Sub aspect economic, practica medicală se încadrează la economia darului. Aceasta este cea mai complexă formă de schimb economic, deoarece implică relații pe mai multe planuri, economic, social și psihologic. Pe plan economic darul poate fi un ajutor important pentru cele ce îl primește, pe plan social este o formă de redistribuire care duce la echilibrarea societății, iar pe plan psihologic duce la consolidarea unor relații de încredere bazate pe datoria celui ce dă și recunoștința celui ce primește. În practica medicală, medicul dăruiește sprijinul său necondiționat și competența sa, iar pacientul dăruiește medicului recunoștința sa care are de cele mai multe ori are și o componentă materială. Cu cât mai mare este componenta materială a recunoștinței, cu atât mai mică este componenta psihologică a respectului. Relația ideală medic – pacient este deci clădită pe încredere și este de durată. În această situație răsplata poate aștepta!
Pandemia ne-a obligat să trecem relația medic-pacient în mediul on-line. Acest transfer nu a făcut decât să accelereze niște evoluții care începuseră de ceva timp, odată cu generalizarea accesului la internet și a comerțului non-stop. Toate componentele relației medic – pacient se vor schimba până vor ajunge de nerecunoscut pentru generațiile mai vechi. Dar să le luăm într-o ordine mai mult sau mai puțin aleatoare.
Încrederea dintre medic și pacient nu mai are sens. Medicul nu livrează opinia on-line până ce pacientul nu achită taxa, tot on-line. Pacientul nu are încredere în opinia cumpărartă și caută a doua sau a nu-știu-câtea opinie medicală pentru verificare. Uneori aceasta poate fi opinia unui algoritm. Informația e peste tot în mediul virtual. Ceea ce nu știe pacientul este că uneori informația e parțială sau trunchiată în interesul celui ce a făcut algoritmul și are ceva de vânzare – o analiză, un tratament, o asigurare.
Competența și calificarea medicului nu mai au nicio legătură cu studiile sale. În curând diploma de studii a medicului va conta tot atât cît și cotațiile de pe social media. Saiturile specializate cotează medicii după nivelul șpăgii, al succeselor, al agreabilității și al promptitudinii. Medicii din disciplinele medicale vor deveni niște animatori care înveselesc și încurajează pacienții, iar chirurgii vor evita cazurile grele cu prognostic incert care le strică „cota” pe social media. Cazurile grele vor fi operate de rezidenți!
Judecata clinică va fi înlocuită de ghiduri și protocoale. Cum spunea Hipocrate (în varianta latină): Ars longa, vita brevis, occasio praeceps, experimentum periculosum, judicium difficile. Nimeni nu mai are timp pentru aceste mofturi vechi de 2500 de ani. Răspunsul la orice întrebare medicală este la un click distanță. Pentru orice junghi există un protocol. Rolul medicului nu mai este să înțeleagă suferința pacientului, ci să găsească în timp record protocolul de diagnostic și tratament cel mai adecvat. În urgențe protocoalele sunt indispensabile și salvează vieți. În restul practicii medicale nu! De la debutul pandemiei de SARS-CoV 2, protocoalele făcute în grabă, pentru a fi primele pe piață, au omorât probabil un număr considerabil de bolnavi. Dacă medicii ar fi căzut pe gânduri și și-ar fi folosi experiența și judecata clinică mulți bolnavi ar fi scăpat. Deci medicii, la presiunea pieței, concurenței și al mass-media, nu vor mai judeca ci vor „înghesui” pacienții în „patul lui Procust” al celui mai recent protocol. Sau vor da cu banul!
Șefii de secții și de spitale nu vor mai conduce, ci vor face sondaje. Sondajele, din ce în ce mai diverse, îi vor ajuta să navigheze între aprobarea administrației/patronatului, satisfacția pacienților și voturile sindicatului. Leadershipul în sănătate nu mai înseamnă să conduci spre un scop, ci să te lași dus de val ca un surfer, indiferent unde te duce valul.
