Alina Mungiu-Pippidi

Reunificarea dreptei, problemă sau soluție?

Lecția principală pentru români după alegerile din Franța și regruparea pentru turul doi este una singură. Cine are centrul cîștigă. Extremele pot avea mari performanțe, pot chiar, în mod subtil, să se sprijine reciproc, dar nu au cum cîștiga 51 la sută în cazul unor alegeri directe într-o țară din UE.

De altfel, e vreo noutate? Dacă PSD a reușit să ia jumătate din electorat toamna trecută chiar fără ALDE, e pentru că pentru prima dată și-a propus, și a reușit, să cîștige clasa mijlocie. A ieșit pe locul 1 la toate categoriile de educație pentru prima dată, și a cîștigat toate marile orașe, cu doar trei excepții, din care Bucureștiul nu face parte.

Cu toate astea, propaganda anti-PSD, care oricum greșește că vede doar la PSD răul, ne omoară la toate orele cu sloganul că dreapta trebuie reunificată ca ”să batem PSD”.

Păi dreapta, dacă dreaptă o putem numi, a fost reunificată în campania trecută, în jurul unui președinte existent, și a unui prim ministru comun, Dacian Cioloș. Și a luat sub treizeci la sută.

Se investește o mare energie în prezent, mai ales de către presa care îl ținea în brațe pe Băsescu la al doilea mandat, nu știu a cui o fi că ne ascund, să ne întoarcem la această situație care numai succes nu ne-a adus, cu alte cuvinte, să recuperăm pe ăia care au tras în afara porții la lovitura de la 11 m, să le lingem rănile, să le întoarcem tricoul pe dos și să le mai dăm odată ocazia. Asta, deși în anul 2016 am întrebat într-un sondaj adevărat, CURS, din acela față în față, pe cea mai conștientă populație politică din țară, adică pe bucureșteni, dacă au o identitate de dreapta, și am aflat că în București doar 18 la sută au așa ceva.

 

Dvs. va considerati mai apropiat de o ideologie (orientare) politică?

 

%

 

Nu stiu/Nu răspund 4
Stânga 21
Dreapta 18
Nici una/Nu are importanță/ Nu as putea să spun

 

57
Total 100

Sondaj SAR-CURS, martie 2016

Reunificarea de dreapta, soluția cu care ne omoară site-urile pe care le mai întrețineau serviciile cînd mai aveau bani, și care prea deștepte nu au fost niciodată, că au oameni plătiți sub salariul mediu, e un joc de societate.

El sună așa:  cum am putea să împărțim micul bazin al dreptei, populare, liberale, pedeliste și useriste, oricum treizeci la sută sau sub, că am pierdut medicii și profesorii la PSD, la cît mai mulți neaveniți?

Am avut mari succese pe linia asta la alegerile din 2012 și 2016. Nu e un motiv să ne descurajăm și să nu o mai dăm în bară de vreo două ori.

Am avut și alegeri pe care le-am cîștigat, ce e drept. În 1996, am avut majoritatea pentru că pe lîngă dreapta anticomunistă, care a ieșit prima, dar sub patruzeci la sută, a alergat PD și a luptat pe electoratul lui IIiescu, i-a luat suficient să facem majoritate.

La alegerea lui Băsescu în al doilea tur de scrutin în 2004 a fost la fel, nu ne-am bătut pe voturile ușoare, ci pe cele din comune mari și regiuni dificile, voturi greu de luat, s-a luptat pe ambele aripi, și mai mult aripa PD a contat, restul voturilor veneau oricum contra lui Năstase.

Între timp am avut majorități din partide făcute de servicii și alte porcării, care nu au deranjat pe nimeni din corul noilor convertiți la anticorupție – dacă auzi ce se vorbește la televiziuni, Oprea e de vină că bea cafele cu Kovesi și Coldea, deși ca general nu văd care era problema cu asta, nu avea decît, problema e cînd își făcea partid din militari ca să aibă Băsescu majoritate, inaugurînd majoritățile cu sprijinul Sistemului. Dar las asta deoparte, că e clar că e prea mare securismul și prostia să se ocupe cineva. Vorbesc acum doar de comportament electoral pur, cel pe care îl predam pe vremuri la SNSPA, de parcă am fi o țară normală unde electorii decid.

Presupunînd că nu se mai ocupă serviciile de alegeri, pe asemenea comportamente electorale trebuie făcute planurile, iar lecția e clară.

Centrul care adună și din dreapta, și din stînga, e cel cîștigător. Altfel, reunificarea micii drepte nu e o soluție, e o problemă, care duce la mari bătălii pe singurul electorat mai conștient politic și disciplinat din zona urbană. Care mai stă și acasă, că de atîta reunificare s-a scîrbit demult și a înțeles că e doar un os de care trag toți cățeii.

Cine ar putea juca rolul lui Macron, care să înceapă o construcție de centru?

Klaus Iohannis? E deja în campanie. Dar nu are idee încotro să o ia, și potențialul lui de mobilizare e slab, după ce a făcut doar greșeli. Să nu uităm că ideea provenită de la apropiații lui, cu Marian Munteanu, a făcut să nu mai fie necesar al doilea tur pentru Firea în București. Dacă se ajunge la unu la unu data viitoare, omul e în stare să piardă din turul 1. Nici nu știe unde a greșit. Nu e clar că învață din greșeli.

Dacian Cioloș? Ar părea cea mai potrivită soluție, pentru că nu e de dreapta, dar are Cioloș potențialul să se poziționeze ca rival al lui Iohannis, ca purtător al unui discurs european – vara trecută, cum au țipat unii populiști că ar cumpăra prea mulți europeni pămînt, s-a dat cu ei imediat. În plus, cum e cu putință să spună că face partid, ca după aceea să spună alții în locul lui că nu face, să stea la ușa liberalilor fără succes, să se lase folosit în mod umilitor de useriști, să primească drept elogiu suprem de la Liiceanu la premiul GDS complimentul că seamănă cu crema de brînză care îi place filosofului, și a cărei absență de pe rafturile de la Mega îi provoacă deprivare. Vedeți aici.

Deci așa e cu guvernul Cioloș, nu că ar fi guvernat bine, nu e cazul – că nici nu a avut cînd, cum zice generos filosoful – dar măcar a dat iluzia normalității și ne lipsește. Cu așa o laudatio nu iei prea multe voturi. Și în general nu ajungi nicăieri dacă nu ai oameni profesioniști, nu ca mulți din ăia defilați acum un an, dacă nu ai program, nu încropeală și ești doar folosit de cîțiva oportuniști în interes propriu în timp ce stai și nu prea știi ce faci în România de fapt.

Da, e păcat de Cioloș, e un om decent, muncitor și de bun simț, dar face singur ce poate să ne convingă că lider nu e. Nu l-am bănuit niciodată că e din servicii, dar nici dacă se lasă călcat în picioare de oricine, de la servicii la promotori ambigui, nu îi văd vreun viitor politic. Mai ales faptul că într-un an de guvernare și la un guvern diagnosticat de OECD și Banca Mondială ca avînd primordial probleme de resurse umane, Cioloș nu și-a făcut propriul lui serviciu de resurse umane, măcar pentru miniștri, consilieri și secretari de stat și a ajuns la recordul de schimbări (oricum mult sub cîți meritau schimbați) îl găsesc foarte problematic. Un lider trebuie să se priceapă la oameni, trebuie să fie capabil să atragă pe mulți, dar să promoveze doar ce e bun. Unde sunt oamenii devotați lui Cioloș, mereu manevrat de subalterni de ai lui, probabil mari în grad însă, și la Bruxelles, și la București? Unde e proiectul lui de asociere?

Pentru că problema României a fost și a rămas aceeași: inexistența unei elite alternative la cea a PSD, a oamenilor de tip Dragnea și ai lui. Ideea că îi putem băga pe toți în pușcărie e o iluzie radicală, și nu prea democratică. Și chiar dacă i-am băga tot trebuie să îi înlocuim cu cineva. România se va schimba cînd o altfel de elită va exista care va cîștiga alegerile cu un program alternativ și va guverna. Contra acestui proiect de asociere meritocratică lucrează ”reunificarea dreptei”, un program de ambiții meschine fără perspectivă, cu șefi de partide care nu fac niciodată nimic pentru calitatea oamenilor, frontiere europene deschise unde pleacă toată lumea de țara rămâne, vorba lui TRU, cu resturile, și o pletoră de acoperiți cărora li s-a dat ordin să pună umărul, că nu se descurcă civilii singuri.

Elita asta alternativă am sperat eu să o găsim la primari. Cînd vezi Mediaș, Cluj  sau Oradea îți vine să speri. Dar primarii PNL, cu Iohannis în frunte, par să fi pierdut startul, probabil este a full time job pe legislația românească penală să nu fii închis pe abuz în serviciu și nu îți mai rămîne timp de mare lucru. Există pe urmă clasa mijlocie din țară, dar te întrebi ce a mai rămas din ea, fiecare partid nou, și au fost zeci, fie atrage fie numai veleitari, fie scîrbește oamenii cumsecade de politică pe viață. Finalmente, avem repatrierea, dar cu Re-patriot și alte programe securiste nu vedem din ea decît pe cine  e dinainte selecționat.

Or, pe băieții ăștia pre-selecționați să salveze țara, genul Ghinea și Burduja, i-am promovat deja destul. Ani de zile pe unii. Nu mai cred în potențialul lor, ba chiar e clar că acolo unde se țes proiecte artificiale asta devine o barieră în plus în calea celor pe bune. Mai e și problema că ideologia de ”dreapta” promovată de dreapta aia strînsă de prin dependenții serviciilor ca să cîștige Băsescu al doilea mandat nu e atrăgătoare decît pentru un număr de semidocți de pe Facebook. Ideologia unui centru de succes nu poate avansa cu oameni care nu știu cine e Tocqueville, dar recită principii geopolitice din Alex Mihai Stoenescu și George Friedman, doi sublimi autori cunoscuți doar în România.

Mai pe scurt, ”dreapta” voastră e limitată atît ca bazin de vot, cît și ca potențial intelectual, și fără alți lideri și un efort de asociere pe baze mai contemporane, cum ați văzut la Ciudadanos sau Macron, deschizînd ușa la tineretul nostru cosmopolit, dar și la oamenii onești mai maturi din provincia românească, un efort nu de a le mai fura odată votul, ci a le da ceva de făcut să-și schimbe viețile, nu o să ajungeți decît iarăși la o treime din vot. Cum vă împărțiți între voi treimea asta, zău, nu interesează pe nimeni.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

19 thoughts on “Reunificarea dreptei, problemă sau soluție?

  1. Dumitru

    Singurele pozitii clare ale lui Macron sunt pro-mondializare, pro-europene, si de liberalizare, si nu vad in ce masura asta e o caracteristica a „centrului”. Este exact laitmotivul care deja a dus la bule si crize, si va duce la noi bule si noi crize (si alegatorii o stiu, ceea ce explica pozitiile anti-europene ale tuturor celorlalti candidati). Iar Macron nu a fost votat pentru ideile lui, ci pentru ca adversarii lui au fost demolati mediatic, in timp ce el a fost iertat. In timp ce presa intreaga il turna pe Fillon (pe buna dreptate, dar cu date de la Secu) nimeni nu intreba cum un bancher care a castigat 1.5 milioane in 3 ani (net, dupa impozite) nu are nimic pe declaratia de patrimoniu. Ce s-a intamplat in Franta este dovada ca o tara mare poate fi controlata mediatic astfel incat sa voteze un ilustru necunoscut. Trebuia trecut si pe-aici, ca sa fie vaccinata populatia. Si mai e si distractia cu Frontul National, pe care nu-l interzice nimeni, dar despre care toata lumea spune ca e „anti-republican”. De fapt, e un soi de Bau-bau, folosit ca masa de manevra la alegeri. Daca FN nu exista, Macron nu avea nici o sansa.

    Reply
    • Durand

      Aici sunt banii domniilor lor:
      http://www.gala.fr/l_actu/news_de_stars/emmanuel_macron_vit_grace_a_la_retraite_de_son_epouse_brigitte_385529
      A ajuns să trăiască din pensia soției ! (conform revistei Gala, revista cremei cremei).
      Problema lui este echipa: cu cine vine la palat?
      Problema Franței este alta: atât se poate? Dreapta propune un candidat învins dinainte de încetarea campaniei electorale, iar stânga urcă la 7% ? Dacă vine centrul la putere, dispare alternanța și proiectele clare.

      Aici vedeți pe unde învăța politică și viitor Monsieur Macron:
      https://www.infowars.com/official-bilderberg-2014-membership-list-released/
      Deci nu e chiar așa un freelancer care a reușit o „precee historique”.

      Reply
      • Dumitru

        Poza din primul articol mi-a adus aminte de inca un aspect care ma face sa nu-mi placa. Intr-un sistem reprezentativ iti alegi reprezentanti bazandu-te pe faptul ca acestia iti vor apara interesele. Insa interesele lui Macron n-au nimic de a face cu ale mele. Financiar am spus-o mai sus. Individul invarte bani din care nu ramane nici o urma (nici macar in patrimoniu). Apoi, nu stie ce-i aia o familie, pentru ca nu a avut (si nu va avea) copii cu madam. Cum sa ma reprezinte pe mine (sau dealtfel cum sa reprezinte o majoritate de francezi) un ins care nu are nimic, nici casa, nici alta forma de patrimoniu, nici copii. Daca era extraterestru sau ciborg, nu era cu mult mai ciudat.

        Singurul punct unde mai sper ceva, este la federalismul european (am vazut video-ul de la Hertie School of Governance). Daca si nemtii si francezii se dau pe brazda (ceea ce nu cred ca e realizabil) ar fi bine. Insa eu sustin asta cu 2 conditii:
        – Sa fie pusa BCE sub control parlamentar european (democratic)
        – Sa nu mai fie semnate tratate de liber schimb cu clauze de pierdere de suveranitate (e.g. CETA).

        Reply
        • ScP

          Privatizarea băncilor naționale (inclusiv a Rezervei Federale) și îndatorarea statelor la bănci private este cheia de boltă a sistemului. Când ai puterea să tipărești bani, te doare-n cot de legi! :)
          Tratate de liber schimb cu clauze aiurea vor mai fi semnate. Doar America n-o să devină mare iarăși pe baza grâului din Siria, cărat pe măgari! Putin dinspre est, Erdogan dinspre sud-est, Merkel dinăuntru, cam asta vor să sugereze. Acum poate și Macron …La fel și mafia care roade din interior, în toate țările UE, dar excelează în cele slabe, cum e RO. Să sperăm că scriu tâmpenii. Așa cum a venit de nicăieri Macron, vor emerge lideri adevărați care nu vor trăi pentru rating, ci pentru valori.

          Reply
  2. PAFI

    Dupa mine lipseste un partid/ program care sa se adreseze celor care care nu-si primesc banii de la stat. Toate partidele existente fac eforturi sa primesca voturi de la oamenii dependenti de stat (functionari de tot felul, medici, profesori, pensionari, angajati ai diverselor companii de stat, asistati social). Ce-i drept, bazinul e mare si chiar in crestere. Dar ceilalti, cei 30% de care vorbeste Dna Mungiu? Ceilalti voteaza aiurea, PNL sau USR, fara sa se regaseasca in programul lor. Asadar, dupa mine un partid de dreapta si-ar gasi locul si ar putea influenta politica in Romania, eventual prin asociere cu cineva aflat la centru. Fara asa ceva, nu mai exista sanse, pe termen mediu. Romania se goleste, incet-incet, ramane fara tineri! Nu pot cu totii lucra la stat, nu-si gasesc toti loc la multinationale.

    Reply
  3. Ionas

    PSD a devenit un partid ultraliberal in materie fiscala, taxele care in permanenta scad, salariile la bugetari in permanenta cresc pina in 2021 pina ajungem din urma media UE.
    PSD a devenit si un partid grijuliu cu sufletele romanilor, mai ceva decit un partid conservator, prin finantarea extrem de generoasa din banul public a bisericilor si cultelor, apararea moralitatii prin excluderea blinda a uniunilor gay si tentative de interzicere a avorturilor, prelucrarea religioasa a elevilor.
    PSD a devenit un partid grijuliu cu si categoriile defavorizate in vechiile guvernari, va scuti de impozitul pe venit IT si doctorii.
    PSD-ul are de asemenea grija de cei mai napastuti dintre romani – infractorii vor fi iertati si detinutii vor fi eliberati
    PSD-ul este universal in raspunsurile la nevoile societatii, nu are o viziune exclusiv de stinga.
    Mai avem nevoie de partide de dreapta ? Daca da ce ar trebui sa faca acestea ? Sa supraliciteze ca la poker – romanii sunt sensibili la orice promisiune aiuritoare de mai bine.
    De fapt partidele de dreapta nu au nicio doctrina, sunt asemanatoare cu PSD-ul pe care il plagiaza.

    Reply
  4. Costin

    Care stanga, care dreapta? Tocqueville sigur ca da, insa noi am avut de ales intre progres si evul mediu, intre smart city si mediu rural (nici macar bucolic), intre smecheri si hoti notorii si oameni de bun simt. Pentru unii „dreapta” nu a fost buna, uitand in ce conditii a venit si a guvernat Ciolos asa ca strambam din nas si ne trezim la mana lui Dragnea. Iohanis nu e bun? Poate dar va ganditi cum ar fi fost cu Ponta? Mie imi suna ca povestea mesterului Manole: cum saltam capul si ne ridicam un pic facem noi cumva si daramam totul in jur. Cine poate si/sau cui ii place sa vietuiasca intr-o astfel de tara?

    Reply
  5. CMC

    Tot ce mai face dreapta de azi ( mai securista decat cel mai securist PSD) este sa insulte in spatul public pe cei care nu sunt cu ei (chiar daca sunt si impotriva PSD-istilor). Asta in afara de a-si desemna un „lider adevarat” in persoana lui Busoi (reprezentativ, nu-i asa?) si de a se remraca doar prin critici la orice si nimic constructiv.
    Ba, mai face ceva. Prin securistii care o controleaza joaca in spatiul public o carte a propagandei desantate antiruse. Cine nu-i cu Ciolos sau cu Ghenea sau cu orice vor securistii de dreapta e imediat catalogat ca rusofil, agent rus, troll samd.
    Acuma, pe bune, romanii sunt antirusi din nastere. Dar si suficient de inteligenti sa vada interesele din spatele unei propagande coordonate in spatiul public. Multi dintre noi suntem inca generatia care citea in ziare printre randuri si deslusea in comunicatele de presa convergente sau divergente de opinie dupa cum scria de „intalniri, calde, prietenoaste” sau doar „intalniri cordiale”.
    Au asemenea atitudini, sanse sa coalizeze elite spre dreapta ? Neo-confiscarea USR-ului va atrage elite spre asemenea partide? Securistii fac doar ce sunt invatati la scoala. Nu e vina lor. Au primt misiunea, fac ce pot. Dar asta arata ca dreapta adevarata nu exista si se vede de la o posta ca ce avem acum e doar o dreapta artificiala, care – pentru a putea fi controlata – a fost curatata de liderii innascuti, precum Crin Antonescu sau Tariceanu.
    Se merge si la noi pe cartea franceza, unde nu mai sunt lideri adevarat, situatie carei face serviciile stapanii adevarati si manipulatorii din umbra ai unor presedinti slabi. Consecinta? Mai exista leadership francez in lume? Practic au ajuns o remorca a Germaniei.
    Tare mi-e teama ca ne indreptam spre o Europa a serviciilor (fara leadership si doar cu cupole care conduc din umbra). Dar oare exista alternativa? Cel putin in clipa de fata…

