ancheta. Însă nu au făcut mari progrese pentru că Insulele Virgine au refuzat să coopereze.

În Grecia, procurorul şef din Atena şi un comitet de investigaţii s-au uitat la rolul pe care politicienii l-au jucat în afacere. Şi aceste investigaţii au rămas fără rezultat – lucru deloc surprinzător într-o ţară în care niciunul dintre cele mai importante 450 de cazuri de corupţie din ultimii ani nu a s-a finalizat în instanţă.

Şi KMW şi Ferrostaal neagă în mod clar că ar fi dat vreo mită în afacerile respective.

Plăţi restante

Până acum, contractantul din apărare a livrat toate cele 170 de tancuri Leopard către Grecia, dar Grecia încă îi datorează 180 milioane de euro pentru comandă.

Consorţiul german de submarine declară că plăţile doar au curs cu țârâita din 2005. În acest caz, statul grec încă este dator 321 milioane de euro. Iar Siemens încă aşteaptă 20 milioane de euro din contractul pentru tehnologia de securitate pentru Jocurile Olimpice.

Astfel, un număr de companii de apărare au făcut apel către guvernul german. Revendicările lor: dacă Germania ajută Grecia, atunci grecii ar trebui cel puţin să-şi plătească datoriile.

Ce poveste ne spune această fotografie? Cheltuieli inutile și sau disproporționate făcute de Grecia, cu complicitatea unei corporații germane. Unde au ajuns principalele beneficii?

Ce poveste ne spune această fotografie? Cheltuieli inutile și sau disproporționate făcute de Grecia, cu complicitatea unei corporații germane. Unde au ajuns principalele beneficii?

sursa: Der Spiegel International


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

9 thoughts on “Să mai înțelegem un pic din criza grecească. Anchetă ”Der Spiegel”: Firmele germane, complice la corupție. Cum și-au cumpărat drumul spre afacerile grecești

  1. George

    Iată,acesta e doar un mic eşantion cu sume fabuloase. Dar ce se ascunde în josul miniafacerilor,e devărat cu sume şi contracte mai mici dar numeroase ? E lecţia necesar a fi învăţată şi de politicienii noştri,deoarece mulţi dintre ei cunosc „suveica”şi pierderea banilor prin ţinuturi exotice.Ei şi acuma ce se va întîmpla dacă administratorii Insulelor Virgine vor refuza în continuare-probabil că au ei motive de refuz- să pună la dispoziţia procurorilor germani acte,înscrisuri,evidenţe ?

    Reply
  2. taunul77

    Afaceristii germani nu au facut decat sa se adapteze la „obiceiul locului”. Altfel, afacerile lor profitabile erau facute de altii in aceeasi maniera …

    Reply
    • Gigi

      Adevarat! E ca si cum o familie cere credit de la Mediagalaxy, iar ei spun că-i dau creditul dacă cumpără un TV. Apoi după 1 ani țipă din gură de șarpe că a fost păcălit.
      Politicienii greci (onești), dacă au suspiciuni de corupție la un asemenea nivel pot schimba legea. Dacă promovează o lege anticorupție (la fel ca legea antidrog a americanilor) în care să introducă o prevedere cum că orice firmă națională sau subsidiară care obține contracte prin mită riscă să fie naționalizată, atunci să vedem dacă Siemmens și alții mai riscă totul pe o carte.

      Reply
  3. Tudor

    Pardon! Desi a fost scris pentru a ne oferi o perspectiva mai echilibrata, articolul nu spune chiar nimic. Pentru ca si in Romania, jaful facut de OMV, prin intermediul PETROM, nu ar fi fost posibil, daca noi insine, romanii, nu l-am fi avut pe Adrian Nastase. Tot asa s-au innadit si niste derbedei internationali la Rosia Montana, la fel au fost posibile exploatarile criminale de paduri. Tot asa, si in Grecia, companii germane au jefuit, dar au jefuit numai in masura in care grecii insisi si-au vandut propria tara pentru o „miza”. Deci, in primul rand este vorba nu despre austrieci, germani sau derbedei internationali, ci despre coruptia din Grecia si din Romania. Nu, articolul nu schimba chiar deloc perspectiva asupra crizei din Grecia: cauza ei este tot coruptia interna!

    Reply
    • gabi

      Unde e un corupt, exista si un corupator. Adica numai grecii (romanii) ar fi vinovati? De ce nu urla germanii despre coruptia in cazurile respective? Pentru ca le convine? Pai atunci sa mergem la baza, la modul de a face afaceri in lume, la lacomie, la imoralitate, nu sa dam cu piatra doar in unii!

      Reply
  4. George

    Ai DREPTATE TUDOR ,TOTUL SE ÎNTÎMPLĂ PENTRU CĂ ŞI NOI…NOI ROMÂNII PERMITEM şi vom mai permite atîta timp cît EFECTUL SFINTEI IGNORANŢE nu mă vizează pe mine,pe tine sau pe cel de lîgă noi direct dar care au efect canceros asupra întregii comunităţi sau populaţiei acestei ţări.Mulţi analişti fac o paraleleă între Grecia şi România şi nu greşesc,dar de ce sînt mereu amintite şi Italia şi Portugalia şi Spania-întro mai mică măsură ? Caracterul omului este acelaşi BANUL (EURO) NU ARE NAŢIONALITATE. Asta au reuşit cei de la Bruxelles să facă ,de fapt CORUPŢIE EUROPEANĂ !!!

    Reply
  5. Ioan

    Si de ce nu se recupereaza banii de la cei care au praduit? Cel putin de cand a aparut criza sare in ochi ca „toti” trebuie sa stranga cureaua sa acopere gaurile facute de catre „unii”. Cu asta se ocupa institutiile democratice ale statelor si ale EU!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *