Alina Mungiu-Pippidi

PRESA O FI CORUPTĂ, DAR NU E TREABA DIICOT

Kompromatul la Cătălin Tolontan și Mirela Neag, care dobîndiseră, datorită anchetelor legate de cazul Colectiv, o mare autoritate profesională, arată cît de mult a crescut intervenția politică în justiția din România. Raportul Consiliului Europei, GRECO, spune pe față ceea ce MCV, mult mai supus influențelor din România, trece sub tăcere, că procurorii sunt folosiți politic și garanțiile independenței lor, în loc să crească, scad. Nici un apărător al justiției nu bagă de seamă, pentru că din păcate nu prea există apărători veritabili ai justiției, avem mai ales apărătorii intervenției în justiție de către o parte – servicii secrete, de exemplu. Redeschiderea cazului politic 10 august, de exemplu, și amestecul DIICOT într-un proces de presă sunt de neconceput pentru independența judiciară – și iată că se întîmplă.

Pentru cititorii care nu au încredere în presă să spunem de la început care e standardul de funcționare al presei într-o democrație. Nu prezumăm presa corectă cum nu prezumăm nici justiția. Dar dacă la justiție nu e clar cine trebuie să facă ordine, că nici Inspecția Judiciară, nici SIIJ nu o duc prea bine, și cred că suntem toți de acord că nu vrem factorul politic să ne curețe justiția, la presă lucrurile sunt mult mai clare. Presa are un model de curățare a corupției și neprofesionalismului, care a funcționat în Occident, și care merge respectînd în același tip libertatea ei și integritatea spațiului public – în cazul de față, onoarea primarului Băluță, și noi am consimțit deja, ca țară, la acest model, cînd am renunțat la articolul privind calomnnia prin presă în Codul Penal, care era regula în anii nouăzeci. Pe mine m-au dat în judecată în penal alde Miron Cozma  și Iosif Constatin Drăgan, așa era atunci. După aceea, sub presiunea Consiliului Europei și a aderării la UE, s-a trecut în civil. Dacă primarul Băluță a fost el însuși victima unui kompromat al ziariștilor de la Newsweek – nimeni nu e deasupra bănuielii – are mijloace de a merge în instanță și a ruina Newsweek România cerînd despăgubiri proporționale cu calomnia. E dreptul lui și nu are decît să o facă, la fel și pe cei care nu i-au respectat dreptul de a-și publica și el apărarea atunci cînd l-au acuzat.

Vezi însă nu se recurge la această cale normală și democratică, și cazul ajunge la DIICOT, parchetul însărcinat cu investigarea crimei organizate. Acesta are în general o reputație inferioară DNA, din motive evidente: sunt puține bande de crimă organizată pe care le-a demantelat, în schimb ne amintim cu toții pe fiul tatuat al unui intelectual celebru pe care l-au publicat pe rețeaua lor de Facebook pentru că l-au prins cultivînd în garaj o plantă de canabis într-un ghiveci. Ca și multe cazuri ale lor, nici acela nu a ajuns nicăieri, dar e clar cine e la putere (nu doar partidele) folosește DIICOT chiar mai mult ca DNA să manipuleze cazuri politice. Mult mai greu e să dai aleator un caz politic la vreun parchet oarecare, unde totul se încetinește și se poate interveni mult mai greu sau deloc. Și așa iată-ne cu un caz tipic de presă la DIICOT, de parcă presa ar fi crimă organizată. Ce trebuia să se întîmple? Foarte simplu: declinarea competenței. E o cauză civilă, nu penală, dar în loc de aceasta au loc investigații deja. Pentru că în situațiile de intervenție politică în justiție rezultatul contează mai puțin ca investigația, ideea este să ții victima cu securea deasupra capului cît mai mult timp și planînd amenințarea credibilă că poți oricînd redeschide dosarul. Îi avem la această oră pe Dan Barna, vicepremier, pe Ludovic Orban, șeful Camerei Deputaților și al PNL, pe Caudiu Manda, fostul șef la comisiei de supraveghere SRI, însuși șeful statului a avut parte de așa ceva pînă s-a hotărît să fie un președinte conservator, nu reformator. Numai civil să nu fii în rețeaua noastră de vîrf, că acela care nu poate lua ordine direct ia ordine altfel, prin șantaj, de regulă.

Cătălin Tolontan și Mirela Neag sunt asociați cu un ziar aflat- printre puținele- sub proprietate străină. Libertatea aparține trustului media Ringier, cea mai mare companie media elvețiană cu prezență internațională (www.ringier.ro). Diferența dintre un asemenea ziar și presa autohtonă e adesea foarte vizibilă: restul investitorilor străini au cam plecat din presa noastră că nu au făcut față concurenței neloiale, cum bine a spus Bodo Hombach. De asta sunt mai independenți ca alții, și de asta au devenit o amenințare, și sunt amenințați de procuratura de la crimă organizată, deși conform legii acest lucru nu ar trebui să se întîmple.

Ca lumea să înțeleagă mai bine de ce Libertatea o excepție, cititorii României Curate să își reamintească că acum zece ani am făcut un efort să scoatem la iveală proprietatea din presă. Există state europene la care transparența proprietății organelor de presă e obligatorie prin lege. De atunci s-au adoptat și directivele contra spălării de bani, care cer fiecărei firme, nu doar celor deținătoare de presă, să publice beneficiarul real, care nu se mai poate ascunde în EU-27 după un offshore. Nu știu cine mai ține minte rezultatele dezastruoase pe care le-am avut campania noastră, cu numai 11% din presă (între care Ringier) care ne-a mărturisit finanțatorii săi. O întreagă categorie de presă foarte vocală în lupta pentru justiție a refuzat să își arate beneficiarul net, sau s-a ascuns după administratori ai unor falimente. Foarte notorii au fost ziare.com (unde era atunci Ioana Ene Dogioiu) și Hotnews (la care colegii de la Centrul de jurnalism au făcut eforturi mari să îi convingă). Da asta să nu se mire nimeni că în cercurile de inițiați beneficiarul real, a cărui dezvăluire a devenit între timp legal obligatorie, fără că legea să fie pusă în practică, e considerat în cercurile de inițiați SPP, SRI sau SIE la o bună parte din presa centrală, prin firme mascate, dar nu atît de greu de identificat, sau dezvăluirea lor nu ar fi o problemă. Unele din aceste firme au ca obiect de activitate afacerile cu petrol, altele, pe față, PR: o simplă analiză cantitativă a textelor despre Rezist! în presa străină arată prezența dominantă a unei singure agenții de PR. Aceasta se autocita pe față în articolele de promovare a manifestațiilor anti-PSD plasate în ziare occidentale, care după criza financiară au recurs treptat la acest fel de a deschide conținutul editorial către ceea ce ar trebui de fapt identificat ca și conținut sponsorizat – dar nu e. E vorba chiar de Bloomberg, Financial Times și alte ziare importante, în care zilele astea primesc oferte să scriu nu de la redacții, ca acum 20 de ani, ci de la firme de promoție, care te sună și zic așa: am observat că sunteți un prieten al Ruritaniei și îngrijorată de situația democrației de acolo. Nu scrieți dvs un articol, noi vă plătim onorariul și aranjăm să apară aici sau acolo? Ei nu îți spun ce să scrii: practic au selectat dinainte cine ești. Odată ce mecanismul există, nimic mai ușor pentru firmele noastre acoperite să ocupe spațiul și așa se explică de ce bulgarii au demonstrat un an cu zero articole în timp ce ai noștri au ajuns celebri, Euronews a dat și un premiu anual care a existat într-o singură ediție băiatului fără pantaloni după care s-au ascuns interesele oculte. Așa de falsificat e peisajul presei românești că l-am extins și la cea europeană, deși cînd îl auzi pe Ioan Talpeș povestind cum cumpăra SIE prin firme de PR articole în New York Times în anii nouăzeci vezi că povestea e veche: doar proporția s-a schimbat.

Într-un peisaj de presă atît de falsificat, existența unei prese normale – cu proprietari clar și pe față, unde se publică lucruri mai bune sau mai proaste, unde fiecare poate merge să își spună punctul de vedere, fiind cu totul la latitudinea ziariștilor ce publică – e un pericol.  Nu înseamnă, dacă ziariștii iau masa cu unul care își explică punctul lui de vedere, că articolul va reflecta incorect: în regiuni de conflict unde nu sunt date despre guvernanță eu, de exemplu, intervievez pe oricine îmi spune ceva folositor; m-au reclamat odată unii la UN că am făcut un grup focus cu crima organizată în Crimeea, și chiar așa a fost, am explicat clar că aveam nevoie să stabilesc trendul în piața imobiliară, într-o economie complet informală, și nu exista nimeni în piața imobiliară care să nu fie crimă organizată pe acolo…). Sigur că nu mafioții au plătit sucurile, dar dovezile zdrobitoare contra lui Tolontan că a luat masa cu unul nu dovedesc nimic. Un ziarist trebuie să vorbească cu toate părțile. Tolontan are necazuri nu pentru ce a făcut rău, ci pentru independența sa, și e elocvent faptul că e atacat și de foștii lui colegi din trustul Voiculescu și de presa subordonată serviciilor secrete prooccidentale, la fel de intolerante cu presa normală, bună sau rea, dar independentă!

Ca atare, orice ziariști care nu au grade și nu sunt corupți au de ce să se solidarizeze cu Tolo și Mirela. DIICOT trebuie să decline cazul. Iar pe primarul Băluță, dacă nu vrea să intre în istorie ca pe unul care folosește parchetul în interes politic îl invităm la judecătorie, ca pe orice cetățean care a fost poate pe nedrept defăimat de presă. E dreptul omului, după ce își retrage denunțul.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

13 thoughts on “PRESA O FI CORUPTĂ, DAR NU E TREABA DIICOT

  1. Catalin

    Am senzatia ca presa (nu numai de la noi) a devenit un hibrid preocupat in cea mai mare parte de difuzare PR, stirile si ziaristii mai acatarii(Tolontan, Neag, Sercan, etc) existand mai degraba pentru a justifica titulatura de ziar. De la jurnalele noastre, inclusiv Libertatea, nu am asteptari si nici reprosuri(logic). Episodul Baluta nu face decat sa confirme mocirla in care s-a dizolvat ceea, era pe vremuri, o breasla respectabila.

    Reply
  2. magda

    Hopaaa, ce a sarit presa hastagista imediat cum DIICOT a scarmat gramada… pai nu aveti incredere in justitie, ma baieti?

    Reply
  3. celia

    L-au linșat mediatic pe Băluță anul trecut în locale, Tolontan e mână în mână cu Câine, care avea cârciuma-bordel din Orășelul Copiilor, nu l-ați văzut zilele trecute și în poze cu omul cu tramvaiele de la Arad? Tolontan e exact „jurnalist de investiții”.

    Reply
  4. Dan Plesoianu

    Nu stiu exact despre ce esta cazul Baluta, insa chiar credeti ca are rost sa il invitati la judecatorie, cind si judecatoriile sint supuse acelorasi forte oculte?!

    Reply
    • Gabriel Radeanu

      Oricum ajunge la judecătorie și prin varianta DIICOT.Doamna Mungiu sugerează că e mai „curat” pe cale civilă.OAU!Pentru mine este copleșitoare perspectiva „documentată” a mecanismului servicii-presa-justitie pus la dispoziția unor interese „neidentificate”… și ceea ce mă dărâmă la propriu este imaginea de „adunătură de dobitoci” care este populația României,pentru că poporul român e un termen nepotrivit.Este capătul drumului pentru națiunea română,pentru că dacă înainte de ’89 priveam cu jinduire naivă spre Vest,acum am pierdut orice speranță,este sfârșitul iluziilor…suntem pregătiți, condiționați,foarte bine „fezandați” pentru …noua orânduire!…oricare ar fi ea!

      Reply
  5. Munteanu

    Presa platita de CIA, Mossad, MI6, etc. a fost mereu o problema a Romaniei inca de cand ea era condusa de agentul platit al MI6 Iuliu Maniu. Ascultam Europa Libera innainte de ’89. Unul, Raresh Bogdan ma indemna de la microfonul Europei Libere sa beau sa fumez shi sa chiulesc de la servici. Asta nu era anti-comunism ci anti-Romanism. Nu vom sti nici-o-data cate femei Romance nu au murit ucise in bataie de sotzi alcoolici care au urmat indemnul adresat lor de Raresh Bogdan de la microfonul Europei Libere.

    Reply
  6. Laur22

    Presa are un model de curățare a corupției și neprofesionalism, din nefericire e stric secret

    „Presa are un model de curățare a corupției și neprofesionalismului, care a funcționat în Occident, și care merge respectînd în același tip libertatea ei și integritatea spațiului public ”

    Pe bune ?