    Reply
  6. Dorel

    Un articol dens dar in final cu un semn de intrebare. O sustinere ascunsa a PSD ? Adica e structura cea mai stabila in Romania care vrem nu vrem ofera cel mai mult ?
    Priviti in jurul lui Dragnea, victima sau condamnat, toti au acelasi comportament à la Ponta. Zeflemitori, siguri si dispretuitori. Cat dispret la valorile catre care tindem. Plagiatori, incompétenti sau inconstienti e marca clasei ce se erijeaza conducatoare in tara. Si sunt mahnit ca unii intelectuali, ca in anii 50, au tendinta de ai sustine. In Franta, un vot anitisistem s-a dezvoltat din spiritul de fronda si revolutionar specific lor dar pentru Macron ca un fel de Ciolos la noi. A 5 rebublica e fondata pe alternanta PS si republicani similar ca la americani, si acum toti iau o puaza prin Macron pentru reevaluare si reorganizare.
    Ca PSD in 2015. Ramane de analizat.

    Reply
    • CMC

      Multi nu sustin PSD-ul, dar nici nu sunt de acord sa dea un cec in alb celorlalti. Mai ales dupa ce ii vad ce fac.

      Reply
  7. alzara medic Sibiu

    Dna Mungiu ,nu cumva nu vrem să acceptăm sfârşitul epocii partidelor politice şi a sistemului politic astfel constituit ?Stânga şi Dreapta greu de definit ( departe de cele clasice ) ; toate clamează binele întregii societăţi dar duc campanii cu sciziuni greu de vindecat .
    Un neocorporatism ?

    Reply
  8. taunul77

    PSD a obtinut 46% din 39% prezenti la vot. Pentru ca asa-zisa Dreapta a fost total bramburita. Cand s-a prezentat la urne circa 60% din electorat (turul 2 al prezidentialelor din 2014), PSD a fost zdrobit. Problema e oferta electorala de pe partea Dreapta. USR-ul, in buna traditie romaneasca au inceput sa se certe intre ei odata ce s-au vazut in Parlament, iar PNL-ul nu are cum sa fie o solutie cu Orban sau cu Predoiu la conducere.

    Reply
  9. Spânu

    Remarcabila analiza, ca de obicei, dar si interesul- de unde multitudinea comentariilor!
    As adauga, modest, cateva consideratii sa le zic istorice.
    Noi am iesit cei mai sifonati din socialism (tot ii zicem comunism ca sa nu suparam pe cineva, dar nici comunistii nu indrazneau sa spuna ca suntem in comunism) si, ca sa nu dam vina pe defecte specifice natiei, hai sa admitem ca din cauza ghinionului de a avea cel mai idiot (scuze!) conducator (a nu se uita, omul nu era cizmar, meserie foarte onorabila, ci nu s-a ridicat vreodata peste gradul de calfa- o fi poate usor sa conduci intr-o dictatura, dar un asemenea nivel ‘profesional’ greveaza serios chiar si o asemenea postura) si cel mai draconic sistem de supraveghere, in care paranoia te facea sa-ti suspectezi si sotul/sotia sau fratele/sora ca te toarna la Secu.
    Poate si asta explica de ce, din tot lagarul socialist, numai noi (Bulgaria nu se pune) am votat stanga (asa zisa) in 90- cum se spunea, am vrut sa iesim din stanga pe usa din stanga.
    La vremea aceea noi, populatia Romaniei, nu aveam „scuza” de acum (scarba de partide in general si de cele „de dreapta” in special, coruptia generalizata, apatia) si totusi… am votat cu un entuziasm de nedescris FSN, am stat la coada pana noaptea tarziu (va amintiti), ca sa votam ‘liber’, nu-i asa?
    Si am votat excelent: peste doua treimi (cat era de altfel necesar pt legi grele si pt constitutie): FSN.
    Mai suntem unici prin ceva: iubitul prim presedinte Iliescu ales cu vreo 85%, va amintiti? Nici Havel, nici Walesa mai tarziu (oameni cu ceva trecut real anticomunist) nu au visat macar la asemenea procente. Care, de altfel, nu ar trebui sa bucure nici macar invingatorul, pt ca semnifica grave tare de genul „iubirii de tatuc” sau macar mult furt la vot.
    Stiam noi, romanii, la 20 mai 1990 ca Ratiu sau Campeanu sunt tot o apa si-un pamant, ca-s niste hoti la drumul mare, asa cum (sa admitem), dam din mana a lehamite acum? Nu stiam, si totusi am votat tatuca aproape unanim, si l-am mai votat de 3 ori, aproape la fel de entuziast.
    Cand am inceput atat de original, ca sa nu zic prost, de ce ne miram unde suntem?
    Este in vreun fel scuzabil gestul de puturosenie extrema (scuze!) de a nu-ti misca fundul la sectia de vot in decembrie? Dati-mi voie sa ma indoiesc. Filosofam cu talent despre vina altora, a ‘sistemului’, a UE, a Americii pentru mocirla in care ne zbatem, pt ca e mai comod decat sa recunoastem ca ne meritam soarta noi, oamenii de rand- cei care admitem prin indiferenta furturile pe fata din diversele localitati, bordurile schimbate anapoda, drumurile scrijelite fara noima si ‘refacute’ mai prost decat fusesera, etc etc.
    Lectia „rezist”, cand cateva zeci, hai sa zicem sute de mii de oameni frumosi au oprit atacul furibund asupra justitiei (cata e), in ciuda cailor mari ai rezultatelor zdrobitoare ale alegerilor, ne va face mai buni, adica mai „rai” cu abuzurile si hotiile, fiecare la nivelul sau?
    Inca mai sper…