Pacientul va trece la cârmă. ONG-uri și mișcări civice se vor mobiliza sub stindardul: „Banii mei, corpul meu, analizele mele!” Pacientul nu știe că merge pe un drum necartografiat și fără GPS. În ciuda progresului tehnologic, toate analizele au un grad de incertitudine, datorat în parte și complexității și particularităților organismului. Incertitudinea e la tot pasul, iar pacientul nu suportă incertitudinea, spre bucuria vânzătorilor de investigații. Cu cât incertitudinea sau aspirația pacientului e mai mare cu atât cresc vânzările de teste, medicamente, servicii medicale (vezi industria suplimentelor!). Medicul bun suportă incertitudinea și o stăpânește pentru că el este o călăuză care a mai străbătut acest drum și cu alți bolnavi.
Toate aceste evoluții sunt benefice pentru o economie modernă strict monetaristă. Cresc vânzările (teste, medicamente, servicii medicale), crește prețul asigurărilor pentru medici și pacienți deopotrivă, crește bursa, cresc veniturile (unora), crește numărul locurilor de muncă, crește țara, crește statul. Darul medicinei s-a pierdut pe drum, dar cui îi mai trebuie?
Dr. Oană Sever-Cristian
Ati punctat bine. Exista insa niste aspecte care nu au fost atinse si care lovesc exact in relatia medic-pacient.
1. Consultatiile prin zoom sau prin telefon sunt doar o gluma proasta in conditiile tehnologice actuale. Nu am auzit de vreun protest consistent al unei organizatii profesionale medicale legat de impunerea pe cale administrativa a scaderii calitatii actului medical.
2. Libertatea de a prescrie a zeci de mii de medici este controlata administrativ, prin intermediul unor comisii corupte(conflicte de interese cu industria farma sau alte grupari). Medicina bazata pe dovezi, un concept initial generos, a fost de mult timp deturnata de grupuri de interese economice sau politice si este folosita aproape exclusiv pentru „optimizarea”(spre plus sau spre minus, in functie de nevoi) economica a actului medical de catre oameni care nu au nici o pregatire medicala.
3. Absenta din spatiul virtual a organizatiilor profesionale medicale si/sau a profesionistilor capabili sa explice si sa argumenteze a lasat locul liber altora. Ceea ce se vede in acest moment in media nu are darul de a creste nivelul de incredere al pacientilor: gugustiucii covidului, informatii cenzurate sau rastalmacite, medici care nu se documenteaza sau care nu au capacitatea de a citi si analiza un articol de specialitate iar lista poate continua…
4. Atunci cand s-a hotarat de catre „militarizati” ca vaccinarea sa fie facuta prin tot felul de soproane si sali de sport folosind personal platit cu ora nu stiu sa fi fost proteste ale medicilor de familie, cei care cunosc cel mai bine starea de sanatate a celor care ar trebui sa se vaccineze si care au fost exclusi brutal din circuit. Nu e normal sa desfasori un studiu clinic fara informarea completa a pacientului asupra beneficiilor si riscurilor, asta se intampla pe vremea lui Mengele si a generat un proces celebru.
In pofida celor scrise mai sus raman optimist:
– avem un popor mult mai destept si mai cu bun simt decat ceea ce se proiecteaza in media;
– marea majoritate a corpului medical este de buna credinta si depinde doar de medici sa se organizeze si sa se adapteze la provocarile noilor tehnologii;
– inteligenta artificiala mai are probabil cateva decenii pana cand va putea fi folosita cu succes in medicina, nu trebuie exclusa dar nici pusa pe un piedestal pe care nu are ce cauta, e doar un instrument, care, manevrat de oameni mai putini dotati intelectual se poate transforma foarte usor in prostie artificiala. Medicul e obligat sa gandeasca.
Mult succes si felicitari pentru articol.
La mita pretinsa, indiferenta/ slaba pregatire si pretul consultatiilor in ziua de azi, bolnavii se vor documenta mult mai mult asupra simptomelor si analizelor necesare – vor invata medicina hands on .