Zilnic suntem întărâtaţi, aţâţaţi, instigaţi la acţiuni nesocotite sau necinstite, într-un singur cuvânt provocaţi. Unii protestează în Piaţa Victoriei împotriva modificării legilor justiţiei însă fără a şti ce se modifică, ce le place sau nu le place în actualul cadrul legislativ. Au însă o ţintă.
Un cetăţean, aflat la vârsta senectuţii, este provocat şi filmat înjurând de mama focului, de către un aparent protestatar, care nu ratează ocazia să îi şi administreze un croşeu, aşa banditeşte, pe la spate. ”Protestatarul” se dovedeşte a fi la rândul său pensionar, însă are doar 43 de ani. Muşchii expuşi pe Facebook fac improbabilă o pensionare pe caz de boală şi vrând nevrând, gândul te duce către instituţiile de forţă, singurele care îţi pot garanta o pensie de la această vârstă. Mai ciudat, nimeni nu depune plângere, de parcă incidentul în sine ar fi fost strict pentru televiziuni şi internet. Şi de aici, îţi rămâne în creier, ca un zumzet, cuvântul provocare.
Alţii, mai isterici din fire, cad în plasa altor provocatori şi vor să confişte spaţiul în care se desfăşoară protestele, prin organizarea unui târg ambulant de Crăciun. În mijlocul traficului. Au şi aceştia o ţintă, vor să arate că sunt mai bărbaţi, că au cohones, că merită un loc de frunte în conducerea partidului. Conflictul de opinii dintre primarul general Firea şi premierul Tudose, acesta din urmă dând dovadă de un elementar bun simţ, determină o şedinţă de urgenţă a PSD. Liderii judeţeni, căzând prada provocării şi iau încă o decizie nesocotită, ca să nu-i spun tembelă: mitinguri de protest în întreaga ţară, împotriva statului paralel. Nimeni nu poate defini ce este statul paralel sau cel perpendicular sau tangent. Şi acestor oameni li s-a dat însă o ţintă şi o urmează hipnotizaţi de parcă ar fi descoperit piatra filozofală!
Ţara noastră este împinsă, încet, încet către tulburări sociale care, indiferent de amploare, vor fi augmentate de către cei interesaţi ca acestea să existe.
Este posibil ca provocatorii, manipulatorii, jucătorii să fie suprastatali. Poate de vină este sărbătorirea centenarului marii Uniri. Poate este o luptă politică internă pentru putere. Poate unii vor să schimbe doar lideri politici inadecvaţi profilului. Poate suntem la o încrucişare de interese şi beligeranţi, fiecare cu interesul sau. Indiferent de finalitate sau de câştigători, nouă, ca guvernaţi, ne va fi în mod cert mai rău.
Îmi este absolut indiferent cine este la putere, cine mă guvernează, dacă guvernează bine. Guvernului PSD-ALDE nu demonstrează ca are această capacitate.
A ratat şansa de a explica populaţiei de ce este nevoie de o revoluţie fiscală, noul cod fiscal părând mai degrabă o încropeală incoerentă în care ce se dă cu o mână se ia cu cealaltă.
Legile justiţiei se bazează pe iniţiativa unor oameni ca Iordache, Nicolicea, Nicolae, personaje extrem de antipatizate public, pe rol de paratrăsnet, pentru a-l feri pe Dragnea. Lor li se adaugă ministrul Tudorel Toader, care baleiază între prestanţa universitară şi atitudinea de politruc, parcă nefiind nici el hotărât cum să se definească.
Liderul PSD Liviu Dragnea se pretinde a fi o victimă inocentă a DNA. Chiar dacă acesta ar fi adevărul, simpla suspiciune rezonabilă ar fi trebuit să-l determine sa pună partidul şi ţara înaintea interesului şi siguranţei personale şi să facă un pas înapoi. Unii au părăsit funcţia publică pentru o suspiciune de cadou materializat într-o cadă de baie. Un braţ al Dunării este deja prea mare pentru a invoca exemplul amintit.
Şi aşa mai departe…
PSD are nevoie de un leadership real, vizibil, palpabil, de conducători pe care societatea să-i aprecieze şi urmeze, nu de o abundenţă de surogate şi interpuşi. Este aproape incredibil să ai la dispoziţie o ţară întreagă şi să nu găseşti oameni competenţi pe care să-i scoţi în faţă, să nu poţi aborda în exerciţiul de comunicare probleme reale, palpabile, în locul ţintelor false şi a fumigenelor. Este suficient să ne gândim la oferta PSD pentru alegerile prezidenţiale şi să ne dăm seama de criza pe care o traversează acest partid, ascunsă sub argumentul câştigării alegerilor trecute.
