Râul Alb, acest râu unic care ar trebui conservat ca etalon, este în continuare vizat de distrugeri. Dar avem și o veste foarte bună. Firma ABI Ecoacvacultura (care se ocupă mai nou și cu SLAPP, nu doar cu distrugerea naturii) a pierdut ieri la Curtea de Apel Alba Iulia un proces de revizuire privind pastrăvăria industrială care ar mutila lunca și o parte a cursului râului.
Declic a intervenit în sprijinul Agenție Naționale pentru Arii Naturale Protejate, care în acest caz își făcuse datoria, emițând aviz nefavorabil pentru distrugerea luncii.
Ce se înțelege prea puțin la noi este faptul că lunca este o extensie a râului, că starea unui râu depinde substanțial de starea luncii sale, că nu poți proteja un râu dacă nu-i protejezi și lunca. Lunca reprezintă spațiu de respirație pentru un râu.
Am mai scris despre acest proiect, destructiv mai ales prin locația sa, în zona de conservare specială a geoparcului.
Ar trebui să înțelegem că amintirea în cadrul ”Convenției privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural” a faptului că patrimoniul natural este de neînlocuit nu sună din păcate doar pentru elementele care au avut șansa să ajungă în ”lista patrimoniului mondial”. Orice colț de natură care este mutilat reprezintă o pierdere ireversibilă, cu atât mai mult un râu nealterat ca Râul Alb. De aceea protecția naturii reprezintă un domeniu mult mai important decât altele, pentru că orice greșeală în acest domeniu este ireversibilă.
De parcă microhidrocentralele și păstrăvăria nu ar fi ajuns, mai este prin instanțe și o altă tentativă de mutilare a luncii Râului Alb, capul de pod numit ”Construire clădire administrativă Casa Păstrăvarului și împrejmuire”. Am scris despre ea înaintea deciziei primei instanțe.
Tribunalul Hunedoara și-a făcut atunci datoria, a respins solicitarea halucinantă a firmei ABI Ecoacvacultura (să primească clasare pentru proiectul de transformare a luncii naturale în zonă construită, adică să nu fie supus nici la cel mai vag ”screening” de mediu). Iar mâine este recursul.
Aș vrea să amintesc puțin și despre SLAPP, adică despre intimidări juridice prin acțiuni în justiție strategice împotriva participării publice. ABI Ecoacvacultura încearcă să închidă gura celor care au scris despre cazul Râului Alb sau nici măcar nu au scris dar au avut tangență cu cei care au scris despre cazul Râului Alb, printr-un denunț penal halucinant. În acesta susține ceva de genul că cei care scriu despre distrugerea naturii sunt infractori, pentru că incită la ură împotriva celor care se ocupă cu distrugerea naturii. Și face aceasta când chiar și Parlamentul European ia poziție împotriva SLAPP.
Dar, după apelul făcut de ”Amnesty International”, au renunțat imediat și necondiționat la procese. În România se pare că stăm mai prost cu libertatea de expresie decât în Kosovo.
