Doi din trei români sunt optimiști în legătură cu viitorul Uniunii Europene, adică peste media europeană de 57%. Potrivit sursei citate, valorile care reprezintă cel mai bine Uniunea Europeană sunt drepturile omului (34% dintre cetăţenii României consideră acest lucru, faţă de 33% dintre locuitorii UE), democraţia (32% dintre români, faţă de 33% dintre locuitorii UE) şi pacea (32% dintre români, 40% – media europeană). Până aici se cam știe deja, dar apoi devine ceva mai complicat…
Cinci concluzii paradoxale din ultimul eurobarometru.
1. Românii sunt pesimiști
Mai mult de jumătate dintre români cred că situația economică a gospodăriei lor este bună sau foarte bună, cu o ușoară tendință de scădere. Privind spre viitor, însă, România este pe primul loc în topul pesimismului, chiar puțin peste Grecia.
2. Românii nu se lasă prostiți de statistici
Când vine voba de percepția asupra economiei naționale (care pe cifre a crescut cel mai rapid din toată Uniunea), trei sferturi sunt de părere că aceasta este proastă – unul dintre cele mai mari procente din UE. Optimiștii sunt în insule: Irlanda și Cipru.
3. Românii se tem de căpșunarii somalezi
Libera circulație a persoanelor, mărfurilor și serviciilor este văzută drept principalul beneficiu al apartenenței la UE – 37% în România față de o medie comunitară de doar 26%. Pe de altă parte, când vine vorba de imigrația din afara UE, aceasta stârnește pentru 57% dintre români au sentimente negative; undeva la mijlocul clasamentului, între Franța și Italia.
4. Românii vor să învețe
Deși România are cea mai mică pondere a persoanelor cu studii superioare și cel mai mic procent din PIB alocat educației, când e vorba de ținta comunitară de 40% absolvenți de facultate, românii sunt în top 5 al optimismului: da, e fezabil spun aproape 60%. Pe ultimul loc este Olanda.
5. Românii vor să muncească
Trei sferturi dintre persoanele între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă până în 2020? Este un obiectiv adecvat, spun 69% dintre români, cel mai ridicat procent din toată Uniunea Europeană, chiar dacă cifrele de acum arată că pentru România este și cel mai greu de atins. Pentru francezi, spanioli sau chiar germani, obiectivul este mai degrabă „prea ambițios”.
Dupa evenimentele din decembrie 1989 cei mai multi romani traiesc cu senzaţia că ţara nu e guvernată sau că ar fi pe ultimul drum si resimt cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului roman, pentru poporul român. Ca natie avem nevoie de niste coordonate, niste raspunsuri. Ce facem cu daruirile lui dumnezeu pentru neamul nostru? Cine sîntem noi ca popor? Cine vrem să fim ori sa devenim? Dacă ne punem asemenea întrebări, dacă ne interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem posibilitatea să ne poziţionăm în matricea naţiunilor moderne, din punct de vedere cultural, politic, economic, social, unde putem fi situati peste zece si mai multi ani şi ce se întreprinde concret pentru asta, atunci cei cu discernamantul neafectat nu putem ramane pasivi fata de realitatile amenintatoare la adresa neamului romanesc.
Valorificarea experientei si a potentialului uman inventiv precum si a stiintei sau iscusintei poporului roman in folosul sau, in scopul realizarii progresului national ori a obiectivelor de interes general se poate materializa in actul politic sau al administratiei publice, in reducerea riscurilor economici si ai instabilitatii sociale numai daca exista in evolutia fireasca a societatii romanesti ca piatra de capatai STRATEGII viabile necesare elaborarii de politici publice macro si micro economico-sociale.