Dincolo de grija mea pentru PSD mă întorc la singura aşteptare de la partidul de guvernământ: să guverneze bine ţara! În caz contrar, intrând într-un maraton electoral, pentru Parlamentul European, pentru Preşedinţie, Locale, Parlamentare etc, vom ajunge să ne dăm în cap unii la alţii în loc să progresăm împreună.
Într-un climat de bună guvernare poate că şi provocările ar rămâne fară obiect iar noi am fi cu toţii mai calmi, mai senini.
Nu cumva Presedintele e cel care trebuie sa uneasca cetatenii sub un tel comun?
Face asa ceva?
„Este posibil ca provocatorii, manipulatorii, jucătorii să fie suprastatali. Poate de vină este sărbătorirea centenarului marii Uniri. Poate este o luptă politică internă pentru putere. Poate unii vor să schimbe doar lideri politici inadecvaţi profilului. Poate suntem la o încrucişare de interese şi beligeranţi, fiecare cu interesul sau. Indiferent de finalitate sau de câştigători, nouă, ca guvernaţi, ne va fi în mod cert mai rău.”
Prea mulți de „poate”!
Cu siguranță unii, numiți de dstră SUPRASTATALI, au interese aici și dacă au, oameni pragmatici fiind, nu se duc să pupe moaște rugându-se să se destrame România. Cu siguranță este o luptă de putere între două (cel puțin) facțiuni din servicii. Sau două facțiuni instrumentalizate suprastatal. Cu certitudine, orice lider este inadecvat profilului – așa gândesc adversarii lui. Și nu mai e nevoie să presupunem că suntem pe linia de fricțiune dintre interese: geopolitic și intern.
Dar asta oprește pe unii cu părul alb să fie temperați în public. Pumnul ridicat, descărnat și tremurând de bătrânețe nu mai exprimă mânie proletară, ci doar frustrare, multă frustrare. Ca și gestul părții adverse și musculoase. Aceste gesturi au atât în comun cu democrația cât are PSD-ul cu aceeași democrație. Un partid ne-partid, o hoardă la pradă, un hoit istoric boit în culorile stângii care n-a fost nici un moment democratic. (Dac-aș avea cuvinte mult diferite pentru celelalte partide aș scrie-o aici, dar n-am). Este naiv să așteptați bună guvernare de la ei. În acest moment, dat fiind tabloul partidelor și al liderilor, ar trebui să ne resemnăm și să clădm fiecare la scara lui / ei, ceea ce putem. În fond, această catastrofă politică istorică (cu cauze interne și/sau externe) în mijlocul căreia suntem prinși cere realism, nu așteptări de la fantasmagorii politice.
Am cam aceeas varsta cu „desteptul” ala care s-a bagat ca musca-n ciorba injurand in loc sa-si vada de drum. Asta nu inseamna ca aprob „reactia” celuilalt, chiar daca a fost injurat. Si de aici ca-n Toparceanu „lung prilej de vorbe si de ipoteze” pe toate canalele TV. Mai e ceva ciudat. Cand batranelul s-a repezit cu sacosa, jandarmii au stat pasivi, dar imediat dupa reactia zapacitului aluia s-au trezit si-au intervenit… S-ar parea ca de-acum se vor inmulti provocarile, ca la asta se pricep si PSD si coana Tuta Firea…Asa ca atentie …
Romanii, in frunte cu presa, asa cum este ea si, mai nefericit, cu ong-urile, chiar si echidistante si cu initiatorii de demonstratii cad mereu in aceeasi capcana diversionista: cum apare o problema esentiala in atentia opiniei publice , cum sunt declansate ,,intamplator” o serie de evenimente, chipurile, senzationale care abat atentia de la cea de interes deosebit. Asa cu legile justitiei, cu implicarea unui lider sau a altuia in increngaturi de afaceri necurate, cu orientarile tot mai vadite spre un inghet democratic si proeuropean, etc, etc. Urmariti mai consecvent marile probleme, nu le lasati uitate, fiindca faceti un joc antidemocratic inainte ,, … de a prinde chiar de veste„! Clarviziune in orice intreprindeti, spre finalizare si consolidarea pozitiei, captarea energiilor pozitive.