    Shi Matt Taibbi stie despre asta ?
    Ma refer la cartea lui „Hate Inc ” in care descrie detaliat shi cometeaza situatzia presei actuale de azi aici acum (ma rog 2019 e azi aici acum din USA)

    Presa are un model de curatzre ?
    Care functzioneaza efectiv unde ?

    E tot presa asta care acum la „deturnarea” zborului din Belarus tace malc despre deturnare avionului presedintelui Boliviei cand zbura peste teritoriul Austriei ?

    https://www.washingtonpost.com/world/bolivian-presidents-plane-forced-to-land-in-austria-in-hunt-for-snowden/2013/07/03/c281c2f4-e3eb-11e2-a11e-c2ea876a8f30_story.html

    https://www.news.com.au/technology/bolivian-presidential-aircraft-forced-to-land-in-austria-after-rumours-fugitive-edward-snowden-was-aboard/news-story/770bf5ba66250470cc59c293e006e5f6

    Acesta presa care se bashica la ordin shi uita la ordin are hahahahahaha „un model de curățare a corupției și neprofesionalismului” ?

    Cred ca il tzine bine ascus ca de ai nimeni care i-l cauta nu il poate gasi.
    Probabil ca itzi trebuie certificat ORNIS actiualizat la zi ca sa i-l potzi gasi, nu asha ?

    Reply
  7. aurel

    ” Presa o fi corupta, dar nu e treaba DIICOT” Intr-adevar ! Coruptia este treaba DNA, dupa cate stiu. Presedintele anticomunist Basescu a introdus coruptia pe lista pericolelor la siguranta nationala. Coruptia ameninta deci direct apartenenta tarii noastre la NATO si , in secundar , la UE si, daca presa e amestecata in chestia asta, atunci e foarte grav. Acum, daca DIICOT s-a sesizat prima, fie si asa, dar, este clar treaba DNA.

    Reply
  8. dudu

    Mai corect spus ar fi: Toti ziaristii care nu au grade sa se solidarizeze cu Tolontan si Mirela Neag – ca au ei destule grade si pentru cei ce se solidarizeaza cu ei…
    Astea fiind spuse, dosarul asta e o prostie, si tot prost trebuie sa fii sa crezi ca Baluta controleaza DIICOT. S-a dus vremea cand DNA instrumenta cazuri de evaziune, ca sa aiba cum sa racoleze denuntatori de serviciu din randul oamenilor de afaceri. Acum se selecteaza direct din partide. Urmeaza sa selecteze din ONG-uri, probabil… In orice caz, Baluta are mai degraba profilul fraierului bagat in fata, iar denunturile lui suna din coada ca denunturile lui Urdareanu etCo., sau ca ale afaceristilor interlopi care au turnat pe linie si la comanda toti liderii PD-L

    Reply
  9. Alina MP

    Hey, la toata lumea care se vaita ca jurnalistii sunt deasupra legii, nu sunt. RISE P tocmai a pierdut cu Streinu cercel si trebuie sa stearga articolele. Erau articole de kompromat, si intr-un moment penibil al luptei cu pandemia. Procesul ibsa a fost in civil, unde inteleg ca Balutza s-a dus si el (nu stiam cand and scris textul de mai sus) si a castigat in prim instanta. Foarte bine. Sa ramanem in civil si sa asteptam hotarirea instantei. Nu e nevoie de DIICOT, Baluta sa isi retraga plingerea iar procurorul prea zelos inteleg ca va fi investigat de inspectia judiciara pentru ca e inn conflict de interese. Deci nue pledez sa se publice calomnii despre cineva, doar sa se regleze lucrurile in instantele civile, acesta e mecanismul. Pe baza de dovezi. Si trei instante plus CEDO la nevoie sunt de obicei OK ca s aprotejeze libertatea presei, pe de o parte, si onoarea celor leazati pe de alta.

    Reply
  10. Ciobanul Bucur

    Observ ceva : pentru prima data d-na AMP zice ceva nefavorabil si destre haita de manipulatori mercenari de la A3. Ma rog, o zice cu delicatete, dar o zice. Nu ma asteptam.

    Reply

Dă-i un răspuns lui Ciobanul Bucur Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *