”Generalul cu patru stele Gabriel Oprea a devenit profesor universitar și coordonator de doctorate în urma unui lung șir de încălcări ale legii. El a beneficiat de complicitatea mai multor instituții ale statului: Ministerul Apărării Naționale (MApN), Ministerul Educației, Universitatea de Apărare „Carol I”, Academia de Poliție și Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”., se arată într-o investigație semnată de Emilia Șercan pe PressOne.
În investigația citată, se arată cum Oprea ”a ajuns profesor la cele mai importante instituții de învățământ superior militar din România, cu toate că a dat concurs pe post o singură dată. De alte două ori s-a transferat de la o universitate la alta: această modalitate de ocupare a unui post didactic universitar nu există în legile educației de după 1990.”.
Conform PressOne, ascensiunea academică a lui Gabriel Oprea a început în 2000, când ministrul al Apărării Naționale era Victor Babiuc, cu sprijinul directorului Colegiul Național de Apărare (CNAp) de atunci și al actualului director al CNAp.
”Drumul lui Gabriel Oprea către statutul de profesor universitar și coordonator de doctorate a fost deschis la 7 februarie 2000 de către ministrul de atunci al Apărării Naționale, Victor Babiuc. El a semnat ordinul MApN nr. 100 prin care Oprea era numit director adjunct la Colegiul Național de Apărare (CNAp).
După ce Oprea a ajuns în conducerea CNAp (instituție aflată în coordonarea Universității Naționale de Apărare), scoaterea la concurs, pentru el, a unui post de profesor universitar a fost o simplă formalitate.
Directorul CNAp era, la vremea respectivă, generalul Nicolae Uscoi, împreună cu care Gabriel Oprea a semnat trei cărți (apărute în 1999, în 2001 și 2005).
Tot în 2000, Oprea a fost ales vicepreședinte al Fundației Colegiului Național de Apărare. Președinte al Fundației era Mihai Vasile-Ozunu, un apropiat al său, care astăzi este chiar directorul Colegiului.”
Pe baza legislației în vigoare la acea dată și a răspunsurilor primite la solicitările trimise către Universitatea Națională de Apărare, Colegiul Național de Apărare, Academia de Poliție, Academia Națională de Informații a SRI, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Educației, PressOne reconstituie ascensiunea fulminantă a lui Gabriel Oprea ca profesor universitar și conducător de doctorate.
”În 2 martie 2001, la nici două luni după ce Gabriel Oprea își susținuse teza de doctorat și cu două săptămâni înainte ca ministrul Educației să îi confirme titlul de doctor, Academia de Înalte Studii Militare (în prezent, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) a publicat în Monitorul Oficial nr. 138, partea a treia, și în Observatorul Militar nr. 10 din 2001, anunțul privind scoaterea la concurs a unui post de profesor universitar la Catedra de Securitate și Apărare Națională din cadrul Colegiului Național de Apărare, „poziția trei, ofițer, specialitatea Dreptul conflictelor armate”.
Era postul pe care Gabriel Oprea avea să îl ocupe în mod oficial câteva luni mai târziu.
Senatul Academiei de Înalte Studii Militare a îndeplinit și cea mai importantă formalitate înaintea concursului care avea să-i aducă lui Oprea titlul de profesor universitar: în data de 3 mai 2001, a aprobat componența comisiei de concurs propusă de consiliul profesoral al Colegiului Național de Apărare.
Președintele comisiei a fost generalul de brigadă prof. univ dr. Constantin Onișor (în prezent, directorul Școlii Doctorale a Academiei Naționale de Informații), iar membri – colonelul prof. univ. dr. Mihail Vasile-Ozunu, comandorul prof. univ. dr. Constantin Coderie, colonelul prof. univ. dr. Constantin Hlihor și generalul de brigadă (r) prof. univ dr. Ion Suceavă.
Concursul a avut loc în luna iunie 2001, iar rezultatul a fost validat în aceeași lună de Senatul Academiei de Înalte Studii Militare. Rectorul Academiei a solicitat în mod oficial confirmarea titlului prin adresa nr. D2564/20.06.2001, înaintată Comisiei Naționale de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Confirmarea rezultatului a fost făcută în ședința din data de 13 iulie 2001 a CNATDCU, iar la data de 2 august 2001, ministrul Educației Ecaterina Andronescu a emis Ordinul nr. 4224 prin care lui Gabriel Oprea i se acorda titlul de profesor universitar.
Astfel, între momentul în care Gabriel Oprea și-a susținut teza de doctorat și cel în care a devenit profesor universitar au trecut 6 luni și 15 zile.”
***
Citește în continuare pe PressOne (aici):
- Cine a fost ministrul Educației care a stabilit recordul de timp în cazul Oprea în semnarea confirmării titlului de doctor;
- Ce criteriu nu îndeplinea Gabriel Oprea pentru a primi titlul de profesor universitar;
- Cât de legal (sau ilegal) a fost transferul lui Gabriel Oprea de la Colegiul Național de Apărare la Academia de Poliție;
- Câte și ce criterii nu îndeplinește Gabriel Oprea pentru a conduce doctorate.
Ma oripileaza ce am citit. Se pare ca ne-am intors la anii 1960, Eu am absolvit Politehnica in anul 1960. Din sectia Masini Termice, cu cca. 60 de studenti la repartizare a fost oprit ca asistent, un student care a repetat anul II, Cazan Gheorghe, fost student muncitor, adica absolvent al unor cursuri de doi ani, care echivala liceul, evident daca de regula erai absolvent de scoala profesionala iar la admitere concurau pe o lista separata. Acesta a fost sistemul de recrutare in invatamantul superior, mult accentuat dupa instalarea lui Ion Iliescu, ca presedinte al Asociatiei Studentilor din Romania, imediat dupa revolutia anticomunista din oct 1956, declansata de studentii din Budapesta. Deci hotaratoare era nu pregatirea profesionala, ci originea muncitoreasca. Eu am ajuns asistent cu jumatate de norma in toamna anului 1966, si am putut sustine examenul de admitere la doctorat la Prof.emerit. dr. doc. Dorin Pavel tatal hidroenergeticii romanesti, a carui statue strajueste cladirea Fac. de Energetica, pentru ca lucram si in productie, si asta pentru ca, noua lege doctorala aparuta in 1966, care a inlocuit fosta lege de provenienta sovietica, prevedea ca cel putin 20% din doctoranzi sa provina din productie. Prof.emerit. dr. doc. Dorin Pavel, era cunoscut de o integritate proverbiala, fiind absolvent al Technische Hohschule, Stomungsmaschinen Facultet din Zurich. A fost perioada cand admiterea la studii doctorale, a fost exclusiv pe criterii de competenta profesionala, cunostintele de limba rusa, si filosofie marxist leninista fiind eliminate. Dupa 1971, pentru sustinerea colocviului de admitere a fost, conditionata de aprobatea comitetelor judetene PCR, si evident si originea muncitoreasca. Eu ca basarabean nu as fi avut nici o sansa, daca nu prindeam fereasra anilor 1966-71. Documentarea din literatura de specialitate internationala era deosebit de dificila, intrucat foarte putine reviste de specialitate din vest, intrau in biblioteca Academiei Romane si a Institutului de Documentare Tehnica, infiintat dupa dupa 1948, continuand sa existe abonamentele la revistele sovietice si tarile din lagarul socialist. Totusi, Biblioteca Academiei, era abonata la o revist-compendiu: Compte Rendu, in care se publicau sumarele majoritatii revistelor stiintifice din vest, si adresele autorilor. Metoda folosita de mine, era sa expediez autorului articolului, o vedere din Romania, cu rugamintea de a-mi trimite un extras al articolului semnat. Cu aceste extrase ma prezentam la conducatorul de doctorat, si impreuna hotaram, aspectele care trebuiau citate, cu mentionarea in bibliografie a titlului articolului, revista in care a fost bublicata, cu locul, anul si luna aparitiei si paginile. Plagiatul in scoala romaneasca de hidroenergetica, era o notiune de neconceput, teza de doctorat, trebuind sa dovedeasca capabilitatea de a desfasura o activitate de cercetare independenta, cu rezultate originale, precum si capabilitatea de a coordona programe proprii de cercetare. Domnilor in ce timpuri am ajuns sa traiesc ? Proliferarea unor studii doctorale superficiale, in ultimii 25 de ani, ca o continuare a politicii communist-bolsevice de promovare in invatamantul superior, constat ca a capatat proportii catastrofale, aducand titlul de doctor in derizoriu. Vorba lui Caragiale, din aceasta dilema greu se va putea iesi, pe durata actualei generatii de absolventi din invatamantul superior “de cumetrie” in care sub inteleapta conducere a lui Ion Iliescu s-a ajuns ! Dumnezeu sa aiba grija de “gradina Maicii Domnbului” sjunsa pe mana unor ticalosi kominternisto-bolsevici, travestiti in social-democrati ! ! Prof.dr.ing. Terzi Petre – Desemnat ” Man of Year 2009 -for Romania ” , de cate American Biographical Institute, Inc. – Host of The Worldd Forum, University of CAMBRIDGE, England.
De ce oare oameni din invatamantul superior neafiliati politic s-au facut „pres” in fata dorintelor de marire ale unui politruc? Nu este prost cel care cere ci acela care da. Cum sa fie stimati cei din conducerea acestor Universitati daca isi incovoaie coloana vertebrala in fata celor care nu merita?La ce nivel de degradare morala au ajuns!
DACA ROMANIA ESTE UN STAT NORMAL ASA CUM IL DEFINESTE CONSTITUTIA, DACA ARMATA ROMANA NU MERITA BATJOCORITA, DACA INTELECTUALITATEA ROMANA NU TREBUIE INSULTATA LA NESFARSIT DE AMPLOAREA IMPOSTURII, EXISTA O SINGURA MASURA EXEMPLARA: DEGRADAREA FALSULUI GENERAL.