    Reply
  10. Dumitru Drinceanu

    Evident, nu electorii hotarasc cu adevarat in Romania. De asemenea, frontul propagandistic anti-PSD este o gogorita lipsita de orice noima, atata vreme cat perceptia larga este a unui politicianism egal, a unei coruptii si ciolaniade in toate vechile partide, care au ratat sansa autoepurarilor si reformarilor adevarate, pronind de la principii morale, transparenta si pozitionarea centrala in politici a cetateanului, incurajarea societatii civile si a controlului acesteia. La noi alegerile s-au axat – si continua aceasta – prin jocuri de culise, partizantae jurnalistice si ale bubulilor care prelucreaza atat de usor plastilina publica. Cat despre Ciolos, care s-a bucurat in primele luni de mare audienta, ca o noua sansa, nu a pierdut numai el, ci si ideea de tehno si meritocratie, dar nu numai pentru ca a intarziat gasirea unei palarii politice serioase, ci, mai ales, fiindca nu si-a propus catvea obiective majore, si acele grele pentru un an electoral si cateva luni de mandat lovite, fireste, de alianta muta a marilor partide prin contestatarism orientat, ci a batut, pompieristic, toate cararile, pierzandu-se pe cele laturalnice. Motivat, i-am recomandat pe blogul sau din primele zile sa evite asemenea eroare, oferita de el insusi drept capcana. Cata vreme partidele nu au interes sa se moralizeze, se recurge la solutii tot de avarie, speculative, partizanate subterane si lovituri de imagine, populisme, dar si la razboi fatis, in care dreapta pierde, erijandu-se in varf de lance, in loc sa isi indrepte lancea spre interiorul sau! PSD a avut de la inceput 3/4 din spectrul politic, ca urmare, rezervele sale de manevra, marja sa electorala sunt infinite ca posibilitati, populismul inca performeaza intr-o tara cu o populatie prea credula. Am recomandat mediei, politicienilor, si electoratului, administratiei de stat sa citeasca o carte pe care am scris-o – Declin si derapaje …- pentru transparenta si corectare-reorientare, dar… ,,naravul din fire nu are lecuire”… Timpul optim se scurge impotriva sanselor romanilor si statului roman. Viitorul nu mai apartine multa vreme partidelor, ci asteapta lideri puternici, credibili si orientati spre normalitate, indreptarea cursurilor unui derapaj extrem de periculos si ineficient. Cine asteapta ca populatia sa indrepte ceva, cata vreme politicianismul are aceeasi osatura si sange, profund cameleonica si securistica de veche sorginte, greseste profund. Nici institutiile de forta nu au reusit optimul. Trebuie impinsa de media si societatea civila anemica o competitie deschisa in moralizarea partidelor si umanizarea programelor lor, concretetea si transparenta strategiilor de culise postalegeri.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *